1,143 matches
-
Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poalele dealului, acolo unde se întindea orașul. De ce ar fi vrut cavalerul să ia cu asalt orașul nu era limpede. Cu atât mai mult cu cât, în vremea construirii fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Au început să răsară stelele... Ea vru să-l ia de braț, însă rămase cu gestul la jumătate când el nu deschise cotul, să-i facă loc. Dar avusese dreptate. La Moși era lumină și în jurul beculețelor colorate se adunaseră pâlcuri de oameni. Se opriră la călușei. Aurica se cuibări numaidecât pe poneiul ei roz și râse. Nu m-am mai dat în călușei de când eram mică... Noi stăm la bloc, nu prea m-am jucat. Erau niște leagăne ruginite, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și noapte, zăngănindu-și armele și cer cetând în tot locul. Cu toate astea, morții conti nuau să-i întâm pine în fiece dimineață, înfiorându-i pe locui torii orașului cu privirile lor îngrozite. Până într-o dimineață, când un pâlc întreg de străjeri fu găsit, cu arme cu tot, stivuit, ca sacii la moară, și comparația nu păru nelalocul ei, căci aveau cu toții obrajii secați și albi, de parcă ar fi fost dați cu făină. Atunci locuitorii înțeleseră că sunt pierduți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
melancoliile în iluzii. Secțiunea de aur, își spuse. De aceea nici omul cu fața ascuțită și mersul de nevăstuică nu putea să lipsească. Îi cercetase cu băgare de seamă curtea încă din zori. Casa se afla în fundul curții, între două pâlcuri de oțetari cu miros înțepător. În curtea aceea nu rodeau pomi fructiferi, poate și în asta era o taină. „Eu nu m-am născut nici prea devreme, nici prea târziu“, își spuse Maca. „Sunt cât se poate de potrivit pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vegetația: deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moldova și s-au retras spre coastele de nord ale Mării Negre (Bugeac și sudul Ucrainei), la mijlocul secolului al XIV-lea. La 1349, regele Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor nu însemna decât strângerea dijmei de la supușii lor est-carpatici, așa cum procedaseră anterior neamurile turcești, pecenegii și cumanii. Tot prin acești ani, în jurul lui 1350, precizează Iorga, și lituanii păgâni ("liftele păgâne", cf. cronicile), aflați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ele lumina razele soarelui; și-o să vezi cum prin vid multe Mărunte corpuscule în cele mai diverse feluri se-amestecă în acea Dungă de lumină, și cum ca-ntr-o necontenită bătălie, se-ncaieră, Se iau la trântă, se-nfruntă pâlcuri între ele, și nu se potolesc nicicând. Citindu-l pe Lucrețiu a simțit cum știința devine poezie și a fost pur și simplu vrăjit. Fiecare argumentare avea o logică perfectă și totodată era ca și cum ideile ar țâșni dintr-un izvor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să le dea de urmă, dar fuseseră dezorientați, fiindcă urmele broscoilor uneori se ramnificau, alteori se reuneau spre a ajunge la ghizdul unor puțuri părăsite. Luaseră o cale pe sub pământ spre a ajunge cine știe unde. Ar fi vrut să afle. Acel pâlc de broscoi îi aprinsese fantezia și ajunsese să atribuie micilor animale virtuți cugetătoare și chiar umane. În timp ce le luau urma, Tommaso și tovarășii lui coborau în hățișuri, loveau tufișurile cu o creangă de măslin și desfrunzeau crăcile. Pe nepusă masă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
veștejită, cu tot corpul ciupit ca de un vărsat. A murit uitându-se drept în ochii mei. Ei da, dacă aș fi fost catârgiu, aș fi coborât adesea la țărmul mării și aș fi tras în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri de bețivi și negustori, de cerșetori și femei... dar am ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
promenadelor se produceau, inevitabil, înghesuieli, rumoare, cîteodată certuri și îmbrînceli. Scurte și nu îndeajuns de largi, aleile (acoperite cu prundiș, ulterior și cu „nisip de sub ciur”, mai „ușor de pietonat”) se întîlneau la mijloc, unde înconjurau un strat cu un pîlc de copaci plantați pe vremea unuia din vechii primari, Gheorghe Negel. Stratul acela, cît și straturile laterale, era semănat cu „trifoi de piatră”, mărunt (mai tîrziu cu gazon) și cu flori și garnisit cu trandafiri înalți și pitici.5 ) De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pe malul rîului, pe-o pajiște era un alai de fete; în valurile mării, o frumoasă fecioară era purtată în spinare de un taur care se îndrepta spre Creta. Pajiștea era plină de flori; ceva mai departe se vedea un pîlc de copaci și tufișuri; copacii erau atît de apropiați unii de alții încît își atingeau coroanele, iar ramurile lor, împletindu-se între ele, formau o boltă pe deasupra florilor. Pe sub tufișurile înfrunzite, se zăreau, frumos desenate, rondurile de flori cu narcise
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
culmea platoului care desparte vadul rîului Cher de cel al rîului Indru către care duce și un drumeag pieziș, ce pornește de la Champy. Cîmpiile astea netede și nisipoase, care te întristează pe o întindere aproape de o leghe, întîlneau într-un pîlc de copaci drumul spre Saché, numele satului de care ține Frapesle. o descriere expresivă care traduce starea psihologică a personajului: (86) Acea dragoste nemărginită care îmi umplea inima, pe care n-o hrănea nimic altceva decît o formă abia întrezărită
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Am coborît, cu inima fremătînd, în fundul acestui căuș, și am văzut curînd un sat, pe care poezia ce gîlgîia în mine m-a făcut să-l găsesc fără pereche. Închipuiște-ți trei mori așezate între insulele croite armonios, împodobite cu cîteva pîlcuri de copaci, în mijlocul unei pajiști de apă pentru că, ce alt nume s-ar putea da acelor ierburi acvatice, atît de vii, atît de colorate care căptușesc rîul, ies la suprafața lui șerpuind odată cu el, se lasă duse de toanele lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 39 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L. Blaga) - epiforă (reluarea unui cuvânt/a unei structuri la sfârșitul mai multor unități prozodice/sintactice): Amurg de toamnă violet... / Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; / Străbunii trec în pâlcuri violete, /Orașul tot e violet. (G. Bacovia) - anadiploză (repetiția leagă începutul și sfârșitul versului/al enunțului sau începutul unui vers și finalul versului următor): Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu; Din haos, Doamne,am apărut/ Și maș
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
urma să depună jurământul. Cu această ocazie se decide evacuarea forțată a ultimelor vestigii ale marii manifestații din Piața Universității. Organizatorii marii manifestații din mai se retrăseseră cu toții pe 21 mai, când rezultatul votului devenise clar, dar mai zăboveau acolo pâlcuri răzlețe de nostalgici ai zonei libere, precum și greviști ai foamei care își găsiseră cu greu un rost după 20 mai, cerând o televiziune independentă. Iliescu ar fi vrut ca muncitorii din Capitală să-și asume această sarcină, dar află că
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
putea fi oricând lansată la apă și care putea declanșa lupte demonstrative. Însă, conform arhitecților zilelor noastre, elementul cel mai important pentru întreaga arhitectură a grădinilor o reprezintă Marele Canal, care servește drept suprafață suplimentară de refracție și iluminare a pâlcurilor de copaci de pe Aleea Regală. Această axă se întinde pe linia orizontului, pe uimitoarea distanță de opt kilometrii. Din balconul palatului se poate admira Marea Terasă, Covorul Verde și Marele Canal. Aceste elemente vin unul în completarea celuilalt, oferind o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fără a copia, oameni autentici, într‐ o sinteză artistică a omeniei.” G.G. Ursu din Amintiri despre Academia Bârlădeană din „Bârladul de odinioară și astăzi - 1984”. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, 413 un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comuna natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu preocupări folclorice și materiale inedite istorice: „Răzeșul” Virgil Damaschin din „Victor Ion Popa, ‐ Take Ianke și Cadâr
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o va trece sufletul mortului pînă la locul hotărăt: rai sau iad. CÎntarea gulerelor se repetă tot timpul cît se lucrează la cele 44 de gulere, Încheindu-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
-se cu următorul bocet: I.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin să te petreacă și să te ducă la groapă. ” Sicriul fiind așezat În carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de porumbei Ce sînt frățiorii tăi. Care vin să te petrecă Și să te ducă la groapă. II.,, Scoală-te, cutare...uităte la vale Vine-un pîlc de păsărele Nu e pîlc de păsărele Ci sunt surorile tale Care vin să te petreacă și să te ducă la groapă. ” Sicriul fiind așezat În carul mortuar ( În zilele noastre În mașina mortuară ), de cele trei bocitoare și de rudele apropiate. Împreună glăsuiesc următorul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
trecând spre asfințit o revărsare de ape. [...] Soarele bătea de cătră amiază de pe țancul Măgurii. Ridicând ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sunt mai negri decât de obicei. Dar asta era o părere, căci sub soare lunecau pâlcuri de nouri alburii." (Mihail Sadoveanu, Baltagul) Testul nr. 23 1. Tipologia predicatelor prezentare, exemplificare (după un criteriu) 2. Relații semantice în limba română sinonimia (ilustrare cu definire, tipologie după un criteriu, exemplificare) 3. Adjectivul clasificare după un criteriu, exemplificare 4
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi doar aspirație, „îngerețe”: „Coborând pe line aripi de suspine, / La un loc cu viermii, lin, să nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]