2,887 matches
-
de articulare a chelicerelor cu corpul este mai proeminentă decât restul prosomei. Masculii din acest gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două plăci de puternic chitinizate. Păianjenii construiesc un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt în subteran. Păianjenul își așteaptă prada în partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
gen se pot distinge de cei din genul "Sphodros" prin crestele marginale ale sternului, iar femelele prin epiginul alcătuit din două plăci de puternic chitinizate. Păianjenii construiesc un tub cu înălțimrea de 20 cm, dintre care 8 sunt în subteran. Păianjenul își așteaptă prada în partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu chelicerele. Prada este adusă în interior unde este mâncată. Țăranii din sudul Munților Carpați folosesc
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
partea inferioară a tubul. Atingerea tubulzui de către vreo insectă provoca oscilații. Păianjeniul, simțând vibrațiile, străpunge pereții tubului și mușc victima cu chelicerele. Prada este adusă în interior unde este mâncată. Țăranii din sudul Munților Carpați folosesc mătasea tuburilor construite de păianjenii Atypus pentru a acoperi rănile. Datorită proprietâților antiseptice, mătasea facilitează vindecarea și chiar regnerarea pielei. Speciile genului se găsesc în Eurasia. O singură specie ,"Atypus affinis", ajunge și în "Africa de Nord", și alta, "Atypus snetsingeri", în SUA. În Europa se întâlnesc
Atypus () [Corola-website/Science/319224_a_320553]
-
Troglodytes troglodytes" în Nannus troglodytes. Cercetările continuă pentru a acumula mai multe dovezi care ar îndreptăți modificările în apartenența taxonomică a speciei. ul este răspândit în Europa, Africa de Nord, America de Nord, Asia de Sud Est, Asia Centrală și Asia de Est. Pasărea se hrănește cu păianjeni, (Arachnida), insecte, fluturi, muște ca și larvele și ouăle acestora. Pănțărușul nu face parte din categoria păsărilor periclitate. Trăiește în regiunile de câmpie, dar mai ales în regiunile de deal și munte, în păduri, tufișurile din parcuri, fiind întâlnit până la
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
o lungime totală de 125 m. în peșteră se găsesc stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, gururi, draperii, depuneri de montmilch, la origine albe sau galbene acum înegrite de humusul ajuns în apele de infiltrație. În peșteră au mai fost semnalate gastropode, păianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere, carabide și diverse rozătoare. Poteca de apropiere este lungă și dificilă. Pentru peșteră sunt necesare surse de iluminat.
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
este o specie de păianjeni țesători aurii. Nephila claviceps este de mari dimensiuni și are o colorație vie. Dimorfismul sexual este puternic evidențiat, femela fiind mult mai mare decât masculul. Ea are o lungime de 25 mm (inclusiv picioarele 40 mm), iar masculul 12 mm
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
colorație vie. Dimorfismul sexual este puternic evidențiat, femela fiind mult mai mare decât masculul. Ea are o lungime de 25 mm (inclusiv picioarele 40 mm), iar masculul 12 mm. Datorită dimensiunilor, acestă specie este una dintre cele mai specii de păianjeni araneomorfi din lume. Prosoma este foarte mică în comparație cu opistosoma, argintie cu 6 pete negre. Ventral prosoma este brună. Opistosoma are formă cilindrică. Dorsal este de culoare galbenă închis, spre regiunile laterale devine portocalie, ventral roșie. Regiunea anterioară a opistosomei este
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
denși de culoare neagră. construiește pânze de 1 - 2 metri în diametru, însă în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3 m. Firele sunt galbene și strălucesc asemenea aurului la lumina soarelui. Ele sun cele mai rigide pânze printre păianjeni. Pânzele sunt verticale având posibilitatea de a prinde insecet în timpul zborului. Savanții presupun că culoare mătasei atrage insectele în plasă și pe fonul frunzelor îngălbenite devine dificil de a observa pânza. Plasa este țesută de regulă la marginea pădurilor, fiind
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
fonul frunzelor îngălbenite devine dificil de a observa pânza. Plasa este țesută de regulă la marginea pădurilor, fiind alipită de copaci și arbuști Pânza are formă rotundă, firile verticale ce pleacă în sus se strâng într-un smoc comun unde păianjenul își așteaptă victima. Plasa este reînnoită regulat, dincauza scăderii proprietățilot adezive. El reface doar inele poțiuni, și nu toată pânza în întregime. <br> Uneori pânza poate fi decorată cu frunze, crenguțe și alte obiecte cu rol dublu. Prada nimerind în
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
frunze, crenguțe și alte obiecte cu rol dublu. Prada nimerind în capcană produce vibrația firelor și a obiectelor. Aceste obiecte ar putea fi și un sistem de avertizare pentru păsări, astfel evitând distrugerea pânzei. Îndată ce victima se încurcă printre fire, păianjenul o învelește intr-un cocon de mătase și o aduce în centrul pânzei. Consum diferite insecte zburătoare: albine, fluturi, molii, lăcuste, viespe. Regiunile tropicale și subtropicale în care habitează acestă specie sunt caracterizate de temperaturi înalte. De acea Nephila clavipes
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
În general, cei mai mulți indivizi sunt răspândiți în insulele Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est și Madagascar. El preferă regiunile cu umiditate ridicată și locurile deschise. Datorită dimensiunilor sale, oamenii, uneori, cred că Nephila claviceps este periculos pentru oameni. În realitate, este un păianjen timid. Deși este veninos pentru oameni, mușcătura este de obicei relativ inofensiv și duce numai la o ușoară înroșire și durere localizate.
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
ul ("haemagioma") reprezintă o dilatare a vaselor de sânge și în condiții normale este inofensiv. ul este o pată violacee care are o constituție plată, proeminentă, rotundă sau de forma pânzei de păianjen și poate apărea pe piele sau mucoasă. Este cauzat de dilatarea cavernoasă sau uniformă a vaselor de sânge care aparțin pielii. Vasul de sânge care suferă modificarea poate fi de orice fel: arteră, venă sau capilară. Mai este numit și
Hemangiom () [Corola-website/Science/329257_a_330586]
-
ce reprezintă o dilatare a capilarelor și se aseamănă cu un semn din naștere. Este o pată proeminentă de mărimea unui bob de mei, de culoare roșie aprinsă, plată și care conține spre margine prelungiri care aduc a pânză de păianjen. Este frecvent la vârstă înaintată. Poate apărea după vârsta de 20 de ani fiind frecvent la sexul masculin. Este o bășică plină cu sânge, de mărimea unui bob de mei sau de mazăre și se întâlnește rar. Poate avea origine
Hemangiom () [Corola-website/Science/329257_a_330586]
-
de mazăre și se întâlnește rar. Poate avea origine ereditară dar poate fi cauzată și de anomaliile de dezvoltare a unor țesuturi, modificări în timpul sarcinii sau afecțiuni hepatice. De cele mai multe ori cauza hemangiomului este necunoscută. Hemangiomul de tip Pânză de păianjen se poate vindeca prin tratament cu laser, iar cel cavernos cu radiații roentgen(embolizarea vaselor de sânge). Celelalte tipuri se retrag de la sine, iar în cazul semnelor din naștere se poate apela la unguente cosmetice.
Hemangiom () [Corola-website/Science/329257_a_330586]
-
în literatura mai veche sunt numiți și saci pulmonari. Aceștia reprezintă organele de respirație la unele arahnide, precum păianjenii, scorpionii. Deși se numesc la fel, ei nu au nicio asemănarea cu plămânii vertebratelor. Ei se găsesc în interiorul cavității opistosomei și se deschid în exterior prin stigme pulmonare. Ei sunt formați din lamele pararalele așezate asemena filelor din cărți, de unde
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
asemena filelor din cărți, de unde și denumirea în unele limbi de plămân carte. Lamele sunt puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. La unele arahnide plămânii lipsesc, respirația efectuându-se prin suprafața corpului sau trahei ramificate (acarieni, opilioni etc). Iar la păianjenii araneomorfi sunt și plămâni și sistem traheal. Plămânii reprezintă invaginării în cavitatea opistosomei. Pereții formează lamele (plăci) așezate paralele. Aerul intră în plămâni prin stigme. Apoi, el ocupă spațiul dintre lamele și aici are loc schimbul de gaze dintre aer
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
dispărute cu 410 milioane ani în urmă. Este imposibil, de a diferenție plămânii fosili de cei ai actualelor arahnide. Absența sau prezența plămânilor împarte clasa Arachnida în două grupe.<br> Prima: arahnide pulmonate - scorpionii (4 perechi) și telifonide, schizomide, amblipigi, păianjeni - câte două perechi (doar păianjeni din subrodinele Mesothelae și Mygalomorphae au câte 2 perechi, cei din Araneomorphae - una). Ultimii sunt incluși în grupul Tetrapulmonata.<br> A două grupă: arahnide apulmonate - palpigrazii, opilionii, acarienii, pseudoscorpionii, ricinulei și solifugele.
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
în urmă. Este imposibil, de a diferenție plămânii fosili de cei ai actualelor arahnide. Absența sau prezența plămânilor împarte clasa Arachnida în două grupe.<br> Prima: arahnide pulmonate - scorpionii (4 perechi) și telifonide, schizomide, amblipigi, păianjeni - câte două perechi (doar păianjeni din subrodinele Mesothelae și Mygalomorphae au câte 2 perechi, cei din Araneomorphae - una). Ultimii sunt incluși în grupul Tetrapulmonata.<br> A două grupă: arahnide apulmonate - palpigrazii, opilionii, acarienii, pseudoscorpionii, ricinulei și solifugele.
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]
-
4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Marmota alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele, rădăcinile și florile ierburilor, dar și cu insecte, păianjeni și viermi. Consumă cantități mari, pentru a-și depozita grăsime suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Pentru a se hrăni, iese din vizuina sa în diminețile și în după-amiezile reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinți de vară nici
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
felurite: în chip de porc foarte mare și fioros, în chip de câine cu dinții rânjiți, în chip de pisică fără păr cu ochii înfocați și holbați, în chip de cioară mare cu ochii de sânge și în chip de păianjen mare și negru. Boala de care sunt atinși copiii după ce li se arată Samca poartă numele de "răutatea copiilor". Samca are 19 nume: "Vestitia, Navadaraia, Valnomia, Sina, Nicosda, Avezuha, Scorcoila, Tiha, Miha, Grompa, Slalo, Necauza, Hatavu, Hulila, Huva, Ghiana, Gluviana
Samca () [Corola-website/Science/299523_a_300852]
-
Pax. De obicei, necesită un supraveghetor (aparent, doar puține persoane cunosc secretul), dar navele Pax cu propulsie Gideon sunt echipate cu dispozitive automate de supraveghere. Arbori vii (similari arborilor Dyson) propulsați prin spațiu de ergi (ființe în stare solidă asemănătoare păianjenilor care emit câmpuri de forță). De asemenea, ergii regenerează câmpurile care mențin intactă atmosfera din jurul arborilor gigantici. Există doar câteva nave-arbore - în "Hyperion", Consulul remarcă faptul că "Yggdrasill" este una din cele cinci.
Hyperion Cantos () [Corola-website/Science/322240_a_323569]
-
și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include 9 subspecii, care sunt distribuite după cum urmează: Hrana pupezei constă din insecte și larvele lor, viermi (viermi de pământ etc.), păianjeni, melci, limacși, miriapode, pe care le capturează la suprafața solului cu ciocul lor lung sau de sub crusta pământului prin bătăi repezi de cioc. Dacă prada este prea mare, o trântește de mai multe ori de pământ pentru a o rupe
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Arahnologia împarte păianjenii în două subordine - Mesothelae și Opisthothelae, cel din urmă este divizat în două infraordine - Mygalomorphae și Araneomorphae. În total ordinul Araneae include 38 de suprafamilii și 111 familii, dintre care 7 familii au poziție neclară. În prezent ordinul Araneae cuprinde
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
existente. Datorită studiilor permanente în fiecare lună se descoperă specii noi, iar altele sunt recunoscute ca sinonime. În aceste condiții numărul de specii în familiile este variabil și nu se poate avea, la stadiul actual, o precizie totală în ce privește diversitatea păianjenilor. Cu toate acestea, numărul speciilor oferite aici sunt utile ca orientare. Păianjenii din Mesothelae posedă o opistosomă segmentată, ceva specific pentru toate arahnidele. La aceștia lipsesc glandele veninoase, morfologia și mărimea pedipalpilor foarte bine se aseamănă cu cea a picioarelor
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
altele sunt recunoscute ca sinonime. În aceste condiții numărul de specii în familiile este variabil și nu se poate avea, la stadiul actual, o precizie totală în ce privește diversitatea păianjenilor. Cu toate acestea, numărul speciilor oferite aici sunt utile ca orientare. Păianjenii din Mesothelae posedă o opistosomă segmentată, ceva specific pentru toate arahnidele. La aceștia lipsesc glandele veninoase, morfologia și mărimea pedipalpilor foarte bine se aseamănă cu cea a picioarelor. Respiră prin două perechi de plămâni. Organele filiere sunt localizate median, pe
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]