45,675 matches
-
care vârfuri de ace parc-au ieșit foamea zilelor o astâmperi cu trupul tău când plită încinsă când schit un jar vorbitor cât o ploaie deasă pe acoperiș îl muți dintr-o mână în alta îți atinge și ochii și parcă totul e pe furiș năzuiești spre identitatea unor bulbi în devenire cu ei te amesteci trecând dintr-o absență în alta ca într-o somnambulă uimire încerci să aprinzi focul cu un manuscris care îți tocește zilele și duce o
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
de adâncuri cu toate acestea zi de zi tot mai multe suflete într-o oarbă captivitate mănâncă semințe ca într-o democrație în care patul armelor este masa de scris către cei dragi dar nimeni nu recunoaște cojile încinse și parcă trăim în preajma unui incendiu Prin hăurile foii blocaj general al tuturor încheieturilor casa trupului trece prin pădurea de piatră spini înfloriți distilează sângele un corb în picaj se arată vorbele ce dau buzna spre mine zguduie geamurile ca o toacă
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
trece prin pădurea de piatră spini înfloriți distilează sângele un corb în picaj se arată vorbele ce dau buzna spre mine zguduie geamurile ca o toacă nesiguranța a ajuns ca un plumb încins care vine din toate părțile deodată și parcă înaintez printr-o mare excesiv de sărată spre rugul aprins cuvintele deși-s tot mai multe prin hăurile foii puține-s în fruct se leagă doar cu vocalele sufletului trecând ca pe sub casă spre un dans de arșiți migrator și abrupt
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o mai văd n (din Glorie anonimă, volum în curs de apariție)
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
dacă tot intrăm cu toți la apă, Înseamnă că revenim la problema lichidităților față de care am și eu o intervenție științifică: să tot sugă din ea guvernul lichidități, așa cum Îi place!... Nu; nu lichiditățile. Îi place să dea explicații false... Parcă noi nu știm!... Parcă ei nu știu!... Știu, dar se fac că nu știu! Caută explicații. Ca și cum prostia nu explică tot!... Acuma au scornit asta cu „n-au lichidități”. Zic dumnealor că numai de data asta ne merge rău: Că
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
toți la apă, Înseamnă că revenim la problema lichidităților față de care am și eu o intervenție științifică: să tot sugă din ea guvernul lichidități, așa cum Îi place!... Nu; nu lichiditățile. Îi place să dea explicații false... Parcă noi nu știm!... Parcă ei nu știu!... Știu, dar se fac că nu știu! Caută explicații. Ca și cum prostia nu explică tot!... Acuma au scornit asta cu „n-au lichidități”. Zic dumnealor că numai de data asta ne merge rău: Că n-avem bani lichizi
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
îngrășat!" Nu mi s-a părut. După câtva timp am primit o ilustrată de la Margot și-am trecut din nou pe la Gunnar. Pisica era sus, pe cel mai înalt dulap și mă privea fix, cu ochii ei mari și verzi, parcă fosforescenți. "Mă urmărește - mi-a spus Gunnar. Se ține după mine, scai. în bucătărie sare pe frigider, în dormitor, pe garderob și mă privește, uite-așa." Și mi-a povestit visul din acea noapte: se întorcea de la plimbare cu Birgitta
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
geană roșie se desprinse din mare, tipul recitase câteva versuri în franceză, apoi tradusese. Era vorba de o sultană care privea, din castelul ei de pe malul Bosforului, lucirea lunii printre valuri și... cam atât. O poezie, zicea, de Victor Hugo. Parcă auzise și ea ceva, de el, într-o emisiune la radio. Da' tu ești un romantic, mă Virgile !" - îl apostrofase Felicia. "Poate că sunt un poet ratat, fără să știu" - a răspuns el și a râs. Poza i-o făcuse
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
cunoscut-o mult mai târziu la Facultatea de Filosofie Pură din care era greu să scapi acolo realul se năștea mereu din altă lume 27 aprilie Sunt din ce în ce mai neliniștit Anselmus în ultimul timp scriu cuvinte pe care nu le înțeleg parcă altcineva le scrie în locul meu oare din această eroare se naște poezia? 28 aprilie Betiana îmi spune că mă repet că am devenit amnezic nu știu de ce amnezia îmi aduce aminte de lacurile adânci și sălbatice de munte pentru mine
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
până mă dor - degeaba, nu pot ghici în atâtea ocoluri, în atâta învălmășeală de linii frânte, drumul tău drept către fagure, spre tainicul Hexagon. Când te văd zburând - încotro, unde, cu povara ta mică și dulce pe picioarele aurii, firavă, parcă temându-te, rătăcită, - iată, chiar acum te-ai izbit de fereastra mea, și încerci să-ți revii, poate-amețită, lăsându-te-n voia unei la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
necunoscutele căi ale Domnului. De aceea, mă și bazez pe voi. Pe tine, albină, pe tine, Bach. Absurzi amândoi, ca și mine. Dumnezeu vede Dumnezeu vede imaginea României în lume - Da, da, da, da, pare să spună El, aducându-și, parcă, aminte de unul, Tristan Tzara. Aude un fel de vacarm, de mare durăt, de opinteli, de pietre veșnic rostogolite, simte miros de praf și de pulbere, un gust de sudoare și sânge. Ajung până la El, amestecându-se cu tămâia, și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
Emil Brumaru Tresar sub degetele tale străvezii pahare Cînd le atingi, cristalele murmură. E-apropierea ta atît de pură încît ți-e frică parcă și te doare. Neliniștită, umbra pe mătasă Te caută și te îmbie dulce. O, n-o lăsa alături să se culce Tremurătoare și primejdioasă...
Tresar sub degetele tale străvezii pahare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9651_a_10976]
-
obiele cazone stă ghemuit în frig un vis Am ieșit din peșteră și bâjbâi Doamne ce mă fac căci nu sunt învățat cu binele? Eu mereu am crezut că omul emite un crin călător peste veacuri. Până nu se întunecă Parcă treziți din anestezie pe un pat costeliv de spital începe purificarea prin vomă Moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Surorile de mizerie albă ale urgenței ne scot vata din nări și din gură Aleluia! Ura cojește icoanele
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
iar de îmbătat nu te poți îmbăta pentru că aici nu există bodegi, ci numai complexe alimentare de unde nu poți cumpăra decât pe bon o sticlă de votcă, atunci când se bagă; e atât de frumos cu tufele lui de trandafiri care parcă înfloresc numai rămurele uscate și spini, scaieți imuni la devenirea întru anotimpuri, adică mereu galbeni și casanți, bănci de fier pe care nu te poți așeza decât ca un fachir, leagăne, tot din fier, pentru copiii surzi ca să nu le
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
nu se mai vedeau pietonii cu locatarii de la parterul blocurilor, doliile naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cale-afară de plăcut omului. Bagi nasul, aspiri parfumul neasemuit, ți se încălzește sufletul. Vrei să te bucuri în continuare de farmecul lui, tragi încă o dată pe nări, însă deja mirosul s-a pierdut. Doar atît a fost - un semnal scurt, parcă anume pentru tine, la dezmorțirea primăverii într-o clipă norocoasă... Cum aș scrie fără ochelari, bazîndu-mă doar pe iscusința mîinii, ca într-o noapte a văzului - ci mintea își urmează drumul, mîna poartă condeiul abstract pe hîrtie, sub ceața unui
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
stins se lăsase un întuneric și o liniște grea în sufragerie. Că liniștea era de mai multe feluri, asta o știam demult, dar acum ea era punctată - focul topea ceara și aerul o solidifica în formă de lacrimi, două elemente parcă încercau să comunice cu mine printr-un alfabet morse de ceară, făcându-mă să tresar la fiecare cădere. Soțul meu era liniștit ca de obicei, trăind parcă în altă realitate - închisese fereastra cu grijă, mă îmbrățișase, apoi ne îndreptasem spre
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
focul topea ceara și aerul o solidifica în formă de lacrimi, două elemente parcă încercau să comunice cu mine printr-un alfabet morse de ceară, făcându-mă să tresar la fiecare cădere. Soțul meu era liniștit ca de obicei, trăind parcă în altă realitate - închisese fereastra cu grijă, mă îmbrățișase, apoi ne îndreptasem spre dormitor. Ne dezbrăcasem în tăcere punând hainele fiecare pe scaunul lui, în apropierea patului, aproape în același timp. Era un ritual care cu timpul se transformase în
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
drept "prietenii mei de pe socluri". înfruntaseră nu numai intemperiile climei nordice dar și violența unor timpuri în care oamenii ajunseseră să vandalizeze chiar și statuile. în dreptul statuii de patru metri a lui Carolus Linnaeus, m-am simțit în siguranță și parcă înviorată. Copilul din mine își închipuia că se putea ascunde sub toga academică a savantului. Din statuile orașului simpatizam cu un Carolus cu o sabie ridicată în aer, și cu acest Carolus ținând o floare în mână. încă din vremurile
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
trecătorii interesați de statui, să miroasă o floare, o floare de aceeași subtilitate unică precum sexul matern. Pentru a nu uita parfumul de la naștere, sosirea onirică pe un pământ la fel de oniric. Era toamnă și în parcul vechi florile și frunzele parcă ardeau în jăratic, producând aur amestecat cu acel roșu de crepuscul, greu de definit și pe care fiecare pictor încearcă să-l producă experimentând zilnic . Eram adâncită într-o viziune plastică, mă înclinam în fața asfințitului, de șapte ori cum făcea
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu dispăruseră - parcă rămăsesem în parc numai eu și bărbatul care înainta cu pași siguri către mine. în corp îmi apăruse o frică veche. încercam să-mi controlez expresia exterioară - în buzunarul de la pantaloni aveam briceagul armatei elvețiene, un cadou de la soțul meu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
să colideze cu pământul. Apoi totul fusese dat uitării. Și anul acesta un asteroid, cu un diametru având aproape cât al planetei noastre, trecuse de două ori pe lângă Tellus, la aceeași distanță ca între pământ și lună. Piatra călătoare avea parcă o față omenească și ar fi putut să găurească pământul. Urmările ar fi fost catastrofale. Astronomii descoperiseră asta numai la câteva zile înainte de trecerea "pietrei cu chip omenesc". Mulțumesc Doamne, că piatra se îndreptase brusc către frontierele sistemului solar. După
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O plutire... Și un același chin: Ne naștem, Iar
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
am avut de multe ori ocazia să mă adresez celor din țară, cum este cazul și cu acest interviu. (va urma) N.B.: Acum, când publicăm continuarea acestui interviu, marele meu prieten Claudiu Mătasa nu mai este printre noi. Sunt trist, parcă nu-mi vine să cred că a plecat spre veșnicie, că nu-l voi mai vedea niciodată, că nu ii voi mai putea asculta vorbele pline de Înțelepciune, uimit și surprins de fiecare dată de câte știa, de memoria lui
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După moarte
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]