1,724 matches
-
cărților scrise de alții, de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși își recunoscuse acest cusur cu mulți ani în urmă, dorind pătimaș și străduindu-se pătimaș să-l depășească. Renunțase de mult să se mai opună concluziei evidente, spre care-l împingea însăși experiența, și anume că era superior contemporanilor săi. Dar vanitatea lui întrecea cu mult asemenea comparații. Când John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de oameni mai mici decât el. John Robert era uneori uluit, aproape copilărește uluit, de măsura în care viața lui era încă guvernată de vanitate, deși își recunoscuse acest cusur cu mulți ani în urmă, dorind pătimaș și străduindu-se pătimaș să-l depășească. Renunțase de mult să se mai opună concluziei evidente, spre care-l împingea însăși experiența, și anume că era superior contemporanilor săi. Dar vanitatea lui întrecea cu mult asemenea comparații. Când John Robert Rozanov își privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se simțea amețit, sau mai curând beat. Anthea îi luă mâna și își simți ochii inundați de lacrimi. Îl iubea pătimaș pe Joey Tanner, care nu răspundea dragostei ei, și îl iubea cu tandrețe pe Tom McCaffrey, dar ca pe un prieten, ca pe un frate. Drumul care ducea de la Omul Verde spre pasajul de nivel și apoi, traversând calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult mai puțin „scorțoasă“ decât păruse la început. Jurnalul strecura și un comentariu inedit: „Sofica noastră Asociație a Femeilor Luptătoare pentru Libertate s-a desfășurat din plin: așa-zisa cameristă a domnișoarei a fost văzută îmbrățișându-se și sărutându-se pătimaș cu o amazoană cu păr lung.“ The Swimmer repeta și mai sugestiv știrea că Tom și Hattie se logodiseră în mare grabă la insistențele „distinsului nostru profesor“. George figura de asemeni la loc de cinste. Se spunea: „Domnișoara Hattie, făgăduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost vina ta? Nu! Spuneți lucruri cu totul false și nu vreți să mă ascultați. Și am mai citit în ziar, se adresă din nou John Robert lui Pearl, că ai fost văzută în grădină giugiulindu-te și sărutându-te pătimaș cu o fată. Pearl păstră tăcerea. John Robert o întrebă pe Hattie: Tu erai fata? Nu. Eu n-am ieșit din casă. De bună seamă că Pearl nu s-a giugiulit și nu s-a sărutat cu o fată! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nouă ediție a celebrului concurs „Miss Franța”. De ce s-a mirat lumea? Dintr-un motiv mai deosebit. Care motiv era, în fond și la urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
că, fără insistențele lor, aș fi rămas până la sfârșit în grotă sau în pustiu. Și că reveneam printre oameni numai pentru a le face un hatâr prietenilor mei. Dar niciodată n-am avut putere să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaș într-o parte și n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în gol cu o exaltare tulbure și pe urmă mă întrebam de ce-am făcut-o. Eu însumi nu știam prea bine ce vroiam ascultând cum fierbea sângele în mine. Așa că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la sentință. Până acolo totul mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când pledam contra și când pledam în favoarea acuzatului. Eram chiar mai pătimaș decât altădată când jucam șah. Atunci, rezultatul partidei nu însemna nimic. O victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau nedreptatea care se putea face unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mulțumirea că mă aflu de partea celui nevinovat și un dispreț instinctiv față de judecători în general. Disprețul acesta, totuși, nu era poate chiar atât de instinctiv. Știu acum că-și avea temeiurile sale. Dar, văzut din afară părea mai curând pătimaș. Nu se poate nega \ nu-i așa? \ că, pentru moment cel puțin, e nevoie și de judecători. Totuși, nu izbuteam să pricep cum de poate un om să-și acorde singur dreptul de a exercita această surprinzătoare funcție. Admiteam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-mă despre ceremonia funebră pentru Gil Crăescu. Am informat-o succint, cu tristețe și durere. Mare păcat că Gil s-a pierdut la nici 60 de ani!... La TVR aceleași discuții și dispute zgomotoase despre prezidențiale, toți atacându-l virulent, pătimaș pe Băsescu. Suntem în momentul unei pronunțate derute politice, asemănător bruiajului din decembrie 1989... La 6 octombrie, încă de dimineață, vremea e splendidă, cu o luminozitate aproape ireală care binedispune pe orice om! La prânz primesc vizita Gabrielei C., care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea declarație dintr-o seară a impresionat-o atât de tare încât s-a îngălbenit. Dar ce o înspăimânta mai rău a fost romantismul meu. L-a preferat de aceea pe cel care îi cumpăra covrigi. Și doar atât de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
altă vocație decât tihnita viață a groasei burghezii. Fiind mai realizată decât cei din jur, ființa aceea era nenorocită. Darurile sale au azvârlit-o în mocirlă. Și cum n-a găsit de ce să se agațe și pentru că avea un suflet pătimaș, mocirla a absorbito până la fund. Cleopatră neagră și frumoasă, ca o ironie și ca un stigmat al farmecelor ei, sora lui Jan ajunsese mizeria acelui târg. Pe vremea când ne-am bătut joc de colegul nostru, deși tânără, Eva era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
voi întâlni acolo o altă femeie, dar și dintr-un motiv mult mai misterios, anume senzația că ne aflăm amândoi în adâncul celui mai straniu labirint din Uniunea Europeană. Brațele ei m-au cuprins și ne-am sărutat îndelung. Un sărut pătimaș, pe care îl întrerupeam doar pentru a respira, reluându-l apoi cu pasiune, făcându-l să dureze și mai mult... Linda nu mai avea niciun fel de rețineri față de mine, era pasioanală, mereu dornică de sex, mă lăsa să-i
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
compilate și-a zis: aici este de mine! A început să tragă sfori în părți, pe dedesubt, în fine, să vadă în studenți, toxine, simțind că ei o să-l înspine, a stârnit panică, fiori; credea că folosind de aste mijloace pătimașe, va ajunge și el cineva, punând la teste note proaste. Au trecut anii ca o apă, fără ca alții să mai vină, acum e c-un picior în groapă și altu-n propria toxină. Ei, Chanteclair, ce ai de zis? A venit
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui să-i spui, că vinzi bețe de chibrit. Și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
existență cândva prin octombrie, în jurul zilei mele de naștere. Am numit-o, până la primul strigăt, Gheorghe, ori Gheorghiță. Am așteptat-o cu disciplină și cumințenie, dar fără să reușesc să mă las de fumat. Mi-am dorit-o nespus, aproape pătimaș. Biroul meu era așezat pe colț, cu fața spre ferestre, deci spre stânca de pe Tâmpa : scriam deja la romanul acela care n-a apărut nici în ziua de azi și la care-am muncit vreo patru ani. Îmi scriam în
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de bine ce vreau să spun. Am fost singur o mare parte din viață - mai mult decît oricare ființă pe care am cunoscut-o - și i-am cunoscut, pentru o scurtă perioadă a vieții, și pe cei ocrotiți. Dorul lor pătimaș de singurătate este uimitor. Seara pornesc spre minunatele lor locuințe de la țară, unde-i așteaptă cu nerăbdare nevestele și copiii, sau spre apartamentele somptuoase din oraș, unde-i așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încet. Deodată, femeia stătu locului. Din mulțimea de pe peron cineva se apropiase de ea. Era un tînăr. Femeia se opri uimită, ridică o mînă În semn de - protest, dădu să plece, iar În clipa următoare erau prinși Într-o Îmbrățișare pătimașă, contopindu-se unul cu altul În sărutări pline de pasiune. CÎnd călătorul se Întoarse la locul său, muribundul intrase deja În compartiment și se prăbușise pe pernele canapelei respirînd greu. Iar acum Își revenea treptat din starea de epuizare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipa În care o vedem, cu emoția puternică a uimirii și recunoașterii desăvîrșite, cu acea veridicitate de vis a necunoscutului și familiarului pe care o au visurile și plăsmuirile. Ce să fie asta? Ce să fie bucuria aceasta sălbatică și pătimașă și durerea care ne Încleștează inimile? Ce sînt aceste amintiri pe care nu le putem formula, această recunoaștere imediată pentru care nu găsim cuvîntul potrivit? Nu știm. Nu avem mijloacele de a o exprima, nu avem dovada clară care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră, dar nu Însingurată. Ajunge să capete un fel de Înțelepciune rară, pe care n-o mai cunoaște nimeni pe lume. Și, prin forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras spre oameni tocmai datorită acelei Împrejurări care-l izolează de ei. Intră În viață exact pe ușa despre care altădată crezuse că i se Închide În față, este o făptură a pămîntului, mai pămînteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare decît acest gen de dispută. El rostește ademenitor: „Ei, ia să vedem noi dacă nu reușim să pătrundem În miezul lucrurilor. Să vedem dacă nu reușim să scoatem adevărul la iveală“. Și urmează o discuție lungă, sinceră și chiar pătimașă, În care ambele părți Își păstrează de obicei o excelentă bună dispoziție, amabilitatea și Îngăduința, dar În care Își susțin totuși argumentele cu multă căldură și Încăpățînare. În asemenea discuții se fac simțite cîteva trăsături interesante ale omului din Catawba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se purtaseră, pentru călcarea păcii jurate, și de aceea îl și auzeau adeseori jurându-se: «așa cum vreau eu să reduc Dacia în provincie romană». Marea inimă a lui Traian învinsese marea lui minte și neprecugetat, ascultând numai de o pornire pătimașă, pleca el la cucerirea Daciei. Depășirea imperiului roman peste linia sa firească de apărare era fără îndoială o greșeală politică, și Traian comise această greșeală. Dovada cea mai în-vederată că era astfel, este faptul că abia trecuse un secol și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea", îi spuse Enro lui Secoh. Și-l reprezentă pe preotul obscur aspirând la mâna celei mai mari doamne de pe planetă. Și fiindcă această emoție se "fixase" pe plan inconștient, toate triumfurile de atunci, nu aveau nici o însemnătate față de dragostea pătimașă a tinereții sale. O altă frază a lui Crang făcu să-i apară o imagine clară a felului cum i se prezentase lui Secoh căsătoria, ca falsa căsătorie menită a o proteja. Era păstrată "în rezervă" în așteptarea zilei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]