1,886 matches
-
nu. Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul de probleme și o uiți pe cea mai importantă. Ai pornit de la chestiunea evreiască. - Desigur, În jurul ei se Învârtește conversația - ce Înseamnă pentru evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
talent la sport. Totuși alegerea pe care am făcut‑o la vârsta de opt ani a rămas valabilă. Șaptezeci de ani mai târziu, mă pregăteam să‑mi repet opțiunea. Printr‑o coincidență rar Întâlnită, doctorul Bakst mai avea o pacientă otrăvită cu toxina cigua. Se infectase Într‑o călătorie În Florida. Toxina răvășește sistemul nervos, dar e curând eliminată din organism, astfel Încât după câteva zile nu mai poate fi detectată. Din fericire, În cazul celeilalte paciente boala fusese depistată În fazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai mult. PARASCHIV: Cum adică? MACABEUS: Te cureți. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se amplifică, înghite totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce se întâmplă... cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
totul, curge, ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce se întâmplă... cu aceste povești monstruoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ne pune cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce se întâmplă... cu aceste povești monstruoase, care circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu lumea de apoi, să-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiare la ușă. Când revoluția republicii populare, care se mai așezase și ea, că se cam terminase cu dușmanii pe față, cu boierii și burghejii capitaliști, cu ăia de făcuseră politică și le zicea „istoricii“ și șleahta altora ca ei, otrăviți de opoziție, noul curs al evenimentelor l-a mai îmbărbătat. Șefii l-au promovat în munci mai de răspundere și deprinsese alte gusturi. Intrase în altă lume, mai cu ștaif, cu alte lozinci, cu prelucrări mai deștepte, dar care, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sarmizegetusei. Sau putea fi și vreun gură-cască, venit să piardă dimineața în sala de ședințe. Nu era însă nici un proces interesant pe rol în ziua aceea. Fusese unul luni (acum era joi), în cazul celor trei femei din Plesneana care otrăviseră mesenii de la botezul fetiței polițaiului de la ele din sat. Erau celebrele triplete gemene Voievodu. Apăruseră și într-un reportaj pe CNN și, când le aduceau la tribunal, buluc televiziunile pe ele. Toate trei, asta o știau și copii din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a celor petrecute până atunci în fostul Comitet Central. Din când în când,Teodor Brateș îl întrerupea și anunța că teroriștii mai otrăviseră câteva fântâni și vroiau să arunce în aer canalizarea capitalei... Câteva luni, aproape un an, a stat deoparte și Burtăncureanu. Nu l-a mai văzut nimeni. Atunci se răspândiseră și cele mai multe povești despre el și Cherhanaua lui. Acolo, chipurile, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mult ca pe-un delict minor. N-ar fi riscat mai mult nici dacă ar fi fost prins conducând o mașină neînmatriculată. Asta, În definitiv, priva direct guvernul de-un venit; ce aveau ei În față nu făcea decât să otrăvească pământul. — Crezi că putem ajunge acolo jos? Întrebă el. Ambrogiani se uită țintă la el. — Vrei să mergi să te uiți la treburile alea? Aș vrea să văd ce scrie pe butoaie. — Poate dacă o luăm prin stânga, pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care o depui. Eu nu mai am deloc. Nici pentru mine, nici pentru viitorul meu și nici pentru țara asta sau viitorul ei. Se uită din nou În jos la pahar. — Îmi pasă că se Întâmplă lucrurile astea, că ne otrăvim pe noi și pe urmașii noștri, că ne distrugem cu bună știință viitorul, dar nu cred că se poate face, orice - și repet, orice -, pentru a preîntâmpina asta. Suntem o națiune de egoiști. Asta e gloria noastră, dar ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din mâini ca să scape de fumul provenit de la trabucul lui Hugo. —Ei bine, nu toți vrem să sărbătorim otrăvindu-ne ficatul și aprinzând simboluri falice în detrimentul atmosferei. Hugo a simțit că vecinul se întorsese și se uita la el. Hei, a zis el. Ia uite-l pe Yogi! —Bună, Jake, a răspuns Hugo cu o față rigidizată din cauza neplăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a cunoscut din plin tot cortegiul de boli și de torturi, un nesfârșit calvar. După punerea În libertate a fost urmărit Încontinuu până la 22 decembrie 1989. În două rânduri, urmăritorii securiști au Încercat cu ajutorul unor slujitori ai bisericii, să-l otrăvească. Însă părintele, expert În medicina populară, cunoscător neasemuit al rostului fiecărei buruieni, Își prepara leacul antidot de Îndată ce se declanșau tulburări digestive. La 92 de ani, asemenea unui apostol, mergea să oficieze liturghia duminicală, prin rotație, la două biserici sătești. Iar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
răcește și aveam senzația că sunt paralizat. Ai mei nu știau ce să-mi facă. Mi-au dat laptele, care se mai afla În casă, apoi au mers la vecini și-au mai cerut lapte, dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem. Gelu, venit de la București pentru câteva zile, Îmi făcea Încontinuu respirație, măsurându-mi corpul și picioarele, care se răceau din ce În ce mai tare. Mă vedeam pe jumătate pește, eram ca sloiul și amorțeala Înainta către inimă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu rămân singură. Teama aceasta otrăvește multe suflete. Nu poți să mergi prea departe dacă trăiești În teamă. Faptul că ți-e teamă dove- dește că n-ai Încredere În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu rămân singură. Teama aceasta otrăvește multe suflete. Nu poți să mergi prea departe dacă trăiești În teamă. Faptul că ți-e teamă dove- dește că n-ai Încredere În Dumnezeu și nu-ți pui viața În mâinile lui. De multe ori avem mai multă Încredere
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu rămân singură. Teama aceasta otrăvește multe suflete. Nu poți să mergi prea departe dacă trăiești în teamă. Faptul că ți-e teamă dovedește că n-ai încredere în Dumnezeu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi plăcea de el, dar nu-l iubeam. Ne-am otrăvit unul pe celălalt. Și cred că și din teamă să nu rămân singură. Teama aceasta otrăvește multe suflete. Nu poți să mergi prea departe dacă trăiești în teamă. Faptul că ți-e teamă dovedește că n-ai încredere în Dumnezeu și nu-ți pui viața în mâinile lui. De multe ori avem mai multă încredere în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
știi ce rău îmi pare! Hai să uităm. Te rog din suflet să mă ierți! Vrei? - O să încerc... - Țușca, daca nu mă poți ierta, ne mințim degeaba. Va fi o sămânță otrăvita, care va naște un fruct otrăvit. Ne vom otrăvi viața! - Bine. O să uit. Mă bucur că ți-am telefonat. Îți mai amintești cum ne-am cunoscut? - Cum aș putea uita? Acest telefon a fost tot atât de minunat că și acela! <vick47>: sidonia <sidonia>: nick iar ai dispărut <vick47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
acum, trece dincolo de succesiunile jubileelor, ale anilor sfinți și se strecoară în viața de zi cu zi tot mai des. Însă, ceea ce ne face să ne minunăm, oarecum, este tema aleasă. Dacă e să ținem cont de numeroasele nenorociri care otrăvesc lumea și care îi afectează și pe creștini este, oare, viața consacrată o problemă prioritară? Spiritualitatea întrupată a acestui papă, experiența pe care a trăit-o printre marile mizerii și oroarea dictaturilor, fluctuația oamenilor între secularism și «revenirea lui Dumnezeu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
curs al lucrurilor omenești, precum și privilegierea unei concepții lumești pe care am putea-o defini optimism forțat. Un text al unui autor contemporan ne poate ajuta să facem lumină asupra unei ispite subtile ce riscă să «laicizeze» mentalitatea și să otrăvească capacitatea de alegere: «Optimismul forțat este una dintre bolile secolului nostru: suntem obligați să fim mereu pozitivi și să închidem ochii în fața a tot ceea ce amenință fragilele sfori de care atârnă ieftina noastră fericire. Și vai, câtă psihologie de doi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
femeie de altă lege, n-ai făcut strâmbătate vreunei fete-fecioare, bată-te norocul să te bată, asta e tot pentru bărbați... ia stai, uite colea, spune-mi, fiică, n-ai băut buruieni ca să nu faci copii? sau nu ți-ai otrăvit pântecele ca să lepezi copiii, sau, grea fiind, ai umblat fără rînduială? - Sunt domnișoară, părinte, declară Aurica. - Ești fată-fecioară, bată-te norocul, zi așa, nu cumva ai...ai... urâtă vorbă... ai greșit de fată-mare sau când ai fost logodită... Ei, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochi pe client. În cutia dezgustătoare a aparatului rămăsese însă destul din glasul Victoriei Andrei, inimaginabil de slugarnica prezentatoare a Radiodifuziunii române, ale cărei otrăvitoare secreții bucale continuau să se reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]