11,301 matches
-
care avea tendința să controleze totul, scrise într-un timp în care cenzura era activă) constituie principala vulnerabilitate a acestor romane. Continua întrepătrundere a planurilor, permanenta schimbare a vocilor narative, alternarea scriiturii eliptice cu lungi și inutile (în planul ficțiunii) pasaje extrase parcă din manuale de specialitate, permanentul balans temporal dau adesea cititorului senzația de ermetism, de sufocare în prea densa țesătură textuală. Există în Atrium pagini extrase parcă dintr-o limbă de lemn a propagandei din perioada comunistă, identificabile în
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
la analiza prozei, I. Oprișan are certitudinea că B. P. Hasdeu poate fi considerat un precursor al modernismului, prin admirabila sa nuvelă Duduca Mamuca (Micuța), judecată greșit la apariția ei, autorul fiind acuzat în procesul de presă din 1863 pentru "pasajele vătămătoare bunelor moravuri." Astăzi, remarcă I. Oprișan, fiind scrisă "cu o vervă cuceritoare, într-un stil antrenant, cu dese apostrofări și implicări a cititorului în secretele narațiunii, cu frecvente jocuri de cuvinte și alunecări poznașe și cu o imensă sete
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
contrasteze cu prea seriosul anunț-buletin ce l-am avut până acum" (în vol. Un roman epistolar, 1978, p. 32). E o diferență considerabilă aceea pe care o întrevede între "Revista Cercului Literar" și "Euphorion". Deși este prea bine cunoscut acel pasaj epistolar în care I. Ne-goi-țescu definește spiritul euphorionic, îl reamintesc in extenso: "Euphorion e un simbol bogat și cerchist șaș zice: postcerchist, pentru evitarea confuziei și pentru instaurarea distincției pe care am enunțat-o, n. n.ț. El simbolizează tot ce
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
necenzurată" (p. 5, ghilimelele îi aparțin). Scriitorul a republicat în 1993, la Ed. Creuzet, versiunea cenzurată - cea de-a treia, după 1977, 1978 -, pentru a nu mai fi suspectat de cosmetizare anticomunistă. Mai aflăm că autorul și-a "revizuit" unele pasaje. Dar cenzorii au cenzurat și noua autocenzură. Iată un fenomen în lanț deschis și totodată în cerc vicios, dificil de înlăturat: "ediția de față nu va fi foarte consecventă în a pune la loc ce s-a eliminat sau schimbat
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
ar fi pierdut. Spun asta pentru că cea mai mare parte a cărții nu e narațiune (cum se sugerează în prefață), ci dare de seamă! Cu alte cuvinte, fără aceste ultime pagini, la care se adaugă, pe întreg parcursul volumului, anumite pasaje mai vii, monografia lui Alin Mureșna risca să rămînă doar o veritabilă carte de istorie, cu cifre, nume, procese, identificări, înșiruiri etc. fără de viață. ș...ț Concluziile - și aici mă refer și la considerațiile punctuale presărate de-a lungul volumului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
mult decât în acest fragment, comentariul tendențios este evident mai ales tot în cel de al treilea volum; în primele două reprezintă mai degrabă un soi de paranteză dilematică, de intruziune ușor surprinzătoare pentru lector. Spre exemplu, cu cât afectează pasajul mai sus citat admirabila proză care este O călătorie de plăcere? Poate că cea mai potrivită introducere la discuția despre mult reproșata tendențiozitate a viziunii din Cronică de familie o reprezintă metafora cabinetului oglinzilor. Fie că le-a trăit realmente
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și morfinomană, ar fi murit într-un exces de excitare a simțurilor și "ar fi îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică, dat fiind conținutul scrierii: "Căci se poate simți, în fața vieții unui oraș, aceeași sete de cunoaștere, de risipire a întunericului, de scormonire a ceea ce e
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
acumulării de proze - și se lasă reperat în esența sa debilă de-abia din perspectiva volumului al III-lea. La recitire sau încă de la prima lectură, pentru cititorul avizat cu unele dintre clișeele tematice ale prozei realist-socialiste, destule episoade sau pasaje suscită nedumerire. În Davida avem, prin uciderea lui Vogoride, politician conservator, de către tânărul revoluționar, prima bătaie de gong tendențioasă. În Poziția astrelor la 19 iulie, proprietarul de pământuri Eustațiu Cozianu, stăpân samavolnic, moare ucis de țăranii de pe propria moșie. În
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
Blackbird (Dixon/Henderson) și Stella By Starlight (Washington/Young) demonstrau prima dată ascultătorilor din Europa occidentală calitățile lui Iancy Körössy. În primul rând, armoniile predominant disonante, înșirate (ca altădată, în Varșovia anului 1961) sub formă de invenție ce excludea, în pasaje consistente, melodia. Totul puternic ritmizat, captând întreaga atenție, menținând partea a doua a improvizației pe tema proprie „Sorrow” în registrul de interferență mediu-grav al pianului, cu o pulsație ritmică ajunsă la incandescență. Dar, cu Stella By Starlight, Körössy intra prima
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
lui Mozart la paleta lui Beethoven. Un stol de idei melodice sprințare, zburătăcite pe claviatură spre a lua respirația ascultătorului. Momentul următor s-a aflat sub privirea lui Bach. Dincolo de cântul dezinvolt, cu nuanțe potrivite frazelor melodice fidele stilului, în pasajele dinamice se simte timp de o clipă ușoara accelerare a tempo-ului, principiu caracteristic ritmului în jazz (swing). Abia după o substanțială improvizație în manieră bachiană este amintită, destul de clar, tema melodică Feuilles mortes de Joseph Kosma. Cu excepția „amănuntului” ritmic
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
care îl consideră pe Sebastian "mai inteligent decît Gide", una din femeile în a cărei plasă intelectual-senzuală avea să rămînă prins ani și ani. Recitește De două mii de ani după "o scrisoare mișcătoare de la Blecher" și constată surprins: "Cu excepția cîtorva pasaje cu un accentuat aer evreu, restul e excepțional. Nu știam, nu mă așteptam. Nu încape nicio îndoială că, din tot ce am scris, cartea asta rămîne". Resimte o puternică senzație de irealitate - ca un ecou din Blecher - în acel amestec
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
timorat, înfricoșat, căruia Gulagul autohton i-a înfrînt cerbicia. Nu știm, nu vom ști niciodată cu exactitate ce s-a petrecut în forul său intim, însă, după toate aparențele, manifestarea filosofului conturează o retractare a la Galileo Galilei. Iată un pasaj din "Autobiografia" sa, anexată dosarului de angajare la Centrul de logică, în 1965 : Am beneficiat în anii detențiunii de un regim uman, iar în ultimii doi ani am fost lăsat, la cererea mea, singur în celulă, avînd la dispoziție cărți
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde s-a inspirat în pasajul de toți știut al sonatei lui Vinteiul. Marea prietenie care l-a atașat foarte strâns pe Marcel Proust de români a fost aceea cu Anton Bibescu, pe care-l considera "una din inteligențele cele mai minunate pe care a avut
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
Vergiliu Tomei. Solicitat să execute un bust al lui Ienăchiță Văcărescu, acesta ajustează pe ici-pe colo chipul de piatră al domnitorului Vasile Lupu, mai scurtând o pană de struț de la căciula de astrahan, mai limpezind trăsăturile bărbii, mai descrețind fruntea. Pasajul e extraordinar, dar gestul în sine vi se pare convingător? Vi se pare adecvat? Un prozator foarte bun se ascunde în spatele unui dramaturg încă și mai bun. Nu cred să mă înșel și nici să deformez, dureros, adevărul.
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare densitate, pana unui prozator? Sigur, valoarea documentară a memoriilor lui Constantin Argetoianu, Ion Ioanid și ale Mariei Cantacuzino-Enescu este incontestabilă. Dar ele nu se pot confunda în totul cu istoria, oricât de important i-ar fi
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
și pretexte de roman. Am luat așadar, o ediție fără praguri (fără texte de întîmpinare, tabele bio-bibliografice etc.), a Patul-ui lui Procust, cea din '76, de la Minerva. Cu ambiția (nu mai puțin barbară, se-nțelege...) de-a recolora din ea pasajele care se sar, care n-au făcut istorie, precum cele despre liminara sinceritate, care nu se găsesc în memoria, încărcată cu fraze de care să vrei, și tot nu poți să scapi, a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
flamand, se adaugă și fotografia, simptom al timpului contemporan. Mulțimea detaliilor tehnice, legate de aparatele de fotografiat și de secretele meseriei este eclipsată de sugestiile privind forța uluitoare a imaginilor, mai ales când ele transfigurează drama în creație artistică. Numeroase pasaje ale cărții se pot citi și ca omagii aduse uneia dintre cele mai riscante meserii din lume, cea a corespondenților și a fotografilor de război. Ce-i face să aleagă o asemenea viață? Dorința de aventură într-un secol în
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
Pofta câștigului aproape fulgerător? Atracția morții care îi pândește încărcând de bucurie intensă clipele care urmează? Drum sigur pentru a descifra istoria care se face și se scrie în mers, spre a-i cunoaște resorturile secrete? Și tot atât de numeroase sunt pasajele care incriminează această meserie, o așază sub semnul întrebării, căci fotografii de război se adună pe locurile însângerate, precum corbii ce simt cadavrele unor patrii sau lumi. Nicio justificare nu este suficientă, fie ea etică sau estetică, fie morală sau
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
la 1917, un regiment german. Intersectate și încastrate de nenumărate ori, bruioanele narative se concentrează în jurul exemplarului strămoș Constantin, ambiguizându-i figura de câte ori e cu putință și desfăcând misterele atunci când ele - deja - sună oarecum în afara firescului (cum se întâmplă în desele pasaje în care ielele își poartă pașii dănțuitori). Cam așa arată o orație de nuntă, cam așa un refuz e întors către sine din câteva cuvinte: "Umblă vorba că ai dat toată solda de la război pe o pendulă nemțească cu arcuri
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Vanghelie navighează cu toate pânzele sus. Iar vântul s-a întețit al naibii! P. S. După ce-am încheiat acest articol, am mers la facultate să-mi țin cursurile. Am pășit în amfiteatru, am perorat despre mitologia Sudului american, am citat pasaje grele de sensuri, am invocat autori și curente literare. Mintea nu mi-a stat însă la frazele arborescente ale prozei lui William Faulkner, ci la româneasca de balamuc a lui Vanghelie. M-am întrebat ce e, de fapt, mai potrivit
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
mai importantă cu cît cărturarul prodigios, omul de condei fin disociativ n-a fost din capul locului un homo religiosus, ci, aidoma monseniorului Vladimir Ghika, un monden, un ins ce se dorlota în postura de "gentleman". Slujin-du-se de fotografii, scrisori, pasaje cu iz retrospectiv din scrierile mentorului, Ioan Pintea și-l imaginează drept "un tînăr mîndru, orgolios, cosmopolit deseori, ironic, plin de idei năstrușnice, pe măsura Ťanilor nebunaticiť, eroic de cele mai multe ori, mereu pus pe harță și bășcălie în imensitatea saloanelor
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
În principal muzica savantă a inventat partitura cu scopul de a clarifica și calibra o idee muzicală printr-un text care devine, astfel, o procedură simplificatoare ce reduce cât se poate de drastic obscuritatea sau subtilitatea greu absorbabile ale unui pasaj sonor. Un pasaj, evident, de sorginte narativă. Iar dacă, ținând cont de taza lui Frank Kermode, după care „orice tip de narativitate implică o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
savantă a inventat partitura cu scopul de a clarifica și calibra o idee muzicală printr-un text care devine, astfel, o procedură simplificatoare ce reduce cât se poate de drastic obscuritatea sau subtilitatea greu absorbabile ale unui pasaj sonor. Un pasaj, evident, de sorginte narativă. Iar dacă, ținând cont de taza lui Frank Kermode, după care „orice tip de narativitate implică o anumită componentă de opacitate” ( The Genesis of Secrecy , Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1989, p. 25), considerăm că o
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
parte, a rezuma convingător Originile romantismului ar reprezenta în chip esențial un formidabil exercițiu de stil: contragerea, scrisă bine, a unei cărți scrise încă și mai bine. Exercițiu la care - personal - recunosc că nu mă încumet. Să urmărim așadar, în pasajul citat mai sus și în cele trei capitole masive care compun arhitectura de rezistență a studiului (Cartea întâi. Preliminarii. 1780-1821; Cartea a doua. Tranziția. 1821-1830; Cartea a treia. Emergența romantismului. 1830-1840) neîncrederea emoțională - îndreptățită în contextul bizarului, aici și aiurea
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
realizat în sala de concert este diferit față de cel obținut în studio. Partea de background, unde sunt mai mult efecte decât acompaniament, a fost mult mai prezentă decât în înregistrare, pe secțiunile „Paganiniana”, aproape înghițind sunetul solistului, în special în pasajele de pizzicato-staccato . Disonanțele din partea de „raga“ au devenit parte constitutivă a modului la Stroe, iar solistul nu trece prin ele, așa cum se întâmplă îm muzica indiană, ci trebuie să le cânte, să insiste pe microtonii. Csendes reușește din plin acest
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]