1,950 matches
-
apăsat, buzele li se îmbucătățiră unele într-altele, de parcă strigau, dar fiecare prin celălalt, încât sunetele, ca o piatră scufundându-se în apă, nu se auzeau. Degetele lui coborâră de-a lungul gâtului, apoi mai jos, încurcându-se în cordonul paltonului, în nasturii care se împotriveau, ea se strânse, astfel încât să lase mânecile să alunece. El căută mai adânc, bâjbâind cu degetele lacome prin veșmintele ei, ca și cum ar fi vânturat un morman de frunze. Găsi, spre coapsă, un petic de piele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aerul pe care gâfâielile îl risipiseră... Plânsul i se înmuie într-un tors de pisică. Mai târziu, când și acesta încetă, Petrache înțelese că Aurica, așa încălecându-l, pe jumătate dezvelită, adormise cu capul culcat pe umărul lui. Îi ridică paltonul pe umeri și i-l strânse peste șale. Privi îndelung, prin parbrizul macaralei, stelele și luminile orașului, cerurile amestecate, căută din pri viri castelul care se deslușea ca un contur negru, încremenit, un corb cu aripile strânse, apoi adormi și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l ridice, ci mai degrabă se opinteau să țină de picioarele mesei, iar lucrurile mureau de parcă atunci se nășteau. Maică-sa trebuie să fi fost foarte bucuroasă, găsindu-l pe dom’ Stănică în mulțime. El, cu siguranță, îmbrăcat în paltonul cu guler de blană și căciulă făcută din același fel de animal, nu-și scoate căciula, mergând în cortegiu, ca să nu strice potriveala cu gulerul. Numai că nimeni nu privește pe nimeni, fiecare, în spatele năsăliei închipuite, merge, parcă, pe propriile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul ăla, te cuprinde o stare de grație. Ce-i drept, paltonul era al bunicii, nu al bunicului... Râse cu poftă : Hai, fată, nu te supăra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon... Ei bine, când ții mâinile în manșonul ăla, te cuprinde o stare de grație. Ce-i drept, paltonul era al bunicii, nu al bunicului... Râse cu poftă : Hai, fată, nu te supăra... Bunicul ține mult la ceasul ăsta. E primul lucru pe care și l-a cumpărat când a ieșit din pușcărie. Azi nu se ducea la spital
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei să vadă. Jenică ghici că bătrânul care tocmai intrase și nici măcar nu tresărise la auzul clopoțelului de deasupra ușii era unul dintre aceștia. Purta o căciulă groasă care îi venea până peste urechi și se oprea în sprâncenele stufoase. Paltonul, rămas larg încă din vremurile tinereții, îl purta cu gulerul ridicat, acoperindu-i ce mai rămăsese din urechi. Galoșii, care nu se desprinseseră de pământ decât pentru a păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Jenică, încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți și paltonului cu coatele subțiate. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i împărtăși un mare secret : Băncile or să dea faliment, au băgat de-alea, cum le spune, calculatoare și or să iasă din priză, o să fie scurtcircuit. Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-o să mai rămână nimic din tine... Mergi, ți-am zis ! Veni mai aproape de el, încât bătrânul simți în genunchi vibrația roților. Ceilalți doi se apropiaseră, privindu-l. Făcu doi-trei pași în lateral, apoi porni înainte. În mers, își descheie paltonul și-și îndesă punga de plastic la piept. Nu era nimeni pe stradă. Casele aveau curți, ferestrele erau luminate, dar îndărătul lor nu se zărea nimic. Bătrânul mai încercă, printr-o mișcare bruscă, să se întoarcă, ieșind dintre ei, și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
situată în regiunea dorsală stângă, în dreptul vertebrei flotante, se caracterizează prin lărgimea ei excepțională, de forma unei despicături lineare cu grosimea de trei mm. Ea nu e profundă, probabil din cauză că instrumentul cu care a fost făcută a întîmpinat rezistență în palton și haină. Lovitura a fost totuși dură, sfărâmând coasta. Plaga pare făcută cu un cuțit gros, cu marginile puțin tăioase, asemeni unui gladium antic. Obiectul a forțat epiderma mai mult prin violența apăsării, din care pricină rana are aspect de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
om așa de plin de reflecțiune în toate și consiliat de oameni competenți ar fi ales agresiunea cu pumnale de operetă în scopul de a ucide. Niște stilete neascuțite suficient și un pumnal de teatru nu puteau să străbată prin palton, sacou, vestă și cămașă decât cu greutate. Intenția echipei, respectiv a Mișcării, a fost de a da o corecție exemplară lui Dan Bogdan. Bătaia simplă putea să n-aibă ecou în public; mai mult, victima ar fi fost în stare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care încă de pe-acum îl simt așezat definitiv în mine. După cină, urcăm la cămăruța lui Noica să facem focul. Eu eșuez, spre satisfacția lui, care preia totul și desfășoară cu voluptate lecția despre aprinderea "focului-stăpînului". Are pe el paltonul și căciula, patul pe care stă e în fața sobei la un pas distanță și, aplecîndu-se, gura sobei îi cade sub mână. Construiește o stivă cubică, cu un grătar de surcele de brad și, în timp ce o face, explică fiecare gest, ca și cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fusese așezată chiar în buza pădurii, nu mai există. Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către vila lui Noica, ținîndu-ne de mână, cu mâinile libere întinse în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid situația și, în timp ce își pune hotărât paltonul și își ia lanterna, mormăie adagial, parcă pentru a forța reușita: "De altminteri, am o mie de soluții!" Trăiește un moment de limfatism febril. Ne lăsăm în mâna lui, ca niște copii obosiți. Peste o jumătate de oră avem la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cronos; pentru că spațiul e bildend, e formativ." Vineri, 23 ianuarie 1981 Turul Păltinișului, făcut după micul dejun, începe în frig și ceață deasă. Noica vorbește cu fularul la gură, către sfârșitul plimbării va gesticula inspirat, cu fularul în mână și paltonul fluturând; a fost cea mai splendidă perorație peripatetică a zilelor acestora. S-a încălzit treptat, asemeni unui angrenaj care-și atinge prin urniri succesive punctul de forță maximă, dar care o dată ajuns aici se dezlănțuie în certitudinea propriului său ritm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mă, am scăpat de mine. Am scăpat de condiția somatică, fără să mai trebuiască să o transform în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre ei - pot intra ușor în asceză.") La Câmpulung a fost găsit în cameră, îmbrăcat în palton, cu șoșoni și cu căciulă, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla în mijlocul camerei înghețase. "Dumnezeul culturii", singurul în care credea și la judecata căruia era încredințat că va fi chemat, laolaltă cu toți trebnicii și netrebnicii acestei culturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața în înțelegerea gândului lui, "paltonul lui Noica" înseamnă altceva decât pentru cel care intră în cabană știind doar că Noica a fost "un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața în înțelegerea gândului lui, "paltonul lui Noica" înseamnă altceva decât pentru cel care intră în cabană știind doar că Noica a fost "un mare filozof". Îmi amintesc în acest sens de cele spuse de Niky M. privitor la vizita pe care i-o făcuse lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hunedoara, Prea Sfinția Sa Timotei. Seviciu, în biroul directorial, mâncând cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro, verde și roz de pe niște platouri risipite pe o masă mare așezată în mijlocul camerei. Regina stă de vorbă cu arhiepiscopul care, peste sutană, poartă un palton gros gri, deși în cameră este cald. Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa, întrucît, peste o jumătate de oră, va coborî pe scenă, păstrîndu-și paltonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
palton gros gri, deși în cameră este cald. Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare, ceea ce se va dovedi a nu fi deloc așa, întrucît, peste o jumătate de oră, va coborî pe scenă, păstrîndu-și paltonul, și voi lua loc lângă el pe una dintre sofalele din catifea galbenă instalate acolo anume pentru noi. Nu știu de ce suport greu, iarna, să văd într-o încăpere oameni îmbrăcați ca pentru afară. Spectacolul cuiva care, îmbrăcat de stradă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faptul că rămâne, că întîrzie, că nu mai pleacă, te blochează, dimpotrivă, într-un soi de stand by pe care nu l-ai prevăzut. Această suspendare silnică și arbitrară a curgerii realității, această pană meschină băgată de un om în palton în roata timpului creează o așteptare pentru care, psihologic, nu ești pregătit. De fapt, cred că răul mi se trage de pe la 10 ani și trebuie pus în seama unui unchi din Caracal, fratele mamei care, de câte ori venea în București, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la noi în Cotroceni, își termina treburile și își lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la 10 dimineața. Dormea în cameră cu mine. La ora 7, când deschideam ochii, îl vedeam așezat pe un fotoliu, în mijlocul camerei, cu paltonul pe el și cu căciula pe cap. Mâna dreaptă era sprijinită de mânerul unei valize lipite de fotoliu. Stătea așa, neclintit, proiectat în iminența plecării, cu paltonul pe el și căciula pe cap, până la ora 9, când se ridica, își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
7, când deschideam ochii, îl vedeam așezat pe un fotoliu, în mijlocul camerei, cu paltonul pe el și cu căciula pe cap. Mâna dreaptă era sprijinită de mânerul unei valize lipite de fotoliu. Stătea așa, neclintit, proiectat în iminența plecării, cu paltonul pe el și căciula pe cap, până la ora 9, când se ridica, își lua rămas-bun de la toți și pleca la gară. N-am reușit niciodată să aflu nici de la el, nici de la ceilalți, cărui zeu îi jertfea intervalul dintre orele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În orice caz, în mai multe rânduri vreme de o oră, de la 4 la 5 astăzi după-amiază, stând pe sofa pe scena Teatrului din Arad, m-am pomenit proiectat, de câte ori îl vedeam cu coada ochiului lângă mine pe Sfinția Sa, în palton și cu potcap, în anii, de altminteri fericiți, ai copilăriei mele din Cotroceni. Deocamdată însă, cum spuneam, Sfinția Sa vorbește cu Majestatea Sa Regina, principesa cu principele vorbesc retrași într-un colț, Regele stă singur lângă masa cea mare, tocmai a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]