2,757 matches
-
mi-am așezat straturile de machiaj. Eram foarte încântată de ideea de a ieși. Uitasem ce distractiv era. De obicei îmi plăcea foarte tare să ies. În mod normal, eram o persoană foarte sociabilă. În perioadele în care nu eram părăsită de soț eram o companie foarte plăcută. Nu eram genul care să refuze o invitație. Trebuie să ne simțim bine cât putem, pentru că viața e scurtă. Așa am zis întotdeauna. O să avem destul timp să stăm în casă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că nu mă simțeam mai puțin om fără un bărbat lângă mine. Dumnezeule, chiar începusem să mă deprim. Mă simțeam de parc-aș fi avut deasupra capului o firmă din aia, din neoane, pe care scria cu roz și mov „Părăsită recent“ și cu portocaliu și roșu „Nu-s bună de nimic fără un bărbat“. Toată încrederea în mine mi s-a evaporat. Nu realizasem c-aveam să mă simt atât de stigmatizată. Pe vremea când eu și James aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sergio sau cum l-o chema? — Nu, Claire, mi-a răspuns James privindu-mă atent. Eu am părăsit-o pe ea. —Vai! Amărăciunea a început să-mi mustească prin pori. — Ai făcut un obicei din chestia asta. Mă refer la părăsitul femeilor, am adăugat cu răutate, în caz că nu pricepuse. Da, Claire, știu la ce te referi. Tonalitatea vocii lui James lăsa să se înțeleagă că se simțea cumva deasupra situației. Dar că era un tip cumsecade, care era gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Oare ajunsesem de râsul tuturor? Oare toată lumea râdea pe săturate pe seama mea? Da, da, OK, că să fiu sinceră, recunosc că în alte circumstanțe eu aș fi fost prima care ar fi râs cu gura până la urechi de o soție părăsită care își primea bărbatul rătăcitor înapoi, în sânul familiei, cu o grabă așa de recunoscătoare. Și aș fi fost o proastă dacă aș fi crezut că oamenii nu rânjeau, pe la spate, amuzându-se de voioșia demnă de milă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne părăsesc, Sunt grăbite, ne uimesc. În visul meu, răsar acum Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă doare trupul
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
întâmplă de fapt?“ Cum naiba să nu vreau? Apoi ziceau să mă înființez în seara asta, la 10 p.m., la o adresă din port. Am căutat-o pe hartă: era un depozit. Aș fi băgat mâna în foc, un depozit părăsit. De ce chestia asta nu poate să aibă niciodată loc într-un bar drăguț și confortabil? Am dat drumul la radio. Am ajuns subiect la știri! (Oarecum.) Incidentul armat din Dalkey era știrea zilei. Un bărbat la vreo cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cuvânt cu desăvârșită fidelitate așa că o să le reproduc din memorie, ca de obicei. Dar fără a exagera, cum sunt întotdeauna acuzată că aș face. Așadar. La 10 seara, m-am înfățișat la adresa din port - după cum mă așteptasem, era un depozit părăsit. Un miros împuțit. Podele cu denivelări. Șoareci. Am urcat pe scări. Nu era nimeni la primul, al doilea sau al treilea etaj. Dar la etajul patru o voce de femeie a zis: Intră. M-am gândit că trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noroi, pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri înverzite și stuf se vedeau schelete de fier părăsite, grămezi de moloz, gunoaie aruncate... Am încercat să mă concentrez, să-mi amintesc de splendoarea culorilor răsăritului și imaginea limpede a Libertății luminoase. M-am ferit de proiectilele ce veneau dinspre tufele unde se ascundea jivina necinstită care se furișa
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să aibă și o contuzie. De pe patul de spital, acesta a stat de vorbă cu poliția militară, pretinzând că nu-și amintește nimic din momentul În care s-a urcat În șalupă și până când a fost găsit În ruinele pagodei părăsite. Poliția militară din Shan nu a contactat ambasada SUA din Rangoon (Yangon) decât pe 29 decembrie. „Biroul nostru colaborează intens cu regimul militar birmanez“, a declarat reprezentantul consular, Ralph Anzenberger. „Dispariția a 11 americani aflați În vacanță este un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și de vijelios ar fi fost timpul (iernile din epoca aceea erau mult mai grele decât cele de azi, iar înzăpezirile pe linii și întreruperile în circulația trenurilor, mult mai frecvente decât acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și întoarcerile aceste la începutul și la terminarea vacanțelor școlare îmi dădeau cele mai intense emoții, de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o poate face nici măcar cu decență. Iașul e un adolescent care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a sublinia influența fericită pe care au exercitat-o asupra minței și asupra sufletului nostru vechile metode părăsite. Contactul nostru cu vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei, în special, nu s-a mărginit în multe cazuri, nu în toate bine înțeles la lecțiunile și traducerile din clasă, la studiul etimologiei, al sintaxei, al prozodiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îmi spuneam: "...de acum înainte, ori de câte ori voi mai veni pe aici, mă voi ști în locuri străine. Uneori, noaptea, pe străzi pustii, voi întâlni fantomele trecutului și voi tresări uimit, privindu-le..." Niciodată însă, de câte ori am revenit între zidurile orașului părăsit (unde, de fiecare dată, regăsesc, pure și nealterate, vechile afecțiuni pe care le-am lăsat și de la insistența cărora n-aș ști vreodată să mă sustrag), nu mi-am putut clarifica impresiunile. Pentru întâiași dată acum, mă văd în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
piedestale cu tot: Brătianu, copacul de fontă, „chifteaua pe băț“. Clipeai și fugea tot decorul. Fiecare dimineață începea altfel, ca visul unui bolnav de nervi. Modificările veneau zilnic, memoria nu mai făcea față, nimeni nu le putea înregistra. Orașul trebuia părăsit, locuitorii lui să sară din mers, cât mai aveau timp. Ce nu reușise Ceaușescu, terminau ăștia. Bucureștiul era fărâmat, lovit în moalele capului. Oamenii dispăreau unul câte unul, la fel și clădirile. Părculețele nu mai existau, maidanele nici atât. Dacă încercai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o mână și servieta într-alta și, după ce a încuiat ușa, a coborât din tramvai. L-am urmărit cum traversează strada și pleacă liniștit, spre stația de metrou. Am rămas așa câteva zeci de secunde, singur într-un tramvai părăsit. 10, 15, 20 de secunde. Nu era vreun accident, și nici o glumă proastă a inginerului Grosescu: accidentele nu se petrec decât la noi, iar glumele (nici bune, nici proaste) nu există în Viena, n-are nimeni timp de ele. Tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exactă a ordinelor. Întoarcerea călare, prin Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vă mulțumesc că m-ați invitat să stau de vorbă, că m-ați răbdat. S. P.: - Și noi vă mulțumim. Epilog Așadar, o nouă carte despre Atelierele Nicolina. O carte ce readuce în atenție un subiect mai de multă vreme părăsit. Industria ieșeană este astăzi un imens câmp de ruine. Subiectul cărții l-am gândit pornind de la două perspective diferite. Am încercat întâi, o istorie a fabricii, reconstituită în manieră clasică, pe baza documentelor din arhive și a informațiilor publicate în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ar fi scris o epistolă falsă către Murad (succesorul lui Abdul). Oarecari amenințări ce conținea această scrisoare au înfuriat pe Murad și l-au făcut să aprobe omorul proiectat. În urma acestora nenorocitul sultan Abdul-Aziz a fost strămutat în acel palat părăsit, unde apoi s-a comis omorul. [1 mai 1881] ["CRIZA POLITICĂ... "] Criza politică intervenită prin retragerea parlamentar inesplicită a d-lui Ion Brătianu a intrat după cât ni se asigură într-o nouă fază. D. Ion Brătianu s-a retras pentru că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și cu durere pentru viitorul țării. Într-o țară adevărat constituțională, când opoziția legală din Corpurile legiuitoare e nesocotită până la despreț și când majoritățile din Adunări sânt satisfăcute și omnipotente până într-atîta încît interesele generale ale țării sânt înlăturate și părăsite, noi credem că devine o datorie imperioasă pentru șeful statului de-a interveni și de-a înlătura răul, punând capăt unei stări de lucruri pe care simțimântul țării o respinge din toate părțile, și aceasta mai cu seamă pentru că simțimântul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Această măsură esențială esclude prin urmare recursul la Comisia Europeană, care se propusese pentru a prezerva cestiunile de principiu de-a fi hotărâte în mod unilateral. Cererea votului preponderant, neavând nici o perspectivă de-a fi admisă, a fost cu prudență părăsită. Nu ne permitem a critica preliminarele acestei soluțiuni, pentru că în adevăr dorim ca nici una din puteri să nu se dezintereseze în cestiunea liberei navigațiuni a Dunării și pentru că, pe de altă parte, sîntem siguri că toate interesele se pot armoniza
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de multe ori să mă enervez citind ziarele din Elveția. Cel mai mult mă scoate din sărite lipsa de onestitate și respect față de adevăr atunci când se scrie despre locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zile. Prudent, după ce a trecut toată oastea și s-a organizat o tabără întărită, atunci a trecut și sultanul fluviul împreună cu garda sa personală. Pășind pe pământul Moldovei, turcii au găsit, după cum relatează Angiolello, martor ocular, „toate satele și așezările părăsite și ogoarele arse”. Locuitorii s-au retras din calea turcilor în pădurile dinspre munte. Domnul „a poruncit ca toate grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vasalul său, pentru că numai în acest caz erau obligați, după dreptul feudal, să-l sprijine. Regele a răspuns prin heraldul său că: „Măria sa cere din partea voastră sfat și ajutor în oameni și bani. Măria sa socotește că valahul (Ștefan) nu trebuie părăsit, întrucât vechii domni ai Valahiei s-au închinat întotdeauna regilor și la fel are intenția să procedeze și domnul acesta (Ștefan)”. Este o mărturie care elucidează pe deplin natura relațiilor politice, pe care le-a avut Ștefan cel Mare cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]