2,742 matches
-
pustie” care “mirosea a alge și a noapte” . Într-un astfel de moment, cuprins de un sentiment acut de tristețe și de resemnare, totodată, constată că “anii ar fi trecut oricum trași la indigo ca vagoanele/ marfarului printr-o haltă părăsită ( poate câte vise noi mi-ar fi ținut de urât). ( M-am lăsat) Cu toate acestea , tensiunea existențială este potolită, tonul destul de echilibrat, cald ( adesea), acesta reușind să-și cumpănească propriile emoții, arderile interioare, astfel ca impresia de detașare, de
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
de primejdii, /...mi-am dat seama, uimit,/ Că nu mai are de ce să-mi fie frică de EA,/ Deoarece... La marginea zorilor eu am mai murit de multe ori: / UNEORI... Remodelat alături de urma de dor a frumuseții,/ ALTEORI... Doar zărit, părăsit precum «Briza Tristeții»./ Așa că, de mai trece noaptea moartea pe la mine,/ Spre dimineață nu mă mai supun! Poetul, mereu în căutarea formei, a expresiei rafinate, profunde, știe că ”Mesajul ei nu minte!/ Se simte,... dincolo de zbuciumul de teamă,/ Ce stă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
Mulți încearcă să te sape, Și de tine vor să scape! Munte tu rămâi întreg, Și îi faci să ți se-nchine, Căci tot falnic tu rămâi. Nopți senine, cer cu stele, Cântecul sinistrei cucuvele, Strecurat prin cercevele. Doar hotelul părăsit, În profundul întuneric, Aruncat în atmosferic. Ferestre goale, reci, Cu ruptele cercevele, Adăpost de cucuvele. Geamuri sparte, geamuri triste, Plâng sub stropii reci de ploaie, Care cad așa de anarhiste. Referință Bibliografică: IMAGINI DIN HERCULANE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
IMAGINI DIN HERCULANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369220_a_370549]
-
deodată, Spunându-i că este deja căsătorit, Și că s-a săturat de acest fel de iubit. Și uite așa, biata „ fată mare ”, A rămas cu un semn de întrebare, Cum de s-a lăsat ea păcălită, Sedusă, abandonată și părăsită. Referință Bibliografică: Sedusă și abandonată / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SEDUSĂ ȘI ABANDONATĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369236_a_370565]
-
împiedic, mă încurc, adevărurile curg aliniindu-se, dezvelindu-se. Fug aproape de amurg în alt joc, în acela al umbrelor, sunt deja așezată în spatele umbrei ce pare mai înaltă, imit, mă țin după ea, până ce la un colț, mă văd umbrită, părăsită. Nevăzută mi-e umbra din cotitură, joc mai departe singură, prin propria-mi umbră. Veți spune că e prea neagră, că e cenușă? Vă răspund că nu este decât sinceritate. Decât umbra cuvintelor înșirate din vârful peniței sau a cuvintelor
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
doar crini șibujori, vieții. Mă împiedic,mă încurc, adevărurile curgaliniindu-se, dezvelindu-se.Fug aproape de amurg în alt joc,în acela al umbrelor, sunt dejaașezată în spatele umbrei ce paremai înaltă, imit, mă țin după ea,până ce la un colț, mă vădumbrită, părăsită. Nevăzută mi-eumbra din cotitură, joc maideparte singură, prin propria-miumbră. Veți spune că e preaneagră, că e cenușă? Vă răspundcă nu este decât sinceritate.Decât umbra cuvintelor înșiratedin vârful peniței sau a cuvintelorgoale, lipsite de inimă, ... VI. ADINA DUMITRESCU - DESLUȘIRI (POEME
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
împrumuta, pe oricine cerea, foc. În schimbul focului, noi îi dădeam câte un ou fiert. Mult timp după ce a murit moșul, a bântuit fantoma lui prin curtea căsuței înconjurate de buruieni. Chiar se auzeau niște zgomote, dacă treceai prin dreptul casei părăsite. Deși i-au băgat în burtă un ac mare când l-au înmormântat, lumea vorbea că s-a făcut moroi. Eu nu știam ce înseamnă acest lucru, și nici nu mă interesa. Când auzeam vorbindu-se despre asta, îmi treceau
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DE-O VREME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o lacrima veche tăinuita de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de răi, În beție de
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire amarnic plânge-n munte părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
mult de la o specie la alta. Numărul dinților variază de la 28 la 38. Preferințele față de adăposturi sunt foarte diferite. Vespertionidele pot ocupa practic toate tipurile de adăposturi: arbori, diverse cavități în arbori, în flori, 27 cavități din internodurile bambusului, cuiburi părăsite ale păsărilor, mine, tuneluri, peșteri, construcții umane etc. Se întîlnesc specii atât solitare cât și coloniale. Perioada împerecherii poate fi localizată în timp, cu comportament nupțial pronunțat sau întinsă pe o perioadă mai lungă, mai ales la speciile care hibernează
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Europa și Asia. În România este o specie comună. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează de obicei zonele împădurite din preajma râurilor sau a lacurilor. Vara se adăpostește în scorburile sau sub scoarța copacilor, în fisurile din stânci, în construcții părăsite. Iernează în peșteri, mine, grote și beciuri, cu umiditate ridicată. Modul de hrănire: Iese la vânătoare o dată cu apusul soarelui. Vânează în apropierea râurilor sau a zonelor inundabile din preajma lor, însă, la depărtare de adăpost. Prinde insectele din zbor deasupra apei
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Europei dar și în nordul Africii, Asia mijlocie și Mongolia. În România este mai răspândită decât P. auritus. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Preferă zonele de deal, precum și habitatele antropogene. Atât vara cât și iarna se adăpostește în poduri părăsite și scorburi în zona de deal, mai rar în peșteri. Modul de hrănire: Iese la vânătoare seara târziu. Preferă spațiile deschise unde zboară în jurul copacilor singuratici. Zboară încet dar foarte îndemânatic. În timpul zborului se poate opri și atârnă în aer
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și mediul înconjurător. 2.1.1. Tipuri de adăposturi Principalele adăposturi folosite de lilieci sunt cele subterane, silvestre și antropice. a. Adăposturile subterane pot fi naturale (peșterile, nișele sau fisurile din diferite tipuri de roci etc.) sau artificiale (tuneluri, mine părăsite, gropi, puțuri etc.). Dintre acestea, adăposturile prefeate de liliecii din regiunile temperate sunt peșterile, deoarece le oferă condiții microclimatice practic constante. Cele mai favorabile din acest punct de vedere sunt cavitățile ascendente cu o singură intrare sau sălile în care
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Eptesicus serotinus, E. nillsoni etc., care pot fi văzuți sporadic în adăposturi silvestre. c. Adăposturile antropice. Unii lilieci sunt cu precădere antropofili, manifestând preferințe pentru construcțiile umane. De regulă, aceștia sunt întâlniți în poduri, mansarde, turnuri de biserică, beciuri, case părăsite, ruine, morminte, sub podurile de peste ape etc. Ei se adăpostesc în cele mai ascunse locuri, ca diversele fante și crăpături de la nivelul acoperișului sau dintre îmbinarea cornișelor, în nișele dintre țigle, în unghiurile formate de grinzile podului, sub panourile de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
și cu durere pentru viitorul țării. Într-o țară adevărat constituțională, când opoziția legală din Corpurile legiuitoare e nesocotită până la despreț și când majoritățile din Adunări sânt satisfăcute și omnipotente până într-atîta încît interesele generale ale țării sânt înlăturate și părăsite, noi credem că devine o datorie imperioasă pentru șeful statului de-a interveni și de-a înlătura răul, punând capăt unei stări de lucruri pe care simțimântul țării o respinge din toate părțile, și aceasta mai cu seamă pentru că simțimântul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Această măsură esențială esclude prin urmare recursul la Comisia Europeană, care se propusese pentru a prezerva cestiunile de principiu de-a fi hotărâte în mod unilateral. Cererea votului preponderant, neavând nici o perspectivă de-a fi admisă, a fost cu prudență părăsită. Nu ne permitem a critica preliminarele acestei soluțiuni, pentru că în adevăr dorim ca nici una din puteri să nu se dezintereseze în cestiunea liberei navigațiuni a Dunării și pentru că, pe de altă parte, sîntem siguri că toate interesele se pot armoniza
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei cetăți." (Sărmanul Dionis) Fascinația "cemeterială"20 nu merge însă niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
studii de specialitate, urmate de documentații de refacerea mediului înconjurător. Apele de zăcământ - existența lor prezintă o altă problemă de prim ordin în înlăturarea, neutralizarea acestora. Aproape toate nivelele minelor prezintă ape care se adună în aceste lucrări acive sau părăsite. Impotriva apelor de zăcământ există două metode de prevenire folosite: * Protecția passivă - se lasă zone de siguranță față de depozitele poros permeabile (acvifere); * Protecție preventivă - prin foraje de asecare (ex. Valea Crișului). În cazul exploatărilor sunt o serie de alte substanțe
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
afară era suport al unei recuperatorii commedia dell'arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese, extrem de șic azi, e goală, la cîte-o masă, figuri necunoscute, fără expresie, vide. Terasa, bătută sălbatic de-un neon indiferent, e pustie ca o scenă părăsită și uitată. Ba, uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bila rasă și cercelușată nu va clona într-atît încît să defilăm cu celălalt distih: "Țicniți au fost, țicniți sînt încă/ Și-or fi cît neamul țicni..." 10 mai Urcat la Cetățuia, în paradisul priveliștii, ochii îți cad pedeapsă! pe monstrul părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jos, din stradă, m-am prelins pe sub pistolul portarului și, după o oră, eram la Moulin Rouge. Sacrificîndu-mi ultimii frăncuți, am reușit să intru în sclipiciosul infern și să iau, undeva, la o masă, figura hirsutului din Absintul lui Degas. Părăsită însă, după un timp, în favoarea celei a lui Toulouse și începînd să schițez hapsîn mișcări din micul iad, ce mi se părea că mai rămăsese din piciorul lui La Goulue, din cocul lui Jane Avril, din profilul coroiatului gurist Aristide
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă citeau cu plăcere/ celor care o făceau cu neplăcere: îmi place teribil să fac neplăcere (celor care îmi produc neplăceri). Cînd, acum o lună, Nicolae Turtureanu își mai și intitula însemnarea (măgulitoarea însemnare) despre mine cu titlul rubricii mele părăsite, Ultima tușă, cei care mă "iubeau" au crezut că și dădusem ortul popii. Iată, îi dezamăgesc. Poate și prin mărturisirea că am irepresibila dorință de a debuta. Închipuiți-vă ce furoare pe capul unei inimi de vîrsta a treia (care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci chiar Galeria Națională și cea Universală nedestinîndu-li-se incinte special construite pentru acest scop au beneficiat de o adăpostire oarecum improvizată, și asta în urma consumării dramaticului act al abolirii monarhiei și amplasării celor două mari colecții în somptuosul palat regal părăsit. Impropriu, evident, unui astfel de proiect, oricum fericit în ultimă instanță, pentru a-l feri astfel de alte destinări, la îndemîna discreționarei administrații comuniste. Dacă ceva a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bune intenții și chiar cu oarecare harnică înverșunare, dar periodic marcată de "lasă-mă să te las", "las' că și mîine-i o zi" sau "las' că nu dau turcii". Ziua de-a doua zi aducîndu-i, într-adevăr, plăcerea înverșunării tocmai părăsite și speranța că de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gîndire a întîrziatului stalinist. Mînă plasîndu-se în lugubra galerie inaugurată de Stalin și Mao. Același gest țeapăn, adus, peste Urali, în plină Europă, bumăcită încă de conflagrație. Nu mai da din mîini! suna, radical, în decembrie '89, apostrofarea mulțimii, în fața părăsitului Comitet Central, adresată celui care avea să preia imediat ștafeta de culoare kremlină și s-o șlefuiască, s-o ajusteze cu ereditară abilitate prezentului. Vă mai aduceți aminte: Nu mai da din mîini! Degeaba: orice ieșire în decor a providențialului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]