35,668 matches
-
fusese respins, ceea ce îl făcuse pe autorul Comediei umane să exclame, aflînd vestea: "Domnilor, eu n-am avut cantitatea, eu am avut calitatea!". Hugo îl văzuse pentru ultima dată, astfel: ...Avea față violeta, aproape neagră, înclinată spre dreapta, barbă nerasa, părul cărunt, tuns scurt... O femeie bătrînă, de pază, si un slujitor ședeau în picioare de-o parte și de alta a patului... * Anunțul decesului lui Balzac, un carton de 0,18 pe 0,15 m.: Vă rugăm să asistați la
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
nu este chiar decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
categorii sociale din țară. Politologii profesionali nu explică pe larg din care motive tocmai acestea trăiesc mai prost. Cea de a cincea mineriada, un dar al blândului climat de ianuarie, a întărit opinia omului de rand că cine da cu părul primește leafa. În lipsă de păr, se pot smulge scânduri din gardul vecinului. Și, desigur, în ceasul în care cel mai auster buget postrevoluționar îngheață propriu-zis salariile/pensiile și amâne sine die problemă protecției sociale. Politologul de ocazie privește spre
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
nu explică pe larg din care motive tocmai acestea trăiesc mai prost. Cea de a cincea mineriada, un dar al blândului climat de ianuarie, a întărit opinia omului de rand că cine da cu părul primește leafa. În lipsă de păr, se pot smulge scânduri din gardul vecinului. Și, desigur, în ceasul în care cel mai auster buget postrevoluționar îngheață propriu-zis salariile/pensiile și amâne sine die problemă protecției sociale. Politologul de ocazie privește spre Răsărit, de care ne desparte un
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
și celelalte tacîmuri de masă în ordine, nu ca o jubiliară, ci ca o gospodină ce are musafiri. Se-nțelege că slabă, cu capul tot plecat, căci gîrbovită de bătrînețe, dară cu fața plăcută și veselă. Tare venerabilă o face părul încă destul de bogat, dară alb ca zăpada. Și prînzul și cina au început cu coniac, care eu nu l-am băut, apoi cu icre, cașcaval, marinată de pește, sardine, șuncă, jambon și salam. Apoi o ciorbă de bulion, după care
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Țoiu ...Plonjonul peste munți cu avionul către Sibiu aterizînd într-o altă lume, ordonată, disciplinată... Mersul spre Sebeș, trecînd prin minunăția de sate,... Sibiel, Tilișca, Cunț, Cut, Apoldu de sus, Răhău... La Sebeș ne aștepta (parcă) ceferista cu ochi verzi, părul roșu și cu dialogul ei răstit, absurd, cu țăranii îngrămădiți la ghișeu: - no,...și-apoi cînd mere?... cînd ați zîs?... la oarele zăceeee?... Mulțam!... Fetele energice se știe că se îndrăgostesc totdeauna de băieții mai moi, mai distinși, mai delicați
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
sufletul omenesc atunci când totul ăncearcă să-l urâțească - aceasta este ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la rând, mi-a spus că atunci ai mângâie; și atunci când am ăntrebat ce-nsemna că ai mângâie, mi-a răspuns că le
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
devenit un fel de coana Chirița a retoricii patriotarde de inspirație naționalist-comunistă, s-a grăbit să intervină în dispută în calitate de... parlamentar. Textul intervenției ei, reprodus în volum, departe de a fi un discurs, pare jelania unei femei, care își smulge părul din cap, scuipă și amenință: Iar ultimul mișel din acest grup, C. Preda, cere pur și simplu un scuipat în față..."; "Regret, dar o nulitate e C. Preda și tot neamul lui de trădători, iar pentru asemenea expresii există și
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea de coarda poamei / și sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, / Trecând prin codru, singuratec, / Ei prinse-a șuiera sălbatec, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
de păr al mamei. Cu harpa stam sub mere coapte. Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte, / Trecând prin codru, singuratec, / Ei prinse-a șuiera sălbatec, / Săreau să-mi muște mâna, fața, / Să-i sugă cântecului viața. Sunai al mamei păr sub cetini, / Veniră-n fugă-atunci prieteni. Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise. («Harpa” VRF, 160). Când și când, poetul este atras și de conjugarea „paradoxurilor planetare”, dar în inconfundabilul său mod liric: Prin văi cu
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
accentul pe concret, existențial și alegorie socială" etc. O senzație de rătăcire în timp i-o mai provoacă lectorului și scurtele descrieri sau portretele eroilor, romanțioase și cu un iz pașoptist: "(...) Alex observa la o masă alăturată o tânără cu părul căzut pe umeri că o beteala de aur și ochii că un iaz sărutat de soare. Era în prezența unui bărbat de vreo 40 de ani si vorbeau încet. Cine era? Că orice femeie, o taină, iar taină că o
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
adolescentul genial, considerat de regim o descoperire a sa, ar fi ajuns probabil în închisoare, dacă n-ar fi murit în 1956. Vasile Voiculescu este și el întemnițat, la șaptezeci și patru de ani, fără să se țină seama de părul lui alb și de faima pe care o avea de medic al săracilor. Toată această tragedie nu este evidențiata de autoarea cărții, care se ocupă exclusiv de partea vizibilă a vietii literare. Cineva va povești poate, cândva, întregul calvar trăit
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
duc la autobuzul de ora 10 . Într-adevăr, pentru mine, astăzi este o „perfect day” și privesc cu plăcere pe geam! Întru la metroul de la stația Henri Bourassa și încerc să mă feresc de curentul de aer care îmi răvășește părul. La această oră peronul este aproape pustiu. Îmi agăț de gât ecusonul de „intrare liberă” pentru că, din stația de metrou Place Bonaventure unde mă voi opri, există o trecere directă spre holul salonului de carte. Când ridic capul zăresc, nu
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al dracului!). Incapabilă a face abstracție de lume, prin prisma căreia se legitimează, se definește, chiar an actul violent al rupturii, o mimează cameleonic
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic, mustăcios, încorsetat, cu părul tuns perie, cu pieptul bombat, cu fireturi, eghileți, leduncă aurita, cizme de lac și epoleți în care atârnau omizi de aur." La vederea "nevinovaților" copii care sug din lamai strâmbându-se teatral din cauza acrelii, suflătorii încep să saliveze prin imitație
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
obligațiile statului, România își semnează propria condamnare la moarte. Dar norocoși cum suntem, vom intra - cândva - și-n N.A.T.O., și-n Uniunea Europeană. Dacă nu noi, măcar strănepoții noștri - dacă ar fi să ne luăm după discursul cam în doi peri al d-lui Schroeder, care a turnat o găleată cu apă peste tăciunii aprinși acum câteva luni de mult mai avântatul premier britanic, Blair. Cu ce zestre ne vom prezenta în fața mult mai bogaților spiritual colegi din vestul Europei? Cu
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea autorului pentru histrionism. O singură dată a considerat Sergiu Filip că este bine să fie un histrion în scris ("Povestea poetului și a părului de porc"), într-un poem fluviu, cu personaje, ca într-o tragedie antică, pe dos. În general, histrionismul este păstrat cu multă grijă pentru viața de toate zilele, iar textele șunt despărțite de această viață aproape fizic. Și histrion în
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
mare, pe dedesubtul apei. Și acolo se prind toate parangheliile pe care Dunărea le poartă cu ea." În continuare, prozatorul-poet compară locul cu o gară și schițează o viziune înfricoșătoare: "O gară unde toată lumea vine îmbrăcată în negru, femeile cu părul strâns în marama de doliu și bărbații cu barbă crescută de câteva zile, înțepând cu țepii lor aerul mohorât. Unde așteptații vin fără nici un fel de bagaj decât corpul lor. Decât hainele sumbre și carnea ferfenițita de viețuitoarele Dunării." Prin
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
la Palatul Regal. Aici, în familia părinților, veneau mai ales fruntașii politici conservatori. Portretele unora dintre aceștia sînt revelatoare. Iată portretul lui Lascăr Catargiu, președintele Partidului Conservator pînă în 1899. "Avea cea mai puternică personalitate. Voinic, cu fața colorată sub părul alb, greoi, dădea impresia unei forțe dîrze. Om al pămîntului înainte de toate, cunoștea bine țară și rău limba franceză, la perfecție mecanismele administrației și prost filosofia germană. Vastă să experiență și simțul realității compensau lipsa de cultură occidentală. Adversarii săi
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
anunțat că vrea pe lînga băncile din spațiul public să vopsească în tricolor și cîinii vagabonzi, ceea ce, fără doar și poate, i-ar aduce un loc în cartea recordurilor precum și mulțumirea frizerilor care ar trebui să se ocupe de colorarea părului cîinilor vagabonzi din orașul peste care dl Funar e mai mare. Cum însă e foarte greu de făcut o deosebire între întreprinderile de imagine și cele de profunzime ale acestui primar, poate că n-ar fi rău dacă acțiunile sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17596_a_18921]
-
scrie o poezie a momentului, ea aruncă mănușă conștientă de un risc căruia nu-i estimează totuși extensia. Ceea ce dă impresia de abilitate poetica nu e decît un travaliu al limbajului. Sperînd să surprindă ciclicitatea fenomenelor poeta trage cuvintele de păr, exercițiu care-și găsește un deznodămînt "fericit" în interiorul aceluiași poem. În Fericită a nefericită poeta se dă de gol ("Din toate evidentele-ntinate numai albul nu poate fi demonstrat"), este speriată și foarte timidă, speră că acest lucru să nu se
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
atomică a nu-și vor mai anihila reciproc bucuria de a trăi, numai că se lasă conduși de instinctele străbunilor din epoca de piatră, din caverne, din vremea securilor din silex cioplit. Și fiindcă am acest optimism, deși sînt cu părul alb că neaua, măi trag nădejde că relațiile normalizîndu-se, vom avea iarăși prilejul să ne revedem și să stăm la povești pînă la ziua". Nu putem spune altceva, în încheiere, decît că, înfătisîndu-se ca personaj el însuși, mai întîi în
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regaseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistente. Sala de mese, înțesata, cu rezervări notorii, se oferea că trapeza insolita a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mică terasă de-afară era suport al unei recuperatorii commedia dell^arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese, extrem de sic azi, e goală, la cîte o masă, figuri necunoscute, fără expresie, vide. Terasă, bătută sălbatic de-
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
pe care le transmite în flux continuu sunt știri despre sine. Expeditiva, hotărâtă, poeta găsește rapid rezolvări simple și elegante ale unor complicate probleme de exprimare, care altora li s-ar părea de nerezolvat: "Hai să ne pierdem/ an inelele părului meu despletit/ Din care cântă la harpa/ Zeițele." (Hai să ne pierdem!) Plutea pasul ei în noaptea albă/ Cum ar fi mers/ Pe apele înspumate ale gândurilor." (Mers de pasăre albă) Este o poezie a lui "zis și făcut" - în
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
Cum semăna cu mâna mea:/ Dinspre creștet i se prelungeau/ Venele mele subțiri.// Soarele-lemn/ Avea iubirea mea întreaga/ an nucleu:/ Au uitat îngerii/ Să-i aștearnă patul/ și a adormit pe mâna mea.// ămi aminteam/ Cum mai semăna soarele/ Cu părul meu:/ Parcă se revărsau peste umerii mei/ Ape adânci, nisipoase.// Culcat leneș pe o parte,/ Soarele adormise peste/ Mâna mea/ Cu vene subțiri." (Erupții solare) Scrisul că jucărie Această a fost vestea bună. Vestea mai puțin bună este că în
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]