1,132 matches
-
simplificate de înșiși cei ostracizați revenirea liniștită la literatura lor excepțională a intrat într-o normalitate explicabilă, firească. Prin destinul unei Franțe care nu avea cum să derapeze spre o ipotetică dictatură comunistă. Prin Petru Dumitriu sau Marin Preda cazuri paradigmatice în ultimele abordări, nu mai puțin prin tenta lor morală diferită chestiunea e una dintre cele mai delicate. Nimeni dintre cei ce se implică în analiza de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/ detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi evoluat în gustul lui Paciurea, probabil că Brâncuși n-ar mai fi fost ce este azi pe plan mondial. Ar fi rămas în formula, oricum novatoare, a unui emul rodinian (paciurian, de ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jazz, doar o clipă. - nu-mi pot da seama dacă Emil Brumaru cu oața șăpcuță de baseball e venit aici pentru lansare sau pentru scormonitul rafturilor; bine că e. - Liviu nu poate ocoli nici acum, în colorata lui intervenție, scena paradigmatică în care triumvirii Mihai Ursachi-Eugen Andoni-Val Gheorghiu, plantați în Piața Unirii, puneau note trăpașelor în buiestru; la rîndu-mi, îi reamintesc momentul cînd, parcurgînd una din din expozițiile mele de... vîrstnic vine și-mi spune: Val, ai talent. După cum, simetric, terminîndu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
televizate. Părînd, ele, specimenele, a nu fi absolvit nici o clasă, ba lăsînd impresia că habar n-au că ar exista așa ceva. Deocamdată, doar inocența lor primară și calicia în care se zbat nu-i fac apți de terorism sinucigaș. Junele paradigmatic de mai sus poate fi lesne prins într-un ideal portret-robot mai ales vara, cînd trotuarele fojgăie de dîrlăi în izmene scurte, scuipînd de trei ori pe secundă și cînd orașul (care, totuși, nu e unul oarecare) seamănă cu o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continuă să se scrie acum în Occident: Lodge, Barnes, Marías, Botton, Ewan, Coe, Houellbecq, printre alții. Iar, dacă e de dat sexului ce-i al lui, atunci există, tot acolo, și doza homeopatică, administrată, literar oricum, de un Bruckner. De ce paradigmaticul Pavel Șușară nu comentează sistematic ieșirile în arenă ale complexatului băiețică vizual? Atît de insolent la modă acum, dar și atît de trist anonim, în cazna de a-și propune vidul. Doar înțeleaptă detașare?... Cineva ar trebui să-i onoreze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bestiarele (figurile animaliere simbolice), codurile profesionale sau cele ritualice și structurile spațio-temporale (cronotopoï) pot fi încadrate în așa-numitele clase "morfologice". Toate acestea se regăsesc în discurs (text sau imagine) fie inserate pe cele patru nivele majore (câte am identificat) − paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților funcționale de bază, respectiv imaginea, simbolul și semnul −, fie în structuri combinatorii, create între ele. Materia imaginarului se poate manifesta în procesul de creație într-un număr nelimitat de forme particulare, atunci când se ordonează în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fie în accepțiunea pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile - cele medievale pot fi clasificate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care acestea le formează. Ideologia este una din aceste structuri, înțeleasă și ea drept proiecție a unei realități dezirabile, plecând de la așteptările colective, ca o ofertă de modificare a celei trăite efectiv. Sistemul imaginarului, oricum stabilizat de un nivel major, paradigmatic − al arhetipurilor, al ideilor primordiale legate de geneză și de întemeiere −, primește dinspre gândirea practică și dinspre cea intelectuală "soluțiile" de transformare a lumii, pe care le integrează în rețeaua discursului identitar, unde le păstrează active. Când mitul și simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
astfel încât să le putem citi și înțelege ierarhia, relațiile de determinare, "legile" și profilul. Ele sunt relevate fie de structuri, fie apar ca unități individuale, dar niciodată autonome, dat fiind că imaginarul manifestă o taxonomie particulară. La un prim nivel, paradigmatic, încadrăm arhetipurile, precum și, derivate din ele - atunci când întâlnesc "istoria" - modelele (mitice, legendare, istorice), tipurile (umane) și sub-tipurile (sociale). Cele mai multe arhetipuri sunt precum formele flexionare ale unui cuvânt: sunt similare până la un punct avansat, pentru că au, practic, același comportament. Reprezintă prototipurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este necesar să plasăm categorii referențiale (timp, spațiu), arhetipurile 15 și formele determinate de acestea sunt caracterizate doar de "sememe" ale rolurilor definitorii: întemeietorul, civilizatorul, principiul generator matern etc. Venind dinspre mitologie sau religie (dogmatică) înspre imaginea umanului, schemele tipologiilor paradigmatice asigură joncțiunea între unitățile determinante și simplele reprezentări. Ele întâlnesc timpul istoriei și se "narativizează", dar în afara paradigmelor, pentru că în interiorul lor unitățile componente de bază și cele derivate rămân "forme vide", cadre, idei absolute și tipologii fără identitate specifică. Palierul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
organizarea procesului de memorare. Imaginarul are propria lui gramatică și propriul lui vocabular (format din imagini, simboluri, semne), așa cum recunosc toți cercetătorii fenomenului, indiferent de încadrarea teoriilor lor. Or, pe arhitectura gramaticii am proiectat și sistemul imaginarului, cu patru nivele (paradigmatic, sintagmatic, morfologic și al unităților minimale), așa cum le-am identificat acum. Între ele, este posibilă orice combinație de motive, teme, imagini, simboluri sau semne, migrante, astfel încât rezervorul imaginarului poate să asigure permanent forme și structuri imaginative noi. Cu cât este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scenografia puniției (fie în câmpul acțiunii umane coercitive, fie în cel al Judecății divine, respectiv al "lumii de dincolo" și în special al iadului). Spre diferență de sistemul conceptual al imaginarului, în care arhetipul se situa la un prim nivel, paradigmatic, generator, în modelul imaginarului medieval acesta nu mai cunoaște un loc anume. El generează modele, tipuri și sub-tipuri, figuri exemplare care acționează în spiritul moralei creștine (personaje biblice, sfinți-martiri, sfinți-militari, figuri feminine sacralizate). Arhetipul se regăsește și în imaginarul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stilului melodramatic și instrumental pe cel vechi, a cappella, aceștia exprimându-se de bună voie în stilul arhaic, alla Palestrina, actualizat în armonie și cu o expresivitate mai vie și mai conformă cu sensibilitatea timpului lor. 5.3 Un caz paradigmatic: misa-cantată și misa-simfonie Compozitorii, cântăreții și instrumentiștii erau atrași de missa solemnis nu atât din motive religioase sau spirituale, ci pentru faptul că aceasta era o structură complexă ce oferea un „spectacol” și era o ocazie prețioasă pentru un loc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității epistemologice a pluralismului paradigmatic. Analogia dintre teorie și caleidoscop (o jucărie care constă Într-un tub, niște lentile și fragmente din sticlă sau plastic translucide și colorate), propusă de Martin O’Brien (1993), mi se pare foarte lămuritoare pentru discuția noastră. Când răsucești tubul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la o medie de 5,7 pe an la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
obiectul analizei. Este adevărat că mulți sociologi din perioada comunistă declară adesea că sociologia lor este „marxistă” sau că e „fundată pe marxism-leninism”. Dar aceste declarații au avut funcția mai degrabă de protecție politică, și nu de a descrie structura paradigmatică efectivă a practicii lor sociologice, deși nici paradigma marxist-leninistă nu poate fi exclusă ca fiind complet prezentă, dar marginal. Trebuie să fac o precizare aici. Eu nu mă refer la opțiunile politice ale sociologilor, eventualele lor credințe/conformisme față de regimul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunități rurale foarte diferite precum cele din Călățelele - județul Cluj - și satele componente ale orașului Câmpeni din Alba; cât de Întemeiată este noțiunea de sat administrativ; cât de eficientă este analiza de conținut prin scoaterea cuvintelor din context, promovând abordarea paradigmatică În defavoarea celei sintagmatice etc. Silviu Totelecan realizează simultan radiografie și arheologie socială În căutarea relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Prin metodă și rezultate, lucrarea se citește cu plăcere și cu folos. Autorul probează din plin constructivism științific, informare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
urmat după aceea nu a fost altceva decât încercarea de „întoarcere” la puritatea originară, nu poate fi susținută în fața examenului istorico-critic, ci răspunde evident caracterelor de tip ideal care doresc să așeze revelarea și fondarea „adevăratei” religii într-un trecut paradigmatic, conform unui model foarte cunoscut în istoria religiilor. În stadiul actual al cercetărilor, așa-numita reconstruire biblică a evoluției religioase a Israelului pare destul de dubioasă, fie din punct de vedere istoric (cf. paragraful următor), fie din punctul de vedere al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
model de comportament pe propriul zeu. Cu privire la aceasta, în afară de unele inscripții feniciene în care suveranul se autodefinește „rege just și drept” (astfel scrie regele Yehimilk din Biblios într-o inscripție din secolul al X-lea î.C.), putem aminti cazul paradigmatic al regelui înțelept Solomon sau descrierea exemplară conținută în Ps 72: „Dumnezeule, dă regelui tău judecățile tale și fiului regelui dreptatea ta; și el va judeca pe poporul tău cu dreptate și pe săracii tăi cu nepărtinire”. La nivelul divin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
izbutit să creeze „o structură suficient de coerentă și de eficientă care să atragă și să ralieze în jurul ei pe termen lung întreaga comunitate sociologică” (Boudon, 1992/1997, 16). Evaluării făcute de sociologul francez îi corespunde mai degrabă soluția diversității paradigmatice a sociologiei, care nu este considerată nicidecum un defect al disciplinei ce trebuie remediat prin unificare teoretică. În contrast cu aprecierea făcută de R. Boudon, imaginea contribuțiilor sociologice oferite de sociologii clasici și moderni, ce au avut un cuvânt de spus în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anul universitar 1989-1990. Astfel, ceea ce regăsim citind această lucrare este un proiect de trecere în revistă și evaluare comparativă a unui număr semnificativ de contribuții privind teoria și cercetarea instituțională din domeniile deja menționate. Poziția teoretică a autorului în câmpul paradigmatic nu pare să își facă simțită prezența prin exprimarea, să spunem, a unor valențe critice, remarcându-se o considerabilă imparțialitate. Lucrarea nu a fost proiectată spre a evidenția valoarea unui anumit punct de vedere, care este de cele mai multe ori cel
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mijloace raționale de obținere a adevărului, mai eficace decât a apela la autorități politice sau sacre; * concentrarea spre percepțiile comune reprezintă cea mai bună soluție pentru a ne înțelege cu cei care sunt diferiți; * etici care depind de situații; * criterii paradigmatice ale succesului (nu teoretice, religioase, filosofice sau estetice). Condon subliniază faptul că majoritatea cercetării științelor sociale s-a bazat pe presupunerea culturală a individualismului, centrul comunicării fiind plasat în interiorul individului, nu ca o relație între indivizi. 1.5.4. Baza
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
du Seuil, Edward Hall, 1982; Hall, Edward T., The Silent Language, New York, Double Day, 1959; Hammer, M., Lecture în Cross-cultural Communication în International Communication Program, The American University,1995; Hart II, William B., A brief History of Intercultural Communication: a Paradigmatic Approach, Department of Communication and Journalism, Albuquerque, San Diego, 1996; Hasson,Gill, Cum să-ți dezvolți abilitățile de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2012 Hinner, Michael, B., The Importance of Intercultural Communication în a Globalized World, May, 1998 Hlihor, Constantin, Hlihor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Bella Mody, Handbook of Intercultural Communication, Sage Publication, 2002, p. 10. 4 Thomas S. Kuhn, Structura revoluției științifice, Ed. Humanitas, București, 1999, p. 7. 5 Ibidem, p. 9 6 William B. Hart II, A brief History of Intercultural Communication: A Paradigmatic Approach, Department of Communication and Journalism, Albuquerque, San Diego, 1997, p. 2. 7 Judith Martin, Thomas Nakayama, Intercultural communication în context, Mayfield Publishing Company, 1996, cap. 1, p. 3. 8 Ibidem, p. 8. 9 M. Hammer, Lecture în Cross-cultural Communication
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuri». Montanus răspunse: «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]