3,408 matches
-
toamna anului 1934. A făcut profesiunea solemnă la 15 august 1944. A fost sfințit preot la 14 septembrie 1947. A fost luat în armată încă în 1944 participând ca aviator la al doilea război mondial. După război a fost vicar parohial în mai multe locuri. A fost și paroh de Siret. În 1959 a fost arestat și condamnat cu 6 ani închisoare corecțională pe care i-a și executat. A murit la 11 noiembrie 1999 și a fost înmormântat la 13
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întâmple s-au adunat în număr însemnat și s-au plasat în biserica nouă neterminată, în turnul bisericii vechi, veghind noaptea ca să dea alarma la orice eventualitate, să protesteze energic împotriva arestării preotului lor. Această metodă s-a numit „gărzi parohiale”. S-a procedat astfel de la 1 noiembrie 1948 până în primăvară când a ieșit toiul muncii la câmp, în 1949. Clopot de alarmă Ca totuși preotul să nu fie închis fără știrea enoriașilor le-a venit ideea să pună un clopot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
astfel de la 1 noiembrie 1948 până în primăvară când a ieșit toiul muncii la câmp, în 1949. Clopot de alarmă Ca totuși preotul să nu fie închis fără știrea enoriașilor le-a venit ideea să pună un clopot în podul casei parohiale cu care să anunțe enoriașii de pericolul de la parohie. Acest clopot nu a fost folosit, dar pentru comuniști a fost un corp delict bine venit, pregătire paramilitară. Din cauza aceasta m-au luat drept șef, cap de lot. Armă după altar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Moldova, am fost repartizați în mod provizoriu la diferite parohii, pentru o scurtă vacanță. În luna septembrie, în urma examenului de jurisdicție, eu am fost numit vicar în parohia Prăjești, de unde, la sfârșitul lunii octombrie 1953, am fost transferat ca vicar parohial la catedrala „Sf. Iosif” din București, unde l-am înlocuit pe Pr. Alois Done care din cauza sănătății șubrede, a fost mutat într-o altă parohie. La catedrala „Sf. Iosif” am muncit cu multă dragoste și m-am străduit să fiu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială, după care am admirat un minunat triptic de sculpturi în lemn reprezentând botezul Domnului de către sf. Ioan în Iordan și tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. În drum spre Lourdes, am văzut și mica târlă în care se adăposteau Bernadeta cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în Italia, la Roma, aici a fost sfințit preot în ziua de 22 iunie 1924. Întors în țară, a fost numit profesor la seminarul franciscan din Hălăucești, iar apoi director până la finele anului 1928. În anul 1929 este numit vicar parohial la Galați, iar după un an devine paroh titular și superior al mănăstirii din Galați. În calitate de paroh la Galați, în anul 1930 îl aflăm econom al provinciei franciscane „Sf. Iosif”, și în același timp, director al școlii catolice din Galați
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de autoritățile comuniste la Tg. Jiu cu domiciliu obligatoriu, numit și paroh, unde va desfășura activitatea religioasă până la sfârșitul vieții. Aici avea permisiunea de a sluji liber, în parohie, dar nu avea voie să se deplaseze în alte locuri. Casa parohială era în apropierea sediului securității de unde era veșnic urmărit. Era un apostol cu un moral foarte ridicat, și știa că este urmărit, dar cu toate acestea asculta radio Vatican. Aici la Tg. Jiu, când comuniștii i-au interzis să poarte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
forțat la Kogălniceanu în Dobrogea, nu-mi mai amintesc anul, i-am făcut o vizită acolo în luna noiembrie. El ne-a spus că a stat două săptămâni la o familie de nemți, și apoi s-a mutat în casa parohială. Ne-a mai spus că odată a leșinat de foame. Într-o zi a găsit în biserică o coajă de pâine și cinci nuci, le-a mâncat și și-a mai revenit. Cineva i-a adus un lighean cu apă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
săraci ca și pământul ce-l dețineau pe dealurile golașe din jur. Chiar și în acele condiții vitrege preoții veniți reușesc doar în câțiva ani să construiască clădirea conventului și noi biserici trainice din cărămidă în cele trei localități. Biserica parohială „Sf. Anton de Padova” devine sanctuar, și în 1948, la hramul din 13 iunie, au participat peste 30.000 de pelerini, număr impresionant în acele vremi. Provincia înființează încă un convent la Oradea, pe Str. Lucreția Suciu, nr. 3, unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost de scurtă durată fiind întreruptă brutal de aplicarea Decretului 358 din 1 decembrie 1948 prin care se desființa cultul Greco-catolic. Preoții și credincioșii au fost obligați să treacă forțat la ortodoxie pe bază de tabele, sub semnatură. Casele parohiale și bisericile cu întregul inventar au fost trecute în posesia Bisericii Ortodoxe Române, bunuri care de drept aparțineau Bisericii Catolice. Cei ce refuzau trecerea erau urmăriți pas cu pas de organele de represiune care foloseau orice mijloace, inclusiv delațiunea, pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
comunist mergând până la „crimă de înaltă trădare”, instanțe ce împărțeau cu dărnicie ani grei de pușcărie. Preoții ce nu au consimțit să treacă au avut de suferit nu numai ei, ci și familiile lor căci au fost scoși din casele parohiale în mod brutal și înlocuiți cu preoți ortodocși aduși din toată țara. Cu siguranță, că BOR, nu numai că nu a fost străină de aceste planuri diabolice ale regimului comunist, dar i-a și ajutat să-l înfăptuiască căci loial
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
CALDĂ DĂRUIRE PE ALTARUL LITURGHIEI SÂNGEROASE A TRUPULUI MISTIC”. Cu toate că Biserica Greco-catolică a plătit cel mai mare tribut ateismului comunist, nici după 1989 situația nu s-a schimbat prea mult în bine. Au fost restituite prea puține biserici și case parohiale din totalul celor primite pe nedrept, iar acolo unde se obțin prin sentințe judecătorești, clerul ortodox refuză pur și simplu aplicarea acestor sentințe definitive sfidând cu nerușinare până și justiția. Gestul IPSS N. Corneanu, arhiepiscop de Timișoara, care imediat după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fiind sfințit preot la 8 decembrie 1954. Ca preot a fost paroh la Nisiporești, județul Neamț, apoi solicitat la Arhiepiscopia romano-catolică, a ocupat funcția de director al Cancelariei timp de mai mulți ani. Reîntorcându-se în Moldova, a fost vicar parohial la Barați, județul Bacău și la Luizi-Călugăra. În timpul său liber s-a ocupat mult cu istoria, dezgropând multe lucruri importante privitoare la originea catolicilor din Moldova și la dezvoltarea și creșterea sentimentului religios la poporul nostru. Lucrările sale de mare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sub conducerea Pr. Dr. Dumitru Lucaci OFMConv. În 1941, la 11 mai am primit împreună cu alți 12 colegi taina Preoției în Ordinul Franciscan fiind hirotonit de către Episcopul de Iași, Mihai Robu, la Luzi-Călugăra. În anii 1942-1946 am fost numit vicar parohial la Săbăoani pe lângă Pr. Dr. Anton Bișoc care, însă, în 1944 s-a retras la Oradea fiind urmărit de comuniști. În 1946 am fost numit paroh la Tg. Trotuș având filiale: Tg. Ocna, Slănic Biserica și Băi și Onești etc.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și transportat pe diguri cu roaba pe rampă. Dacă m-am eliberat prin grațiere cu interdicție am putut ajuta în funcția de preot auxiliar în satul Buruienești din 1964-1966. În anul 1967-1968 în satul Pildești în aceeași calitate de ajutor parohial. În 1969 am fost numit paroh de Somușca, com. Cleja unde am funcționat ca paroh timp de 12 ani până în 1982. Dacă am fost eliberat din parohia Somușca unde s-a instalat pr. Dr. Ferenț am mai servit ca ajutor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am mai servit ca ajutor în parohia Cleja. În 1983-1984 am fost pe post de paroh în Satul Nou, parohia Oituz. În 1984 devin pensionar în satul natal, Valea Mare, unde cu Preasfințitul Ioan Duma am reparat cu aprobarea autorităților parohiale casa dăscălească unde am stat până în 1990, fără Episcopul I. Duma care a murit fără să locuiască în acest cuib aproape de cimitir unde cavoul era gata. Timp de 5 ani am fost la dispoziția parohului de Valea Mare. Menționez că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Tot la Alba-Iulia, pe 6 iulie 1952 a fost hirotonit diacon, iar pe 26 octombrie 1952 a fost hirotonit preot. Misiunea preoțească și-a desfășurat-o în mai multe parohii din Dieceza de Iași. Între anii 1952-1953 a fost vicar parohial la Hălăucești; apoi, între 1953-1955, a fost paroh la Bârgăoani; între 1955-1956 paroh la Bălușești; iar la 1 august 1956 a fost numit paroh la Iugani, aici însă nu a rămas decât doar câteva luni, căci, îmbolnăvindu-se, s-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
paroh la Bălușești; iar la 1 august 1956 a fost numit paroh la Iugani, aici însă nu a rămas decât doar câteva luni, căci, îmbolnăvindu-se, s-a retras la Adjudeni, la 1 decembrie 1956, unde a fost numit vicar parohial. În anul 1957 a fost numit administrator parohial la Zăpodia-Nisiporești, aici a început să construiască o biserică, însă din cauza împotrivirii dictaturii comuniste nu a putut să ducă la bun sfârșit această operă. De fapt, din această cauză, la 13 ianuarie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost numit paroh la Iugani, aici însă nu a rămas decât doar câteva luni, căci, îmbolnăvindu-se, s-a retras la Adjudeni, la 1 decembrie 1956, unde a fost numit vicar parohial. În anul 1957 a fost numit administrator parohial la Zăpodia-Nisiporești, aici a început să construiască o biserică, însă din cauza împotrivirii dictaturii comuniste nu a putut să ducă la bun sfârșit această operă. De fapt, din această cauză, la 13 ianuarie 1959, pr. Eugen a fost arestat și condamnat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
trei ani de închisoare, la 24 aprilie 1961, pr. Eugen a fost eliberat și s-a dăruit din nou slujirii Bisericii lui Cristos, deși a trebuit să înfrunte diferite împotriviri și dificultăți. La 1 martie 1962 a fost numit vicar parohial la Hălăucești, dar din cauza vicisitudinilor timpului, în același an, între lunile iunie-septembrie, a lucrat ca și muncitor necalificat la Exploatarea Minieră din localitatea Barza, județul Hunedoara. La 3 iulie 1963 și-a putut relua activitatea pastorală și a fost numit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Hălăucești, dar din cauza vicisitudinilor timpului, în același an, între lunile iunie-septembrie, a lucrat ca și muncitor necalificat la Exploatarea Minieră din localitatea Barza, județul Hunedoara. La 3 iulie 1963 și-a putut relua activitatea pastorală și a fost numit administrator parohial și apoi paroh de Ciugheș. Aici avea să rămână mai bine de 27 de ani. De fapt, după evenimentele de la sfârșitul anului 1989, care au readus și libertatea religioasă în România, pr. Eugen a putut să se întoarcă în familia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
proiectul de a construi aici o biserică. Acest proiect, început de pr. Eugen, este acum aproape de finalizare. După 10 ani de reînnoită activitate pastorală în mijlocul credincioșilor din Nisiporești, în anul jubiliar 2000, părintele a fost mutat în comunitatea franciscană și parohială din Luizi-Călugăra, unde a contribuit, atât cât i-a permis sănătatea, la diferitele activități pastorale, mai ales prin sacramentul sfintei Spovezi. La Luizi-Călugăra, în ziua de 7 februarie 2007, în jurul orei 14.00, Tatăl ceresc l-a chemat pe pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în închisoare. A fost arestat împreună cu vicarul său, Petru Mârț, în ziua de 25 mai 1962, și purtat prin diferite închisori pentru activitatea sa spiritual-religioasă. După doi ani de pușcărie grea și anevoioasă, a fost eliberat. Fiind numit ca vicar parohial, a desfășurat o frumoasă activitate de bun duhovnic și director spiritual și zilnic mergând să viziteze, să mângâie și să ajute, după puteri, pe bolnavii și săracii satului. În cele din urmă, ca o consecință a celor îndurate în închisoare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
le-a ținut, de fericită pomenire, bunul și prea cucernicul părinte Alois Herciu, în mâinile cui am făcut și profesiunea solemnă, că și atunci tot el ne-a ținut sfintele exerciții spirituale. La 1 decembrie 1952 am fost numit vicar parohial la parohia catolică Huși. La 1 august 1953 am fost numit ca vicar la Valea-Seacă și dat la Lărguța. La 1 decembrie 1953 am fost numit paroh la Giurgiu. La 1 iulie 1956 am primit numirea de paroh la Bălușești
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în spate și un toiag în mână, am dispărut din localitate mergând în pribegie. Nu mi-a fost ușor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am scăpat de urmăritori (securiști) care, în aceeași zi s-au instalat în sat și împrejurul casei parohiale pentru a mă aresta la o oră potrivită. Dar s-au înșelat amar. Când au sosit în localitate eu eram deja departe de casă, pe drumul Clujului, unde ajungând, am luat trenul spre Moldova. În Moldova n-am stat mult
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]