9,678 matches
-
plecat acasă, în sat." Închipuie-ți ce s-ar fi întîmplat dacă te duceai la întîlnire? Un prieten ca ăla e o pacoste. Da-da, pacoste. De aceea l-ați oprit asistent, iar acum e lector? Iertați-mi indecența; plus pantalonii. Sec. Ați cam pierdut, domnule profesor zice Lazăr încet, cu calm, aruncînd pe masă un ful turbat. Știi mata, tăticule, cine-i turnătorul? face el un gest larg, teatral. Cornel Vrabie. Cel ce vă lustruiește pantofii... neam de traistă! Consătean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în față, îl măsura și căta pretext de vorbă, Lazăr refuză să înțeleagă întrebarea. Pur și simplu refuză, altfel are impresia că stomacul i se revoltă, gata să se întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și-i întinde, aproape aruncîndu-i: Patru sute. Profesorul numără patru bancnote. Cămașa de corp, cămașa și cravata, două sute cincizeci; cu șosetele, pieptenele, batista și cureaua lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în evidență organele, în față, adunate ca într-o trăistuță, precum în costumele medievale... Ăla n-o fi fost prost, să umble cu principii..., cameră separată la hotel..., ptiu!, uite cum am aruncat banii, cînd n-am o pereche de pantaloni noi măcar. Ce, aia-i de nasul meu?, ce să facă ea cu un pîrlit de inginer stagiar, cu salar de măturătoare? Da? Și ce salariu ai vrea să ai, tovarășe Vlad, nu, parcă așa te cheamă? întreabă o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tău întotdeauna, îți voi răspunde scurt: toți sunt foarte bine! Să-ți trăiască! Lazăr se repede spre mîna stîngă a femeii, o ia și o sărută peste mănușa din piele, apoi începe să fugă către intrarea în maternitate, împiedicîndu-se în pantalonii de schior, mult prea largi pentru el. Doamne, Maria!... să te fi putut vedea ce superbă ai fost!... Dacă nu mi-ar fi milă că Doinița ar avea de suferit, m-aș repezi și te-aș lua în brațe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr are dreptate" gîndește el, oprindu-se în fața unui impiegat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ciudate pe care o generase. Incapacitatea de a formula situația în termeni abstracți și cu o mai mare forță se datora, așa cum am spus, influenței eșuate a lui Beverley. Însă la Londra, îmbrăcat corect, cu un bluzon din denim și pantaloni de piele, Dan aducea acasă, la cină sau la un pahar, colegi designeri. Acești indivizi, cu hainele lor matlasate și accesoriile modulare de plastic, pline până la refuz de LCD-uri sclipitoare, vorbeau o limbă complet nouă pentru Carol. Pe măsură ce învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mici și rozalii. Avea fața ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase în voia paharelor cu sherry, Madeira și claret. Privind pantalonii gri de flanelă și jacheta de tweed, mi-am zis că trebuie să fie un tip de vârstă mijlocie, cu înclinații ușor pederaste. Dată fiind stația la care se urcase și ținând seama de snobismul caracterizărilor pe care le făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mult, plimbându-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își trecu mâinile peste cupele de nailon, căutând locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi la capătul culoarului. Carol își retrase mâna din pantaloni, transpirând de parcă ar fi fost surprinsă masturbându-se lângă cuburile de supă. Ei bine, vei spune. Într-o seară, în timp ce te masturbezi, descoperi o excrescență în vagin. Ce poate fi mai simplu decât să-ți faci o programare la medic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unde creștea chestia. Geena și Carol discutaseră despre șofat tot drumul spre Harrow Road. Odată ajunse, vorbiseră puțin despre Carol, apoi despre Geena. Aceasta se aplecă ușor înainte, sprijinindu-și palmele pe genunchii osoși, a căror formă se desena prin pantaloni. De o parte și de alta a scaunului ei erau niște măsuțe joase, acoperite de bibelouri prăfuite. Într-un colț fumegau bețișoare parfumate. Geena se transformase într-o ureche ascultătoare, iar Carol se simți obligată să îi dezvăluie măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
are drept scop obținerea unei plăceri sexuale, ci menținerea unei anumite doze de senzualitate. Într-un fel sau altul, Ted Wiggins simțise asta la Carol, starea de excitație accentuată la vederea vagabondului care, în fața Celeilalte Carol, își scosese scula din pantaloni - o chestie dubioasă, lungă și lucioasă ca mânerul unui piolet - și urina pe trotuarul rece, scoțând aburi. Wiggins profită de ocazie. Niciodată n-a fost în stare să precizeze exact motivele pentru care făcuse ce făcuse. E drept că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul chestiei lui Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane. Acolo se dezbracă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și l-a implorat pe Dumnezeu, oricine o fi fost, să-i vindece fratele. Se ruga pentru noi toți, fiindcă știa ce avea să urmeze. Știa că ne așteaptă doar o serie de romane groase, greu de digerat, un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și își frecă perineul de ceasul de plastic cu radio. Rămase acolo, tremurând, cu două valuri de excitație străbătând-o simultan, unul dinspre penisul erect, celălalt venit dinspre crăpătura care pulsa, și îl privi pe Dan, care se împiedicase în pantaloni încercând să se dezbrace și căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea trupului costeliv sprijinit de ușa din șipci, Carol fusese cuprinsă de un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că nu are nici o importanță ce crezi despre sexualitate. Își scutură călcâiul, lăsând un pantof să cadă pe podea. Purta șosete scoțiene. — Până la urmă, sunt un catâr ciudat, o fundătură procreativă, un capăt de linie genetic. Se ridică, își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine să merg la un doctor. Dacă vomit, asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Și doctorul Margoulies chiar participă la o chestie din asta? Ghemuindu-se lângă telefon, pe coridorul întunecat, Bull își lăsă mâna să hoinărească încă o dată spre gambă, spre locul unde, contrar firii, se afla fofoloanca. Simțind buza despicăturii sub materialul pantalonilor, degetele lui încremeniră și apoi se retraseră. Oh, da, abia așteaptă... Stați așa. Văd că cineva a anulat programarea de la 9:30. Cât de repede puteți ajunge aici? Cam în douăzeci de minute. — Cum vă numiți? — Bull. — Inițiala prenumelui? — J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar atât de puternic în comparație cu ce trăise în timpul explorării de după trezire. În definitiv, acum știa că e acolo. Numai că de fiecare dată, vaginul părea că ia o nouă formă, că se proiectează într-o altă lumină. De data aceasta, pantalonii ridicați pe picior și mâna făcută căuș care îi netezea gamba aproape că dădură totul la iveală. Fără să fie vreun Lothario, se știa despre Bull că nu se dă în lături de la „explorarea manuală“. Prin urmare, vaginul reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lobii cerebrali influențați de excesul de endorfine și encefaline nici măcar să nu mai sesizeze rănile grave. Numai că nu și pe cele atât de grave. Bull realiza și el atâta lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se spusese. Se descălță și se întinse pe o parte pe masă. Își ridică picioarele și își lăsă capul cu păr de culoarea ghimbirului pe învelitoarea de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]