1,199 matches
-
culcat în iarbă, luminișul gol, inundat de soare, cred că am adormit cu gândul la visele mele de mărire spulberate, fiindcă am avut un vis în care lucrurile se petreceau pe dos. Oglinzile se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-am chemat imediat pe Francisc să-i dau dispozițiile necesare: să stea de pază la morgă, ca să nu intre nimeni acolo - ce să vadă? o umbră? - apoi să sigileze sicriul și să permită accesul celor din azil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zori aveau să pornească și să meargă sub arșița soarelui cumplit din această țară blestemată, unde razele cad drepte ca firul cu plumb al zidarilor. Nu apucă să doarmă însă mult, căci i se înfipse în urechi, ca o săgeată otrăvită, țipătul trâmbiței de aramă. Soldatul sări numaidecât în picioare. Se frecă la ochi și ieși din cort uitîndu-se uimit afară: era beznă. Sau visase? Dar toți soldații alergau pe câmp adunîndu-se în șiruri. Alergă și el să-și caute locul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât c-un os de pește. Ce căuta prăjina asta aici? Dac-o prindea madam Nicolici, n-o vedea scăpând vie. Acceptă ceaiul ca pe cea mai inofensivă dintre tratații. Supraveghe fiece mișcare, în încăpățînarea de-a nu se lăsa otrăvit. Uite la criminală, cu câtă pace interioară manevra ea ibricul! Numai uită-te la ea cum îl cuprinde, ca și cum ar fi fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici, să știți. E o atmosferă deosebită. Estrella de Mar e o comunitate veritabilă. Aproape că-mi pare prea vivace cîteodată. — Spre deosebire de complexurile locuite de pensionari de pe coastă - Calahonda și celelalte? — Categoric. Locuitorii pueblelor... (Hennessy Își mută privirea de la litoralul otrăvit.) Moarte cerebrală ascunsă sub două sute de kilometri de ciment alb. Estrella de Mar seamănă mai mult cu Chelsea sau cu Greenwich Village din anii ’60. Aici sînt cluburi de teatru și film, o societate corală, cursuri de gătit de Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șerpoaicelor, de aceea nici nu credea că ar mai putea să se lase de felul în care se lua în răspăr. Se ferea totdeauna să îi prezinte vreo fată. Maică-sa ar fi înecat-o în formol cu limba ei otrăvită. Se ferea și să o întrebe de taică-său. Era o enigmă că nu divorțau, dar că ea nu îl pomenea decât rar, ca și cum era mort. — Taică-tu și rudele voastre mi-au adus doar încurcături, auzea Armin Caryan de pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bărbat să nu-l ucidă. Degeaba, sângele câinelui înroșise zăpada. - Ce făcui? scuipase gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
romanul A rebours, care devine, de altfel, cartea secretă citită de personajele din Dorian Gray. Însă aceste pariuri teoretice nu trebuie să obtureze imaginea cu adevărat pregnantă oferită de roman. Criticii mai noi au demonstrat că influența efectivă a „cărții otrăvite” a lui Huysmans a fost mai importantă asupra personajelor decât asupra lui Wilde Însuși. Nu s-au observat, poate, Îndeajuns, lecțiile lui Walter Pater din Renașterea (Îndeosebi splendidul capitol „Leonardo da Vinci”, din care e aproape sigur că a derivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
imense. Un tip mare, rubicond, cam pe la patruzeci de ani, care purta o impresionantă burtă de băutor de bere cu mândria unei femei însărcinate, se întoarse cu fața la auzul acestui schimb de replici și-l țintui pe Sally cu o privire otrăvită, ucigătoare. Sally nu se arătă impresionat, fie dintr-o binecuvântată nebăgare de seamă față de această așa - zisă dezaprobare morală, fie din obișnuința, astfel că nimic nu-l atingea. Hugo, pe de altă parte, intră în joc numaidecât și mă văzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
secundare! Toate rolurile sunt egale! Toate personajele au dreptul să stea în scenă, cât vor și să spună ce vor! MAMA: Așa! Așa! ORBUL (Ridicându-se și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
orice eventualitate... Vi-l dau gratuit, domnule... E ultimul bilet posibil... da... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Nu-l lua! Vrea să te amăgească. Nu-l lua! Ce să faci cu un bilet dacă nu poți pleca nicăieri... niciodată? E un bilet otrăvit, domnule! Iar tu... (Către CASIER.) ești un porc. Bruno! CASIERUL (Pentru sine, frământându-și mâinile.): Ah, o să se sfârșească prost... Presimțeam eu c-o să se sfârșească prost. HAMALUL (Către BRUNO.): De ce nu-i spui adevărul? De ce nu-i spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat, otrăvit, Împușcat, lovit cu o cărămidă În cap, asfixiat - orice e posibil. Dar ce mai contează cum? - Contează, și Încă foarte mult, te vei convinge imediat. O să-ți spun eu cum a murit: Împușcat. Cu patru gloanțe trase În regiunea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simțeam și acum, cu gazeta în mână, că trebuie să adorm, prăbușit în somn, și, când mă voi trezi, să mă duc la colț, să iau noul număr, chiar atunci apărut, cu cerneala încă jilavă năclăindu-mi degetele, atât de otrăvitul ei duh strecurându-se încă o dată în mine, să-mi văd articolașul, să intru în berărie și să mă las pătruns de importanța scrisului meu în noua viață. Și acum? Am intrat totuși în berărie, nedumerit, cu automatismul unui ritual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii. Mâinile îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să o sancționeze. ― Ce prostie! îngînă nesigur bătrânul. În viața mea n-am auzit ceva mai caraghios. Dar dincolo de cuvinte se simțea altceva. Altceva se citea și pe figură. ― Două zile mai târziu, continuă Matei, căpitanul Preda își găsește soția otrăvită. Cu cianură! ― Ce?! exclamă fără să vrea Melania Lupu. ― Au urmat, firește, cercetările de rigoare, Miliția și-a spart capul luni de-a rândul incapabilă să înțeleagă cum s-a comis crima. Își calculă pauza. La autopsie s-a constatat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se teamă: nu-ți oi fi nevastă; 15 Și-n cele două ferești, Să semene meri domnești. Tu la tine nu gîndești: Că ce folos de casa ta, Că-i amarnică maică-ta. 20 Casa pe dinafară zugrăvită Și'nlăuntru-i otrăvită, Că-i necazul feciorilor Și moartea nurorilor. 132 Frunză verde măr domnesc, Mă pornii la boeresc, 183 {EminescuOpVI 184} Coasă-n mână am luat, Două brazde - am răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai fie altul în lume Nenorocos ca și mine. Norocule blăstemate, Ce nelegiuite fapte Vezi întru ale mele urmări, Întru tot feliul de stări Îți bați joc de omenire. O, nedreaptă cumpănire, Apoi fiind dar cumplită De ce ești și otrăvită, Unora le răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de stări Îți bați joc de omenire. O, nedreaptă cumpănire, Apoi fiind dar cumplită De ce ești și otrăvită, Unora le răpești de față Altora le urci în brațe. De suspine lumea geme Oftând numele să-ți cheme, Fire ce ești otrăvită, Pentru mine numai ai fost zidită, Că rău mă prigonești Și în ahturi mă privești. No. 14 Când sunt prididit de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când gândesc să dorm mai bine Somnul fuge de la mine, Când gândesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Prietene vânzător, Tu ai ridicat cuțit Asupra cui te-au iubit Și în inimă mi-ai dat Fără să fiu vinovat. Sărac sunt, cât oi trăi Nu m-oi mai tămădui, Pentru c-au rămas în mine-nfipt Fierul tău cel otrăvit. No. 38 Tot de dor, de dor, de dor, Tot de dor văz c-o să mor, Tot de dorul unui ce N-am cui spune pentru ce, O să mor să mă sfârșesc Și om tainic nu găsesc Paraponul să i-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care o ținea legată de palatul președintelui, de micul palat al șefului de guvern și de diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți otrăvite oricât de incredibil ar părea, bătăușii poliției se aflau pe poziție, ambulanțele erau pregătite, iar înăuntru, în cabinete, încă deschizând și închizând ultimele dulapuri și sertare, guvernanții evadați sau dezertori, pe care, într-un stil elevat, ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucura deloc de idee, chestiunea asta trebuie rezolvată cu toată rapiditatea, cu maximă urgență, Îmi permiteți să vorbesc deschis, domnule comisar, întrebă inspectorul, Spuneți, Mă tem că am intrat într-o fundătură, ba încă și mai rău, într-un viespar otrăvit, Ce vă face să gândiți așa, N-aș ști să explic, dar adevărul este că mă simt ca și cum aș sta pe un butoi cu pulbere și cu fitilul aprins, am impresia că treaba asta va exploda dintr-un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit era în stop cardiac. Cred că nu mai avem benzină, a zis Tom. Era singura concluzie logică, dar, când m-am aplecat spre stânga și m-am uitat la indicatorul de combustibil, am constatat că arată cam o optime plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos, la doi pași de intrare. Băuse și o cantitate destul de mare de terebentină din sticla pe care au găsit-o în prejma lui. Că a făcut-o intenționat, că din greșeală, nimeni nu știe. Cert e că a murit otrăvit, cel puțin cu cinci-șase ore înainte de a fi urcat în salvare deoarece trupul îi era deja înghețat bocnă. Drept să-ți spun când mă gândesc la el, mi se face pielea ca de găină, mă ia frigurile. Cine și-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întrebare, și a înțeles ca vorba lui trebuie să-i stingă focul de acolo. Cum spune o vorbă din bătrâni: „o vorbă bună stinge focul, mai curând decât o saca de apă“. ...Nu te lăsa, dragu‟ moșului, doborât de gânduri otrăvite. Acelea‟s ca fumu‟ măi, șî râdi dracu‟ di cini șî li faci... Iar Dumnezău se‟ntristează, că omu‟ nu-și găsăști distulî tărie, într-însul.. Viața asta‟i bunî, flăcău‟ moșului! .. continuă bătrânul să-l mulcomească. Crede-mă pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]