1,946 matches
-
de periodizare riguroasă sunt, de fapt, mult mai fluide deoarece realitățile istorice și culturale sunt întotdeauna mult mai complicate, mai nuanțate, decât transpunerea lor teoretică. Astfel, în mod concret, schimbările încep a se produce în Țările Române odată cu instaurarea domniilor pământene, ca urmare a Revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821. Însă deschiderea către Vest pe care a presupus-o această eliberare de sub directa stăpânire otomană care a avut efectul unei "cortine de fier" avant la lettre prin înghețarea culturală pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cea socială, economică etc. Cine erau însă creatorii acestor ideologii, acești pașoptiști care au revoluționat maniera de a gândi și a trăi? N. Manolescu sugera existența de fapt a două generații cea formată din scriitorii născuți în deceniul premergător domniilor pământene și care debutează până la Revoluție Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Cezar Bolliac, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu etc. și cea formată din scriitorii născuți între 1834-1850 care debutează după 1848, dar înainte de apariția Convorbirilor literare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
scop în sine, ci trebuie să fie în slujba cetățenilor. În programul Partidului Popular Ungar din 1947, al cărui secretar general era István Barankovici, citim: "Conceptul creștin despre Stat nu este altul decît acela al unui Stat în slujba perfecționării pămîntene a omului (...). Conceptul creștin despre Stat respinge doctrina omnipotenței Statului care tratează omul, creatura liberă a lui Dumnezeu, ca pe proprietatea sa (...). El neagă Statului dreptul de a aplica legi nedrepte oricare ar fi pretextul (...). Conceptul creștin despre Stat neagă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
meteahnă exploatată magistral de Imperiul Otoman sute de ani. Când Dimitrie Cantemir a crezut că se poate îndrepta către alt stăpân, în 1711, iluzionându-se că țarismul este un imperiu civilizator (ca ortodox ce era), el a produs schimbarea domniilor pământene cu cele fanariote: "Discordia dinlăuntru, lipsa unor dinastii constante au transformat țara aproape în pașalâc."20 Cantemir a căzut în capcana propriei teoriei a celor două tipuri de imperii, teorie definitivată în studiul Monarchiarum physica examinatio (1714). Cărturarul împărțea imperiile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
meargă dincolo de lumea "fenomenală" și de epoca modernă, încercînd să se reunească cu existența, și eliminînd contrastele dintre subiect și obiect, dintre Eu și non-Eu, reidentificări ce trebuie experimentate la toate nivelurile conștiinței, de la gîndirea pură pînă la obtuza limită pămînteană, căreia înțelepții vedici îi spuneau bhuta, de unde a derivat burta, idealul nostru nefiind deloc unul al burților pline, ci de slujire a virtuților sugerate de atributele divine : bine, adevăr, frumos, dreptate ș.a. Refuzînd dualitatea, vom spune că Eul nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe radare a unei nave. Ele vizau inclusiv călătoria în timp, prin conexare cu proiectul Phoenix, desfășurat între 1972 și 1983 și încununat de succes. Astfel s-a realizat însă și o fisură de 40 de ani în continuumul spațiu-timp pămîntean, între două momente cu bioritmuri similare prin care puteau intra în zona pămîntului entități din alte dimensiuni. Regula civilizațiilor este non-interferența, dar se pare că nu a fost respectată. Pămîntenii s-au lăsat ispitiți cu tehnologie, cedînd în schimb non-pămîntenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și-a întocmit o spiță genealogică, nu după documente, ci "după tradițiile de familie". Acesta și-a închipuit drept strămoș un cadet podolian sau volihnian, aventurier prin Moldova, înainte de 1400, și care ar fi intrat în relații numai cu familii pămîntene, de primul rang, în conducerea Moldovei. Pe ici-pe colea, Augustin Z. N. Pop și-a modificat prima spiță genealogică, luîndu-se după avocatul Iurașcu, dar, și de data aceasta, spița sa tot fantezistă a rămas, în părțile ei esențiale. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Familia" din 11/23 sept. 1866, și, fără îndoială, fermecătoarea Loreley a lui Heine, care ademenește pe pescar, îl amețește dulce, pentru a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
păstrat de Perpessicius 153, a fost înlocuit de D. Murărașu, cu alt titlu: Feciorul de împărat fără stea154. Ce explicație găsim în acest basm? Îngerii, cu suflete albe, bolnavi de amor, coboară pe pămînt și-și iau haină de trup pămîntean. În timpul acestei coborîri, pe cer se aprinde o stea. Ursita pămîntească, a îngerilor coborîți, depinde de soarta corpului pe oare și-l aleg. Unii îngeri, blînzi, timizi și nevinovați, care nu mai trebuie cercați de Dumnezeu cu viața din astă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stea. Ursita pămîntească, a îngerilor coborîți, depinde de soarta corpului pe oare și-l aleg. Unii îngeri, blînzi, timizi și nevinovați, care nu mai trebuie cercați de Dumnezeu cu viața din astă lume, trăiesc puțin pe pămînt, căci trupul lor pămîntean moare, steaua de pe cer se stinge, iar ceilalți îngeri, înlăcrimați, îi iau trupul pe brațe și-l duc în ceruri. Așa a văzut-o poetul pe Casandra, în Mortua est!, cînd ea a trecut hotarul acestei lumi, "ca un vis
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tot mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit, de transgresiuni și de muzici îmbătătoare, omul dionisiac n-are altă aspirație mai fierbinte decât de a sparge limitele Eului, eliberându-se de orice centru
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se întărește credința când vorbești altora despre ea. Desigur Tatăl nostru și Fiul său știu ce e bine pentru noi, dându-ne ordin să plecăm și să ne facem discipoli. Este întotdeauna plăcut să vorbim despre viitor și de speranța paradisului pământean.[...]” ADVENTIȘTI DE ZIUA A ȘAPTEA Datorită specificului tradițiilor și obiceiurilor, membrilor cultului le-a fost greu să reziste presiunilor regimului. În primul rând, nesupunerea în armată, la gospodăria agricolă de stat, la școală, deoarece, pentru ei, sâmbăta era interzis să
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
e aici, pe pământ”, iar cuplul va renunța definitiv la dubla fascinație a adâncurilor mării și a semețelor piscuri, pentru a nu mai părăsi spațiul terestru (să ne amintim că și „Femeia mării” alege să rămână pentru totdeauna o ființă pământeană), unde dialogul cu morții, chiar dacă nu e decât o posibilitate secretă, ascunsă, implică totuși și incertitudinea unui „cine știe, poate că...”. „Totul e bine” atunci când sunt date uitării viața în pustietate, atracția spațiilor alterității, spații ale libertății, dar și ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
făcută de Smith are un aliniament prerațional mai ales atunci când propune ipoteza, mai degrabă misterioasă, a validării sociale a intereselor egoiste. Concordanța cu viziunea aristotelică este evidentă: cauza primă de sorginte divină (Natură și Individ) determină cauza finală de natură pământeană (Umanitate și Cetate). Altfel spus, individualul ca declic al creației de avuție se justifică, în cele din urmă (și în esență), ca social (Arendt, 2007). Toată construcția științei economice ulterioară lui Smith a rămas captivă acestui mister (la Marx din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină care, odinioară, judeca muritorii de rând de la înălțimea tronului său ceresc. Numai că postura lui de supraveghetor pământean este complet lipsită de legitimitate spirituală și asta îl face detestabil: ceea ce putea fi acceptat ca un drept de netăgăduit al lui Dumnezeu (dreptul de a-și supraveghea supușii și de a le cântări purtarea) nu poate fi acceptat ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
inimă; irealizabil; irelevant; te iubesc; iubit; iubită; împlinită; încîntare; înghețată; job; lipsă; lucire; lumină; lună; mănăstire; minune; mîndru; multă; mulțumită; naștere; de neatins; necaz; necesară; de nedescris; nefericire; Nirvana; nopți albe; note; nu; oameni; obsesie; om de speranțe; pace sufletească; pămînteană; de părinți; plăcere; din plin; poftă de viață; pozitivism; prăjitură; pretutindeni; rai; rară; cam rar; rău; reacție; reciprocă; rîd; rîsete; roșu; sărut; scop; scumpă; scurtă; sens; simț; soț; strigăt; sublim; succes; suflet; suflet liniștit; sufletului; supărat; superbă; suprem; șoc; tandrețe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de împliniri; înalt; început; închis; îndepărtat; îngrădire; însemnat; întindere; întins; nu înțeleg; lan; liber; limitări; loc; locaș; mamă; mărginire; metru; Moldova cu Ucraina; muncă; munte; nașpa; natural; navigație; neam; nelimitat; nemărginit; nod; cu noi; notar; odihnă; pacificatori; pahar; par; pașaport; pămîntean; pămîntul; părăsi; părinți; păzit; perete; periculos; piscină; plai; plecare; plimbare; poezie; poliție; porumb; prag; Prut; răutate; regiune; relație; ruină; segment; semn; separare; sfîrșit; spațiu; steag; strictul necesar; strîmt; ce-i al tău; s-a terminat; nu trece; trecut; dintre țări
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ai face pe-a meu gând, / Ai fi floare, nu pământ."180 Comparația destinului uman cu viața codrului se dovedește a fi răsplata pentru orice împlinire pământească. În cântecul de joc, forța sugestivă a imperativului ritualic dezleagă umanul de viețuirea pământeană, tocmai pentru a-l transpune în plan cosmic: Cine-o făcut horile, / Aibă ochii ca florile, / Și fața ca zorile, / Că hora-i de stâmpărare, / La omu cu supărare, / Că și eu când mă supăr / Cu horile mă-stâmpăr!"181
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și învierii, al nașterii și renașterii. Trecerea dintr-un timp îmbătrânit de vreme într-un timp arhetipal este însoțită de aprinderea ritualică a focurilor, la solstiții, echinocții, la marile schimbări ale anotimpurilor (Sângiorz, Sâmedru), foc ce reprezintă, de fapt, fața pământeană a Soarelui care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toate casele, / Tot așa să lumineze / Și-aist fecior, / Peste toți copiii, / Peste toți flăcăii / Și peste toți oamenii. Să crească și-nflorească, / Să rodească și să-mbătrânească, / Rostul vieții să-mplinească!"165 Pentru a fi înzestrat cu daruri, ca ființă pământeană împlinită, omul se adresează soarelui, alegoric, prin rugăciune: "Sfinte Soare, / Sfinte domn mare, / Sfântă lună și sfinte stele, / Dați-mi bucuriile mele: Să fiu cuminte; Pământule bun, / Învață-mă să cânt; Apă blândă, / Fă-mă fată mândră; / Sfinte Soare, / Sfinte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarele: "Ce-i infernul? Sală goală/ Doar cu cerber părăsit, Eu ce-i mai arunc în poală/ Oase dulci de ronțăit". Hermes, mesagerul zeilor și al comerțului, va fi oprit în zborul lui de cântecul lumesc și de noroiul tarabelor pământene. Imaginea lui Pucă e a unui Hermes care domină universul cerul și pământul -, el deținând marea taină a elocvenței în fața căreia omul stă supus și umil. Observăm, însă, că aceeași carte cu semnul luminii este legată de glezna piciorului lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l țină pe spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al cugetării poetice este reprezentat prin motivul poetic al copacului sacru și prin motivul Câmpiilor Elizee (sfintele lunci). Cele două metafore spațiale sugerează un paradis al cântării și încântării, al armoniilor sublime din care se naște poezia. Izbăvit de vremelnicia pământeană, poetul se reintegrează spațiului originar - matrice primordială a cugetării și a cântecului: În ramurile gândului, / În sfintele lunci, / Unde păsări ca el / Sentrec în cântări. Întreaga secvență este încadrată de o comparație repetată (Numai poetul, / Ca păsări ce zboară/ Unde
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a doua (strofele 44- 64), în care se dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin și Cătălina, este dominată de planul terestruuman, iar personajul focalizator este acum Cătălin. Portretul pajului, originea sa obscură, limbajul marcat de clișee verbale de proveniență rustică, „idealul“ de iubire pronunțat teluric, definirea în registrul derizoriului (guraliv și de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a lui Hype rion închide, în câteva cuvinte doar, „toată durerea dintre pământ și cer“ (Petru Creția), toată tristețea unei singurătăți asumate pe vecie. Cea preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin limitele condiției ei pământene. În antiteză cu mulțimea oamenilor comuni, geniul are un alt statut ontologic. Ființând în lumea sa de sus, Hyperion înțelege că trebuie să rămână nemuritor și rece. Dacă primul epitet îi atribuie condiția eternității, cel deal doilea sugerează metaforic modelul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]