8,467 matches
-
știm cu precizie originea, însă este posibil să fie autohton, preroman sau preslav. Stâna, ca mod de organizare a producției și a vieții sezoniere la luncași, a fost descrisă de Olimpia Bădăluță: „Crâmpeie din povestea venirii bejenarilor bucovineni pe valea pârâului Dunavăț, le-am ascultat în multe seri, din primăvar și până toamna târziu, când, copil fiind, eram duși de către părinți la stână. Stâna, așa cum am apucat-o eu, era o încăpere rotundă, de obicei, făcută din pari bătuți în pământ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătrâni, care au aflat din alți bătrâni, asupra vetrei satului converg spre părerea că vatra satului, de când își aduc ei aminte (Mărioara Rusu-Precup, Lisaveta Pușcuță), „acolo a fost, în jurul Primăriei”. Satul se întindea de la Tache Iacobeanu în sus (nord) peste pârâu de Tache Iacobeanu erau curțile boierilor Sterian. Vasile Tomescu își amintește de întinderea satului: de la Ion Căținaș în sus și în jos, până la Ghiță Prențu și Costic Bădăluță, dincolo de pod. Cu mai multă precizie, Caliopia Bădăluță spune că ea a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Floarea V. Botușan, Botușanca, spune că satul se întindea în sus până la Bârgăuani. Aristița Toader Știrbu - Driță mărturisește că „în sus, satul se întindea până la casa lui Vasile a Luchii (Vasile Luca Bârgăuanu). Satul era așezat pe malul drept al pârâului Dunavăț, pe stânga erau puține case. în jos, satul se întindea până la curtea lui Sterian”. Constantin M. Boca și Vasile M. Boca spun că „din spusele părinților și a altor oameni bătrâni, vatra satului ar fi fost cam pe unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puține case. în jos, satul se întindea până la curtea lui Sterian”. Constantin M. Boca și Vasile M. Boca spun că „din spusele părinților și a altor oameni bătrâni, vatra satului ar fi fost cam pe unde trece astăzi șoseaua peste pârâul Dunavăț, pe unde locuiește familia Iacobeanu, preotul Cadar și familia Pușcuță. Unele aprecieri și precizări despre întinderea satului, cât și despre „poarta rnii” găsim în însemnările lui Toader Gh. Miron Boca. Capătul satului din sus era la Costică V. Luca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Miron Boca. Capătul satului din sus era la Costică V. Luca Bârgăuanu, unde era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care ieșeau din sat aveau poartă. Și Gavril Bădăluță ne lasă mărturia că cel care a bătut primul par în lunca Dunavățului și și-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obștească, nu erau niciodată fixate pe apele curgătoare, pe pâraie, pe care le găsim numai în interiorul hotarului, ci pe „zarea dealului”, „muchia dealului”, „la pornituri”, „la stejari”, „la crâng”, „la rediu” etc., deoarece viața comunității era legată de existența unui pârâu, cu debit mic, firește, dar suficient pentru oameni s facă un iaz, să adape vitele și să poarte o moară. Ceea ce era caracteristic pentru întregul teritoriu românesc se reflectă și în situația întâlnită pe teritoriul viitoarei comune Filipeni; existența, în cadrul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu trebuie să surprindă. Au fost și moșii boierești stăpânite răzeșește, fără să se știe cu precizie unde este partea fiecăruia. Satul în care au locuit Gavril Dunavăț cu rudele sale și urmașii săi era așezat pe cursul mijlociu al pârâului Dunavicior (Salașu Roșu), în partea din sus - spre nord - de vărsarea pârâului Tureatca în Sălașu Roșu. între Sălașu Roșu și Tureatca care, de multe ori, seacă vara, se află prelungirea, pe direcția N-S a dealului care vine dinspre Runc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să se știe cu precizie unde este partea fiecăruia. Satul în care au locuit Gavril Dunavăț cu rudele sale și urmașii săi era așezat pe cursul mijlociu al pârâului Dunavicior (Salașu Roșu), în partea din sus - spre nord - de vărsarea pârâului Tureatca în Sălașu Roșu. între Sălașu Roșu și Tureatca care, de multe ori, seacă vara, se află prelungirea, pe direcția N-S a dealului care vine dinspre Runc numit „Pe Cal”, care se aplatizează la capătul dinspre sud. în acest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prelungirea, pe direcția N-S a dealului care vine dinspre Runc numit „Pe Cal”, care se aplatizează la capătul dinspre sud. în acest loc trebuie să fi fost primele case și prima curte boierească, după care satul sa extins dincolo de pârâul Sălașu Roșu, ocupând intrândul dintre două boturi de deal care duce la locul numit Tochile, pe drumul care ducea la Pârlituri, Zlătari și Parincea. Presupunerea că la locul arătat a fost vatra inițială a satului Filipeni are la bază ideea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în alte sate, în aceeași condiție socială, sau în cea de țărani dependenți. Documentul de la Petru Voievod este important, deoarece precizeaz hotarele moșiei Filipeni: „la stâlpu în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în 54 gios la dreptu Știubeani în dreapta, la răsăritul dealul Oțeleștilor și peste Dobreana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. Zapisele de vânzare-cumpărare sau de danie dovedesc fără putință de tăgad că vechiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se prezintă ca un intrând dinspre apus spre răsărit., spre zarea Oțeleștilor, din care boierii Rosetti au făcut loc de prisacă, magazii pentru cereale, stocarea furajelor, adăposturi pentru vite, aveau și o moară de apă pe Dunavăț, cu siguranță, deoarece pârâul Știubiana are un debit nesemnificativ. Tot acolo au fost construite locuințe pentru cei angajați de boieri, o parte erau chiar dintre bejenarii bucovineni, - slugile și argații - care lucrau acolo unde era „treaba și voia boierului”, după o formulă din vechile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ardeal și Bucovina și, indiferent de statutul social pe care l-au avut în momentul așezării pe moșie, ei deveneau țărani dependenți, vecini sau clăcași. Cei veniți la inițiativa boierului Rosetti au primit loc de așezare din „gios” de confluența pârâului Tureatca (i se mai spunea Dunaviciorul Sec) cu Dunaviciorul (Sălașu Roșu), în prelungirea cătunului Filipeni și în intrândul spre apus, drenat de două pâraie mici, fără nume, întins spre zarea Poienilor. în timp, cei veniți s-au amestecat cu locuitorii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
favoarea luncașilor, și sediul administrativ, și biserica, iar școală și-au făcut după primul război mondial, prin 1927, deși învățământul începuse în sat 1914, dar fără local propriu. Valea Boțului Nu departe de satul Slobozia- Filipeni, în amonte, pe valea pârâului Dunavicioru (Sălașu Roșu - Pârâul Roșu) se află satul Valea Boțului care, nefiind menționat în niciun document, pare a fi apărut din nimic și dintr-o dată. Dacă nu apare ca sat, apare, în scris, ca toponim sub forma „Dealul Boțului”, „Piscul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
administrativ, și biserica, iar școală și-au făcut după primul război mondial, prin 1927, deși învățământul începuse în sat 1914, dar fără local propriu. Valea Boțului Nu departe de satul Slobozia- Filipeni, în amonte, pe valea pârâului Dunavicioru (Sălașu Roșu - Pârâul Roșu) se află satul Valea Boțului care, nefiind menționat în niciun document, pare a fi apărut din nimic și dintr-o dată. Dacă nu apare ca sat, apare, în scris, ca toponim sub forma „Dealul Boțului”, „Piscul Boțului”, „Șipotul Boțului” în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ar putea ca stră-strămoșii țiganilor din Valea Boțului să fi fost robi ai schitului sau mănăstirii „unde a fost Costea Călugărul”, să fi locuit apoi pe Runc, apoi să se fi așezat cu loc de casă și grădină pe stânga pârâului Sălașu Roșu și în intrândul deschis în dealul din dreapta care mărginește șesul îngust al pârâului. Tot acolo s-ar fi așezat și locuitorii din „cartierul” Sălașele, care nu poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mănăstirii „unde a fost Costea Călugărul”, să fi locuit apoi pe Runc, apoi să se fi așezat cu loc de casă și grădină pe stânga pârâului Sălașu Roșu și în intrândul deschis în dealul din dreapta care mărginește șesul îngust al pârâului. Tot acolo s-ar fi așezat și locuitorii din „cartierul” Sălașele, care nu poate fi un cătun locuit de răzeșii din Fruntești; sălașe, după cum menționează documentele medievale, se referă la adăposturi ale robilor țigani. Un document din 11 februarie 1812
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
învățarea de meserii și stabilirea în orașe (Bacău), construirea unei școli, toate la un loc fac ca vechile deosebiri și concepții să se manifeste cu mult mai multă reținere, fiind atenuate și îndepărtate de noile realități social-politice. Buduioasa La izvoarele pârâului Dobreana, acolo unde hotarele moșiei Filipeni se întâlnesc cu hotarele moșiei Oțelești și Mărăști a existat un cătun numit Buduioasa, înregistrat de recensământul din anul 1772-1773-1774. Deși se afla pe moșia Filipeni a răzeșilor, a fost trecut ca aparținând la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stabilirea hotarelor acelei moșii întinse în care erau s-au au apărut satele Oțelești, Filipeni și Fruntești. în documentul din 1438 se vorbește de Dobreana ca parte din Poiana lui Coste Călugărul, întinsă de o parte și de alta a pârâului cu același nume. Nu avem niciun fel de date, nici arheologice, nici documentare, că Dobreana ar fi fost locuită înainte de secolul al XVIII-lea. La inițiativa proprietarilor, boierii Rosetti, s-a organizat, la locul numit ipotul lui Olaru un punct
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de alta a drumului care pleacă din șoseaua principală Lunca - Fruntești - Lozinca, urcă pe lângă gospodăria lui Cucu, taie de-a lungul platoul care alcătuiește moșia Dobreana, continuând drumul spre satul Oțelești. De asemenea, s-au construit case și pe valea pârâului Dobreana care este însoțit de un drum care ajunge în drumul principal, drum care desparte moșia Dobreana de moșia Rânza. Fruntești Ar fi suficient temei să susținem că satul Fruntești își trage numele de la stolnicul Ion Frunteș, căruia Ștefan cel
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
numit Traian și prin vechiul sat Secuieni (sat colonizat de locuitori veniți din actualele județe Covasna și Harghita, între ei fiind și mulți români), ajungând pe înserat în vârful dealului numit Glodișoare, unde drumul se bifurcă: unul duce în valea pârâului Berheci, pe la Obârșia, Gloduri Antohești, Oțelești, Tarnița, Lozinca, altul duce pe valea Dunavățului, prin Mărăști, Brad, Fruntești și Filipeni. Sus, pe dealul Glodișoare, era loc de popas, era acolo și o cârciumă cu han, numită „Crâșma lui Scridon”, proprietatea postelnicului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a apropiat cu precauție de bejenari și, după ce a aflat cine sunt și ce caută, le-a propus să meargă la proprietarul moșiei Filipeni care avea nevoie de oameni pe moșie. Despre toate întâmplările bejenarilor, până sau stabilit în lunca pârâului Dunavăț, din iarna anilor 1784-1785, a lăsat însemnări pe un ceaslov de la biserica din Fruntești, chiar răzeșul Ion Ciuchi, nume de familie care se regăsește între bejenarii ardeleni veniți în Bucovina. între bejenarii stabiliți la Udești, consignațiunea din 27 ianuarie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
destoinici, pe măsură ce numărul de familii sporea, și-au făcut case mai arătoase, au defrișat lunca în care s-au așezat, după nume, rudenii și locul de origine 36: familiile venite din Udești, Pârhăuți și Todirești (Chetroasa) s-au așezat în dreapta pârâului, pe deal, într-o poiană care s-a numit apoi „Șipotul lui Ghica” (Boghean) și dealul „Sub pietre”. Familiile așezate aici erau: Boghian, Tabarcea, Hodoroabă, Vraciu, Trandafir (Ciubotaru), Teleagă, Pintilescu, 80 Ignătescu, Nuțu și altele. După cum spune bătrânul Costică Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fieraru (practica fierăria!) precum și Olaru (făcea oale, era olar). în hotar cu grădina lui Pâțu a locuit Cristea Hacigheanu, funcționar la primărie, dar care nu era din Bucovina, dar, cu siguranță, este la origine ardelean. După locul viran de pe malul pârâului Dunavăț, teren inundabil, s-a stabilit un alt grup cu familia Boca din Cașvana, înrudită cu Boca Bahnă, venită prin anul 1820, după cum a relatat Toader Boca, un bătrân înțelept (în 1960-1961, când l-am cunoscut, avea aproape 90 de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comuna Filipeni, Andrei Boca a fost și președintele obștei sătești „Sfânta Treime”, care a cumpărat moșia boierului Sterian. Vecini cu Boculeștii erau cei din familia Pușcuță (Hortolomei Pușcuță a fost felcerul satului) care au locuit și pe partea stângă a pârâului Dunavăț, fiind vecini cu familia Iacobescu, care s-a remarcat prin creșterea oilor. Tot din Pârhăuți și Todirești sunt veniți cei din familia Nuțu, Vraciu, Trandafir, Pintilescu (Chifan) și Ignătescu, precum și familia Laza (zis Talic), care avea o ramură numită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
născut în 1784, anul venirii bejenarilor bucovineni în comuna Filipeni. Familia Gurău, posibil din Cașvana, s-a așezat pe terenul începând de la Hură până la Șipotele lui Gurău, în hotar cu cei din familia Bădăluță. Urmașii gurăienilor au cumpărat pământ în stânga pârâului Dunavăț, începând de la Luca Bârgăoanu, unde era „Poarta șărnii”, înspre nord, de la răzeșii din Mărăști și, lâng ei, au venit unii din familia Căținaș, precum și familia Curteanu (Frunză). Tot pe partea stângă a Dunavățului, de la Bârgăoanu în jos, spre sud
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]