8,628 matches
-
eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau la Începutul calvarului lor, ca doi exploratori care văd, În cele din urmă, de pe creștetul unui munte așternîndu-li-se la picioare imensa cîmpie plină de primejdii. Vor trebui să pășească toată viața cu băgare de seamă, să-și cîntărească bine cuvintele, să se spioneze unul pe celălalt ca niște dușmani - tocmai pentru că se iubeau atîta! Nu vor ști niciodată ce Înseamnă să nu cunoști teama de a fi descoperit. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grei care lucrase cândva la o benzinărie de pe Western Avenue - păreau să formeze o brigadă sexuală rudimentară, capabilă într-un fel sau altul să satisfacă toți clienții. Am oprit lângă refugiu. Când am înclinat capul spre ea, femeia mai bătrână păși în față. Se sprijini de portiera pasagerului, cu brațul drept, puternic, lipit de stâlpul cromat al geamului. După ce urcă în mașină, le făcu semn cu mâinile celor două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă surprindea. Se cutremură străbătută de orgasm, cu corpul înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
legată de suportul ce avea să înainteze pe șine. Vizitatorii - oficiali de la minister, ingineri în siguranța circulației, specialiști în trafic și soțiile lor - se strânseseră în jurul punctului de impact, ca o mulțime la o pistă de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului său de lângă catapultă. Vaughan își mută atenția asupra mașinii din fața noastră, cei patru ocupanți ai ei stând rigizi, cu spatele drept, porniți parcă spre o reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai vii fantezii erotice, acte sexuale imaginare întreținute, cu imensă bună-cuviință și atenție, pe șoldurile pătate de sânge ale acelei tinere femei care zăcea în mașină, și avându-i ca protagoniști pe membrii acelui public de spectatori, dintre care fiecare, pășind în față și intrând în compartimentul distrus al limuzinei, îi introducea penisul în vagin, inseminând infinitele posibilități pe care mariajul dintre violență și dorință le-ar fi făcut să înflorească. În jurul meu, pe Western Avenue și de-a lungul ambelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina se epuizaseră. Am pășit în stradă, îndepărtându-mă de mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de staționare am fost brusc conștient de prezența unui vehicul negru masiv care accelera spre mine venind din umbra pasajului superior unde eu și Vaughan ne acuplaserăm. Cauciucurile lui cu exteriorul alb rulară printre sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care le-a adus revoluția din 1989. [...] Problema este dacă între cei 66-69% dintre români abținuți de conștiința direcției greșite și cei 67-70% dornici să intre în Uniunea Europeană se va realiza acea simbioză mentală care să ne împingă să pășim spre capitalism. Până atunci, România e în derivă.” România este condusă și în prezent de un autoritarism popular, care transpare mai ales prin lozincile populiste. I se spune românului exact ceea ce vrea să audă. Însă, această atitudine nu rămâne fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să o acceptați (demisia), părerea de rău este de partea mea, țin să vă asigur. Am petrecut momente de Lumină și Adevăr alături de frați - amintesc de transmisia meciului Olanda-Cehia pe care am urmărit-o împreună -, dar a sosit momentul să pășesc pe altă cale. Cu metalele, lemnul, fiarele vechi și sticlele goale sunt la zi, după cum știți, și am plătit și lumina pe anul 4781. Chitanța o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin aer, să zburăm... Iată, și eu mă simt suspendat ca deasupra unei prăpăstii... Poate că povestirea aceasta este un pod peste gol, care avansează răspândind vești, senzații și emoții, pentru a crea un fundal de schimbări fie colective, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care nu vreau să-l bag în seamă și avansez plin de elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească; pasul ei nu ezită; se îndreaptă spre Strada Morilor; eu abia reușesc să mă țin după ea. Povestirea trebuie să facă efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să se ocupe de problemă. Câinele era neobișnuit de rapid. Când îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
într-o noapte. Au chemat poliția și l-au căutat, și l-au tot căutat. A venit și mama lui, de mai multe ori. A adus pe unul din tribul Mosarwa cu ea, un omuleț micuț, căutător de urme, care pășea ca un câine, cu nasul ținut în pământ. Avea un fund grăsan, cum au toți cei din tribul Basarwa. — Și n-a găsit nimic? Mma Ramotswe știa răspunsul, dar voia s-o facă pe cealaltă femeie să povestească în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în picioare și se îndreptă spre ușă. — Declarația aceea? — Da, declarația fetei care mințea în legătură cu mine. Mma Ramotswe deschise ușa din față și se uită afară. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în mașină și ridică privirea când văzu ușa deschizându-se. Păși pe alee. — Ei bine, domnule doctor Ranta, spuse ea liniștită, cred că sunteți un bărbat care a mințit multă lume, în special, zic eu, femei. Acum vi s-a întâmplat ceea ce nu cred că vi s-a mai întâmplat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în cuptor și cenușa tot în Bahlui sau mai bine pe gheață, să nu cadă lumea să-și rupă, Doamne ferește, noada. *** Pășesc peste arătarea costelivă întinsă de-a curmezișul, bănuiesc că e un câine, deși după scheunat nu prea poți să-ți dai seama, și bâjbâi de-a lungul culoarului, pe lângă ușile peticite cu bucăți de placaj. „Tuuu româncăă, euu țigaaan, tuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doi aveau dreptate și că erau perfecți și, pentru că ei dețineau puterea, restul oamenilor trebuiau să le slujească și să le dea ascultare. Dar pînă și acest vis era imposibil, iar dacă se năștea diform, pruncul era condamnat să-i pășească pe urme, nu drept prinț moștenitor al unei insule, ci drept cea mai odioasă dintre ființele vii. Își aminti de copilăria lui și pricepu că el, mai puțin decît oricine altcineva, avea dreptul de a face o ființă omenească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când afară erau treizeci de grade, și toată lumea se întorcea și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru o mare realizare în viață. Așa te simțeai. Mi-amintesc genul ăsta de atenție. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
protagonistele propriului nostru habitat nenatural. Vânzătorii se furișau în toaleta bărbaților ca să facă sex. Noi atrăgeam atenția asupra propriei noastre mici vieți de matineu. Tot ce-mi aduc aminte de la Taylor Robberts e să-mi scot bazinul în față atunci când pășesc. Ține umerii trași în spate. În funcție de dimensiunile produsului de prezentat, îți ziceau să tragi o linie invizibilă între tine și produs. Pentru prăjitoarele de pâine, trage o linie prin aer de la zâmbetul tău la prăjitorul de pâine. Pentru un aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât o futută de dezamăgire amară după alta. Auzi ușa deschizându-se și închizându-se undeva, apoi altă ușă, apoi altă ușă se deschide și Brandy e acolo, spunând: „Daisy, scumpo“, și pășește în fum și muzică cha-cha îmbrăcată într-un uluitor costum de călătorie model Bill Blass First Lady făcut din material verde crud cu vipușcă albă și pantofi cu tocuri cui verzi și-o poșetă verde foarte elegantă. Pe cap are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
furtunurile sclipitoare și negre din care ies aburi. Flutură limba la noi. Flirtează. — Apoi Shane a fugit de acasă, îi zic lui Evie. Simplu ca bună ziua. Acum vreo doi ani, ai mei au primit un telefon cum că a murit. Pășim în spate cât putem mai aproape de porcii în mișcare, încă aburind de căldură. Pardoseala pare foarte unsuroasă, și Evie începe să-mi vorbească despre o idee pe care o are pentru un remake al Cenușăresei, numai că păsărelele și animăluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aruncă uriașul sărut Plumbago în vasul de veceu sub formă de cochilie. Brandy zice cu noile ei buze: — Ai habar cum se trage apa? Am șezut ore în șir pe bideu, și nu, n-am priceput cum se trage apa. Pășesc afară pe coridor, așa încât, dacă Brandy vrea să mai bată din gură, să fie nevoită să mă urmeze. Brandy se împiedică în pragul ușii de la baie, acolo unde dalele de gresie de întâlnesc cu covorul de pe hol. Singurului ei pantof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]