1,262 matches
-
vești. — Dragul meu, murmură Henry iar. Du Maurier scoase din buzunar o tabacheră de email, În care Își ținea țigările cu aspect destul de urât pe care și le răsucea singur, extrase una, o aprinse cu un chibrit și suflă o pală de fum În aer. — Te scutesc de detaliile următorilor câțiva ani din viața mea, cu drumurile de la un medic la altul, disperat să-mi păstrez vederea rămasă cât mai mult timp. M-am mutat de la Antwerp la Malines, de la Malines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se simțea ca acasă și decisese să rămână la Lamb House până la sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o să-ți recunoști dormitorul... Că, sărăcuța de tine, poate nu știi... Dar fiindcă ai fost pițipoancă de treabă, pe-acolo, pe unde oi fi voiajat, maică-ta, tuberculoasa, ți-o fi cumpărat și lui matale vreun dormitor... Vorbea torențial, învîrtindu-și palele limbii, scuturîndu-se de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că-i vor aduce ei putrezirea... Cartierului, demolarea... Nouă, moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte nasoi, porecla de ... Bunghește-te! E și periculoși și o trupă: fermecătoarea umblă deja cu viitorul belit. O pală de vânt zburli blănița rozătorului, își aminti cu precizie Gabi cel Norocos. O altă pală săltă, parcă folosindu-se de o mână, 59 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Intuind ora din jocul schimbător al luminii, străinul trânti capacul portbagajului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moștenirea ei de cocîrț. Iar lor, Celor șapte nasoi, porecla de ... Bunghește-te! E și periculoși și o trupă: fermecătoarea umblă deja cu viitorul belit. O pală de vânt zburli blănița rozătorului, își aminti cu precizie Gabi cel Norocos. O altă pală săltă, parcă folosindu-se de o mână, 59 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Intuind ora din jocul schimbător al luminii, străinul trânti capacul portbagajului și se îndreptă, cu foile trenciului jucîndu-i în jurul umerilor ca niște flăcări, către portiera din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
suedeze sau cehe, rele de muscă, de-au ce-au stors, ca pe-o cârpă, orice român mai înalt de un metru douăzeci, explodează și cîte-o piesă de teatru de Caragiale, Racine sau Goldoni, jucată de maimuțe și câini. O pală de vânt și afișele senzaționaliste se dezlipesc la ambele colțuri de sus, se înfășoară în jurul propriei lor țâfne și pică. Atelierele de ceramică "Frofrony" își mai vând marfa în două-trei magazine excentrice, de peste hotare, și astfel plutesc. Curând însă iau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
I se năzări chiar că are în față două dintre acele membranoase și neliniștitoare avioane, ieșite, de-a bușilea, din ciorba organică a începutului de veac și tîrîndu-se către el. Naive, tremurătoare, neajutorate. Deși nelipsite de o anumită eleganță. O pală de vânt, de la o singură elice, le ridica părul cărunt, le înfoia veșmintele de dantelă și dădea vorbelor lor o importanță exagerată. Da, nu le menajă Pinky. Și cu fuselajul căzut. - Domnule Floyd, se foi Cocondy, iertați-mă că vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
respir aerul, să mă bucur În siguranță de tot cemi oferea. Desfăceam dintr-o dată brațele și mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală de vânt abia simțită. Era echilibrul desăvârșit. Fericirea deplină. Era mâna blândă a Lui. A Divinului. M-am Întâlnit În fața blocului cu domnul Stratan („Gârneață”). Un tip retras, la locul lui. I se spune așa pentru că are mâna răsucită și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ești un cânt. poetul Tu ești o frunte, eu sunt o stemă, Eu sunt un geniu, tu o problemă, Privesc în ochi-ți să te ghicesc - Și te iubesc! IUBITA Îți par o noapte, îți par o taină Muiată-n pala a umbrei haină, Îți par un cântec sublim încet - Iubit poet? {EminescuOpIV 50} O tot ce-i mistic, iubite barde, În acest suflet ce ție-ți arde, Nimica nu e, nimic al meu - E tot al tău. {EminescuOpIV 51} BASMUL
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mai bine oprește-n poiana ceia! Va s-a executat imediat, au descălecat În poiana cu iarbă deasă și mai verde decât cea de pe câmp, cu mare grabă au legat mânza să nu fugă și s-au rostogolit peste o pală de fân, care proaspăt cosit Împrăștia un miros care ar fi scos din fire și pe moșnegii de optzeci de ani. Marinița l-a Întrebat dacă mai știe lecția numărul doi, acea cu „să nu te grăbești deloc”, s-au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui, Uri? Nu există nici un frate. —Ești sigur? —E posibil ca bunicul tău să mai fi fost însurat o dată? Să fi avut o familie pe care o ținea ascunsă? Uri se uită la ea pe deasupra paharului, ochii lui reflectând nuanța pală de chihlimbar a băuturii. Reuși să schițeze un zâmbet slab. După tot ce s-a întâmplat, după Ahmed Nour și ultimul testament al lui Avraam, nu m-ar surprinde dacă tatăl meu ar avea un frate ascuns. Nimic nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și simplu. Tata o să se supere foarte tare, dar mie nu-mi pasă. Hi-hi... Ce supărat o să fie tata... De ce nu plouă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Trebuie să înceapă... O știm!... (Cele două personaje sunt în așteptarea ploii; se produce o pală de vânt; apoi, din depărtare, un ușor tunet.) IOANA: Auzi? Ai auzit? Vine! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, încă nu... Asta încă nu e ploaie... IOANA: Ba da, ba da... Simți vântul? Vântul aduce ploaie. Auzi? Vine ploaie! Auzi? (Tunete ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încifrate, mesaje trimise spre mine dintr-un tărâm tainic, de nepătruns. În astfel de dimineți înțelegeam, prindeam a pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite parcă pe o pală de vânt. Cântând, Ghidale făcea și unele gesturi, de parcă implora spre cer, parcă îi arăta Celui de sus că îmi cântă mie cântecul acela neînțeles, bucurându-se că poate face asta în fața mea, pentru mine, pentru prietenul lui, pentru despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel de cuvinte), revărsată în acele gemete cântate. Mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să sfârșesc în acel depărtat loc și toiagul orbului, cadențându-mi parcă plecarea din mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut acea povestire așa cum îți dispar, din senin, amintirile. Știi doar că ai putea să-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult m-aș fi amestecat printre ei, în satele lor, în casele lor, cum adeseori o făceam. Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor, adus pe pale de vînt pătrundea în suflet, în carne. Era Slujba Bobotezei... La auzul clopotelor deschise ochii mari... mari, și își făcu cruce, rar și larg, de pe umăr pe umăr ca lipovenii, mulțumindu-i lui Dumnezeu că le-a auzit. „- Dumnezău o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]