1,764 matches
-
în gură? Atunci îi bine, părinte, fiindcă drumul de unul singur printre meandrele istoriei este anevoios. Acum să nu spui, părinte, vorba ceea: „Eu îi dau un deget și el îmi apucă mâna toată”. Da’ de unde până unde te-a pălit așa un gând? Apoi mai am o mulțime de întrebări la care aș vrea să aflu răspunsul. Cea dintâi ar fi: Cine sunt cei care și-au dat obolul - în timp - către această mănăstire? Prima danie a fost făcută la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la turci, trafic de droguri și mercur... Folclor negru! Poliția din Făurei este pe strada Păcii. A ieșit colțul și orătăniile scurmă de zor prin acest târg uitat de lume. O găină cântă cocoșește. «Huși, ‘ra-ți-ai dracu‘!»Doi purcei se pălesc la soare pe o grămadă de gunoi. Într-o bună dimineață, un om de bine s-a dus la post cu o rață. «Să trăiți, domnu’ șef! Io aseară am fost la lăsata secului la cumnata dân Drogu. M-am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vioi, care umbla prin fața mânăstirii. Obrazul roz - să-l tai cu un fir de păr. Îl urmau doi feciori cu o cameră de filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la soare, cu picioarele învelite într-o blană de miel. Lângă blană, un motan bălțat, parcă la fel de bătrân, care mârâie și clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se dezvinovăți Costache. Apoi insinuă: Du-te dumneata sus! Pascalopol zâmbi amar. - E greu pentru un om de vârsta mea să biruiască, atunci când o femeie nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi Apple și Sony pentru vânzările acestor inovații. Medicamente și dispozitive medicale prelungesc sănătatea si viața, alimentând atât inovațiile, cât și industrii noi, cum ar fi biotehnologia. Oricât de pline de succes ar putea părea aceste inovații, ele vor păli în comparație cu ceea urmează să apară în termenii produselor și serviciilor, ca să nu menționăm schimbările care vor fi aduse existenței cotidiene. LUMEA ÎN ANUL 2040 Nouăzeci la sută dintre națiuni sunt democratice și se bucură de avantajele comerțului liber și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fumez și sunt foarte atent la ultimele invenții medicale legate de modificarea existenței umane. Realizările lui DeBakey și ale altor pionieri ai lumii medicale din ultima jumătate de secol au reușit într-adevăr să influențeze viața noastră, dar ele vor păli în fața celor care urmează să vină. Cum vor arăta medicina și domeniul îngrijirii sănătății peste douăzeci și cinci de ani? În continuare prezentăm o listă a caracteristicilor-cheie, care vor revoluționa această practică, făcând-o de nerecunoscut față de medicina pe care o știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
conceptualizate astăzi. Nu sunt suficiente telefoane celulare, computere și site-uri web. Dar în viitor, în următorii zece până la cincisprezece ani de acum înainte, vom fi capabili să administrăm populația planetei cu rețele uriașe de informații care vor face să pălească rețelele modeste, medievale pe care le deținem astăzi. Computere supersenzațonale la nanoscară vor fi capabile să opereze silențios, conectând oamenii din toate colțurile lumii. Acest lucru este inevitabil. Vezi Capitolul referitor la economia inovațiilor pentru mai multe detalii. Cipuri conectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Îmi pare bine că te-am cunoscut, Emma. SÎnt sigur că ne vom mai vedea. — Asta-i tot ? zic, luată prin surprindere. — Da, asta-i tot. În afară de cazul că dorești tu să discutăm altceva. — Nu ! Mă ridic repede În picioare, pălindu-mi una la gleznă, de piciorul mesei. Pe bune acum, ce-o fi fost În capul meu ? Ce credeam, că o să mă roage să conduc un mega proiect internațional, pe care vrea să-l lanseze ? Jack Harper deschide ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avînt spre cealaltă alee și mă uit bine la ea. E absolut identică cu prima. Aceleași șiruri identice de uși și de ferestre acoperite. Inima Începe să-mi bată accelerat. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cunoscuți, băga parale În pariuri ilegale, Își lua salariul În bani gheață și frecventa bordelurile. CÎnd oamenii lui Îl vor prinde cu mîța În sac, vor chema Departamentul de Eliberări Condiționate al Comitatului și vor aranja o arestare. Dar asta pălea pe lîngă „Polițistul White e eroul!“ și faptul că Inez Soto Îl ura cu Înverșunare. Ed plăti și porni cu mașina spre Queen of Angels. *** Bud White tocmai ieșea. Se Întîlniră la lift. White vorbi primul: — Mai dă-o dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să-l citesc. "Cum a putut să nu mi-l trimită înainte?" mă tot întrebam. "Ce vrea să-mi dovedească cu asta? Că puțin îi pasă de părerea mea? Că n-are nevoie de mine?" Pe măsură ce citeam, toate întrebările acestea păleau. Pătrundeam, cu fiecare rând, în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată, pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezența sau perspectiva lui. Povestea masteratului de religii extrem orientale nu începuse încă, așa încît surpriza mea a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea în țară. "L-ai văzut pe Cioran?", m-a întrebat. ― "L-am văzut." ― "Și ce ți-a spus?" ― " Mi-a spus să nu mai citesc sistematic și, dacă se poate, o vreme să nu mai citesc deloc." Noica a pălit. Am crezut că i se face rău. "Măgarul!", a izbucnit după o vreme, "asta a găsit să-ți spună, el care a citit biblioteci!" Spumega de furie. Acum știu că el nu avea cum să înțeleagă, dar eu ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dacă sămînța nu moare. Gide obținuse premiul Nobel pentru literatură cu cîțiva ani mai Înainte, ceea ce mi se părea pe atunci cea mai serioasă referință. Auzisem spunîndu-se despre cărțile lui că erau la Index, un privilegiu În comparație cu care premiul Nobel pălea brusc. Din explicațiie date de tata reținusem că, dacă voiau să citească o lucrare pusă la Index, catolicii erau nevoiți să-i ceară voie papei. Cum mă mulțumeam doar să frunzăresc acest soi de lucrări, nu era nevoie, decisesem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Întrebat. — N-am putut ajunge pînă acolo, Însă mă Îndoiesc. Ori mă Înșel eu de-a binelea, ori respectivul Requejo există În același plan ca fecioara de la Fátima. Îți pot spune doar numele cui ridică corespondența: Nuria Monfort. Am pălit. — Nuria Monfort? Fermín, ești sigur? — Am văzut cu ochii mei cîteva chitanțe. Pe toate apărea numele și numărul țidulei de identitate. Deduc, după fața de vomă pe ai căpătat-o, că această dezvăluire te ia prin surprindere. — Oarecum. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am intervenit eu, nerăbdător să schimb subiectul. Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
veche, fiindcă atunci cînd va crește mare voia să se facă soldat... — Vă simțiți bine, domnule Romero de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aștept acolo, am zis eu. Am considerat de la sine Înțeles că toate Întîlnirile mele cu Bea urmau să aibă loc Între zidurile acelei case vechi, că restul orașului nu ne aparținea. Mi s-a părut chiar că fermitatea atingerii ei pălea pe măsură ce ne Îndepărtam de locul acela, că forța și căldura ei se diminuau cu fiecare pas. Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Îi scăpa prin pori. — N-or fi ăștia pantalonii de marinar pe care ți i-a pus augusta dumitale mamă, ilustra rîndășiță? Ar fi mare păcat, căci mi s-a spus că Îți veneau de minune. Chipul inspectorului Fumero păli și orice expresie Îi fugi din privire. — Ce-ai spus, nenorocitule? — Spuneam că mi se pare că ai moștenit gustul și grația doñei Yvonne Sotoceballos, damă din Înalta societate... Fermín nu era un om corpolent și primul pumn fu suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alt loc de muncă fără știrea lui. Sanmartí m-a convocat În biroul său, rănit de această ingratitudine. Mi-a pus mîna pe obraz și a făcut un gest de mîngîiere. Degetele Îi miroseau a tutun și a sudoare. Am pălit. — Femeie, dacă nu ești mulțumită, nu trebuie decît să-mi spui. Ce pot face pentru a-ți Îmbunătăți condițiile de muncă? Tu știi că te apreciez și mă doare să aflu de la terți că vrei să ne părăsești. Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îți destăinuiesc secretul, pregătește-te. Lui Afanasi Ivanovici și mie ne-a promis că astă-seară, la ea acasă, își va spune ultimul cuvânt: a fi sau a nu fi! Așa că e bine să știi. Ganea se tulbură brusc, încât chiar păli puțin la față. — A spus ea asta? întrebă el și vocea parcă îi tremura. Acum trei zile și-a dat cuvântul. Am bătut-o amândoi la cap până n-a mai avut încotro și a promis. Ne-a rugat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uita la Ganea, râdea și îi striga: — Ce-i cu fața dumitale? O, Doamne, ce față ai în momentul ăsta! Râsul dură câteva clipe, iar fața lui Ganea într-adevăr era foarte descompusă: încremenirea, consternarea lui comică, lașă dispăruseră brusc: pălise îngrozitor; buzele i se schimonosiseră convulsiv: tăcut, crispat, cu ochi răi, concentrat, se uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adresă brusc și pe neașteptate Nastasia Filippovna, aici sunt vechii mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți dumneavoastră. Afanasi Ivanovici păli la față, generalul încremeni; toți făcură ochii mari și-și lungiră gâturile. Ganea se prefăcu într-o stană de piatră. — Cu... cine? întrebă prințul abia deslușit. — Cu Gavrila Ardalionovici Ivolghin, continuă Nastasia Filippovna la fel de tăios, ferm și răspicat. Urmară câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tremura, nefiind în stare să-și ia ochii de la pachetul care începuse să ardă. — Nu-i nebună? Nu-i așa că-i nebună? se repezi generalul la Toțki. — V-am spus doar că e o femeie pitorească, bâigui Afanasi Ivanovici, care pălise și el puțin. — Dar, totuși, sunt o sută de mii! — Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel mic, nici în privința inteligenței, nici în a inimii! Ești mai cinstit decât toți, mai nobil decât toți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spun că generalul era și mai uluit decât mine; când eu, după dispariția banilor, primul lucru pe care l-am făcut a fost că l-am trezit, era atât de stupefiat, încât s-a schimbat la față, a roșit, a pălit și, brusc, l-a apucat o indignare atât de crâncenă și de onestă, încât nici eu nu mă așteptam la așa ceva din partea lui. E omul cel mai cumsecade! Minte tot timpul, din slăbiciune, dar e un om cu trăiri superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]