1,854 matches
-
asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât de înnebunit ești după ceea ce, de fapt, îți face greață. Talpa-Iadului stă la pândă, e cu pleoapa pe tine, sigur bagă la cap ce spui tu. De-aia m-am făcut profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice după cutremur. Din reverie mă smulge o voce baritonală, cu un puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de cai, inclusiv cei de schimb, sub conducerea sa.... Drumul lung, înfiorător de lung, de greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit, întortocheat, drumul fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
științific, și nici gradul și nici funcția nu-i făceau visele mai plăcute și nici mai haioasc, de altfel. Erau organizate cel mai profesional din tot echipajul. Numai el, dintre toți, putea să se măsoare cu conștiința lui mereu la pândă. Visele lui Ash nu se încurcau niciodată cu vreo iluzie... Dacă l-ați cunoaște, nu v-ați mira deloc. Dar cine, de la bordul remorcherului, s-ar lăuda că l-a dibuit? Despre caracterul său, Ash știa totul. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tare plasa, iar Ripley, ridicându-și ochii de pe detector, strigă: ― Absolut negativ! Pe puntea superioară, Lambert și Dallas își continuată vânătoarea, urmați îndeaproape de Ash. La câțiva metri mai departe, coridorul făcea un unghi drept care le punea toate simțurile la pândă. Nu le plăceau deloc coturile astea unde se putea întâmpla orice, unde orice se putea ascunde. Curajul de a arunca acolo un ochi ― îndrăzneală de repetat de zece, o sută de ori― pentru a descoperi un alt culoar gol la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
gustare! Flacăra tună în țeava îngustă și căldura îi arse pielea. Înaintă, având grijă să nu pună mâinile pe metalul încins. Îmbrăcămintea, din fericire era făcută dintr-o fibră extrem de rezistentă. Cu toate simțurile în alertă, cu toți nervii la pândă, încercă să prindă o mișcare, un miros neobișnuit. În secția echipamente, Lambert, îngândurată, era cu ochii pe deschiderea cu grilaj. Merse la un panou și apăsă pe un buton. Grilajul de metal se înfundă în țeava și dispăru cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care nu se mai termină. Pe un fotoliu, la capătul dinspre ușă al patului, un dosar legat cu șiret. Alături, un minitelevizor, cu ecranul cât o carte poștală și antena lungă, nichelată zace pe-o rână. Deschid dosarul, să treacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Trebuie să traversăm din nou șoseaua și să încercăm pe dincolo, arătă întinzînd brațul. Darie își îngăduia acum să sufle greu, dar își stăpânea cu furie geamătul. - Ne apropiem cu băgare de seamă de șosea, continuă Iliescu, și stăm la pândă. E o cotitură în spatele nostru, și când ne vine, între două camioane, traversăm șoseaua în fugă. Ei o iau înainte, adăugă depărtîndu-se. Așteptau, îngenuncheați sub ploaie, la câțiva metri de șosea, ascunși sub bălăriile pipernicite. Camioanele treceau, parcă tot mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre țările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială și econimică, România a devenit un punct de atracție pentru cei care vând iluzii și distrug vieți din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, "moartea albă” este printre noi și stă la pândă gata să-i inhațe pe cei care și-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni și nimic și care nu știu ce vor de la ei înșiși. Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu știu să se regăsească
FII CONȘTIENT, DROGURILE IȚI POT OPRI ZBORUL!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by ARSENI LAURA-BIANCA, POPA ANA-MARIA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2033]
-
toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton armat ! în asemenea condiții, nici după ce sirena de la Arsenal anunță încetarea pericolului nu ne mai liniș tim, ci stăm tot la pândă că va începe iar. Pentru că acum știm ce însemnează un bombardament. Pe de altă parte, este foarte clar că se posedă toate datele despre Capitală : că e lipsită de mijloace de apărare, că tunurile au bătaie scurtă, că avioanele sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vreme. Am plecat. — Sunt convinsă că s-a bucurat să vă vadă. — Nu știu. Gabriel se întreba dacă părintele Bernard era dezamăgit pentru că nu reușise „să scoată ceva“ de la Stella. Brian spunea despre el că se află întotdeauna la pândă, încercând să-i farmece pe oamenii îndurerați. — În legătură cu George... dacă vreți să vă informez eu ce s-a întâmplat în realitate, nu pot. Adică, nu știu decât... Nici George nu era un admirator al preotului dar, după părerea lui Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare. John Robert se întoarse către George și-i spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un animal sălbatic închis într-o cușcă neîncăpătoare, înaintând cu o energie inutilă, răsucindu-se abrupt, spasmodic, la capătul celor câțiva metri. Diane îl urmărea cu îngrijorare; bucuria ei abia de mai mocnea, teama și panica stăteau din nou la pândă. Mișcările lui dereglate o oboseau, o umpleau de presimțiri. Trecând pe lângă pian, George luă în mână o maimuțică de metal negru, foarte mică, pe care Diane o purtase cu ea peste tot, de când își putea aduce aminte. Micuțele obiecte, substitutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știa că genul ăsta de bufniță trăiește întotdeauna în camere întunecoase și că dacă i-ar fi dat drumul afară ar fi murit. Pe urmă privirea îi căzuse pe un alt raft, unde văzuse, cu groază, o pisică stând la pândă, gata să se repeadă la bufniță. Ești cam tulburată astăzi. Nu pot respira din pricina parfumului florilor. Părintele Bernard zicea că s-ar putea să treacă pe aici. Nu mai vine la ora asta. Ba s-ar putea, el vine întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceasta, Tom se simțise devorat de remușcări. Cine naiba l-a pus să inventeze minciuna cu petrecerea de la Papuc? De ce dracu se dusese acolo cu toată escorta de bețivi? Părea, într-adevăr, lucrătura diavolului: un diavol fatal care stătea la pândă în obscuritatea subconștientului lui. Și simțise nevoia să alerge la Hattie, să-i explice, să-i ceară iertare. Dar pe măsură ce balanța înclina dinspre remușcare spre resentiment, începea să se întrebe de unde până unde răsărise George, ca din pământ, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veghere, cerută în celebrarea Paștelui, indică necesitatea ca poporul lui Dumnezeu să fie disponibil, ori de câte ori este nevoie; imaginea faraonului (nu întâmplător este imposibil de identificat despre care faraon este vorba) a devenit un simbol al forțelor haotice care stau la pândă permanent împotriva poporului, dar pe care Domnul îl eliberează, după cum proclamă Is 51,9-10: Trezește-te, trezește-te, și îmbracă-te cu putere, braț al lui Yhwh! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la iveală. O pufoaică trențăroasă de bătrân vagabond era numai bună să-ți țină de cald în timpul pândei și să te ascundă. Câteva ore? Oricâte! N-avea importanță! Până ce-avea să iasă la iveală! Odată și-odată tot trebuia să se-ntâmple! Fiindcă cine trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu zâmbet cald și cu mișcări domoale A înmuiat condeiul în cerneală. A scris ceva, apoi a glăsuit: „De-acum ai dreptul ca să mergi la școală.” Părinții s-au crucit de-așa ispravă Ce depășea speranțele lor toate Și l-
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
la acel ceas fereastra de la chilia mea nu era luminată. Acum, însă, o lumină slabă ce abia reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă. Am grăbit pasul. Ajuns la ușă, m-am oprit cu urechea la pândă, gândind că aș putea prinde vreun zvon... Liniște deplină, însă. Am deschis ușa. Țipenie! Doar șervetul înflorat de pe masă mi-a atras atenția... Când m-am întors să închid ușa, două palme moi, venite din spatele meu, mi-au acoperit ochii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zi și că aștepți să te lămurești asupra celor ce ți s-au întîmplat: cine a tras storurile? și de ce? și cine le va ridica într-o zi, dacă le va ridica? În același timp, și la fel de obosit, stai la pândă și te ascunzi; ești vânător și vânat; parcă tu însuți ai pus cândva capcane, le-ai mascat cu crenguțe și frunze, și ai uitat locurile, iar acum, la fiecare pas, poți cădea într-una din ele, de aceea vrei să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Tremura de frică și l-a implorat să se ducă să ceară iertare, să promită că nu va face nimic, mai mult, va recunoaște dacă va fi nevoie că a fost o prostie ceea ce gândise până atunci; a stat la pândă, a făcut cercetări și s-a convins, da, că fusese o prostie bănuiala lui. Dar el nu vroia: "Nu, în ruptul capului nu vreau. Dacă trebuie să pățesc ceva, cel puțin să știe lumea adevărul". "Dar ce mă interesează pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul”. Întâlnirea avea loc pe teren neutru, la o țiitoare de-a lui. Am intrat, m-a poftit pe scaun și mi-a dat mâna: Eu sunt Corneliu Panu Calimach
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fel ele necaz cicălitor către cei care stricau toată treaba și-i dau urât de lucru. Când e așa de greu până să te vezi liniștit! ... Ce le trebuia lor acum un astfel de zdruncin! ... Și baba aceea nesuferită cu pânda ei! ... Se amesteca în treburile stăpînilor! . . . Acum pândea, desigur, iarăși să vadă ce are să se petreacă! . . . Aștepta cine știe ce'.' . . . Parcă Lina știa singură ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]