KorAP: Find »[drukola/base=pastilă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...89 >

2,223 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

cât de prost era. — Ce îți spune asta despre viața ta? m-a întrebat doctorul. Ce spune despre respectul tău de sine? Când te trezești în situația aia? Pentru că, Rachel, amintește-ți că ai luat o supradoză. Tu ai băgat pastilele alea în gură. Nu te-a obligat nimeni. Am oftat. Nu avea nici un sens să încerc să mă cert cu el. — Iar răspunsurile domnului Costello ne confirmă ceea ce știam deja. Că ai o problemă cu drogurile și că problema ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
târziu, frica a explodat pur și simplu înlăuntrul meu. Incapabilă să mai suport, am început să scotocesc prin geantă în căutarea Valiumului. Asigurându-mă că taximetristul nu știa ce fac, am ridicat pe furiș capacul și am scos vreo două pastile. în timp ce mă prefăceam că-mi masez fața, mi le-am îndesat în gură. După care am așteptat să-mi treacă frica. La ce număr vrei s-ajungi? l-am auzit pe asasinul meu întrebându-mă. Când m-am uitat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Două acum și nici una în următoarele șase ore... Poți să-mi aduci niște apă? l-am întrerupt eu. Două pe dracu’! Aveam nevoie de cel puțin zece. în timp ce Luke era la bucătărie, mi-am îndesat în gură un pumn de pastile. Apoi, când s-a întors, l-am lăsat să-mi dea două împreună cu paharul cu apă. —Țam, am bolborosit incapabilă să vorbesc cum trebuie fiindcă aveam gura plină cu pastile. Dar știam că-mi reușise figura. 35tc "35" Evident că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
la bucătărie, mi-am îndesat în gură un pumn de pastile. Apoi, când s-a întors, l-am lăsat să-mi dea două împreună cu paharul cu apă. —Țam, am bolborosit incapabilă să vorbesc cum trebuie fiindcă aveam gura plină cu pastile. Dar știam că-mi reușise figura. 35tc "35" Evident că a doua zi n-am putut să mă duc la serviciu. Eliberată de sentimentul de vină, fiindcă, măcar de data asta chiar îmi era rău, am mai luat un pumn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
știam că-mi reușise figura. 35tc "35" Evident că a doua zi n-am putut să mă duc la serviciu. Eliberată de sentimentul de vină, fiindcă, măcar de data asta chiar îmi era rău, am mai luat un pumn de pastile și m-am pregătit să-mi savurez ziua liberă. Și a fost o zi bună. Plutind, în mod plăcut, din cauza analgezicelor și a umidității, m-am uitat la Geraldo, la Jerry Springer, apoi la Oprah și după aceea la Sall

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei, Celine mi-a dat două pastile de paracetamol, care nu mi-au alinat durerea nici măcar cu o câtime, și mi-a zis: — Mâine dimineață să te duci la dentist. Teama era aproape la fel de grozavă ca durerea. Nu vreau să mă duc la dentist, m-am bâlbâit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
obicei, adormeam. Dar, ceea ce-mi spusese Francie m-a umplut de încântare. —Tu la care mergi? La AA sau DA? am întrebat-o eu ticsindu-mi discursul cu abrevieri. La toate, a râs ea. Sunt dependentă de tot: pileală, pastile, mâncare, sex... Sala de mese aproape a luat foc din cauza scânteilor aprinse în ochii fiecărui bărbat care auzise ultimul cuvânt pronunțat de Francie. în toată agitația creată de Francie, celălalt pacient nou a trecut aproape neobservat. Lumea și-a amintit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
un bar. Apoi poate încă unul. Memoria îmi juca feste, așa că nu eram foarte sigură. Și după asta ne dusesem cu trei - sau fuseseră patru? - dintre prietenii lui în apartamentul cuiva. Afară se înnoptase deja. Și fiecare luase câte două pastile de ecstasy. în afara unei imagini fulgurante cu un club de noapte, care se putea să fi fost reală sau doar să mi-o fi imaginat, nu-mi mai aminteam nimic altceva. Am auzit pe cineva plângând în hohote. Era mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a urletelor. A fost oribil. Mi se părea că a venit sfârșitul lumii. Am plecat din cameră în goană. îmi venea să mă sinucid, s-o omor și pe mama, să fug pe mare și să înghit un pumn de pastile. Dar de data asta, în loc s-o iau la picior spre centru și să-l caut pe Tiernan, am sunat-o pe Nola. Care a venit și m-a luat la o întâlnire. Unde ea și ceilalți m-au calmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
A doua zi a fost la fel de afectuos ca întotdeauna, iar eu am știut că mă iertase. Luke mă ierta întotdeauna, dar cu toate astea eram extrem de deprimată. De ce nu trăsesem două grame, în loc de o singură linie? După ce am luat câteva pastile de Valium, tristețea mi s-a risipit și m-am simțit ca și cum m-aș fi complăcut într-o stare caldă, dar confuză. Duminică seara am stat acasă. Ne-am cuibărit pe canapea și ne-am uitat la o casetă. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
rău decât îmi fusese la Parlour. Așa că am luat trei somnifere și m-am gândit să scriu ceva poezii fiindcă mă simțeam foarte inspirată și originală. însă creierul nu mi se oprea din cursă. Prin urmare, am mai luat câteva pastile. îmi dispăruse toată euforia, și rămăsesem prinsă în capcana unui cap care vibra. Am simțit că mă cuprinde îngrijorarea. Când avea să se oprească oare? Și dacă nu se mai oprea niciodată? Groaza mi s-a risipit în mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

Și în tot acest timp mintea lui Wilt se umplu obsesiv cu metode și mijloace prin care să scape de Eva. Un regim cu pilule anticoncepționale cu conținut ridicat de estrogen? Dacă le măcina și le amesteca apoi cu Ovaltine, pastilele pe care Eva le lua înainte de culcare, exista șansa ca femeia să facă cheaguri de sânge peste tot cât ai zice pește. Wilt își reprezentă ideea în minte. Eva ticsită cu cheaguri de sânge - era ceva prea oribil ca să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
doctor. „Of, doctore, nu pot să dorm! Soția mea tot pleacă de-acasă și mă lasă singur și nu mă pot obișnui deloc să dorm numai eu acasă.“ Aici venea o rețetă pentru somnifere. Apoi venea seara. „îți aduc eu pastilele de Ovaltine în seara asta, draga mea. Arăți așa de obosită! O să ți le aduc la pat.“ Recunoștința ei, urmată de sforăituri. Apoi jos, la mașină... un pic mai devreme ar fi cel mai bine... cam pe la zece și jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu prea vă menajați... — Ei, menajare! Facem față, cum se zice. — Fumați prea mult. Și mâncați pe apucate și dormiți puțin. Doar știți că inima... n-aveți voie. Faceți tot ce nu-i permis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cum ar trebui... Devenise furioasă, îi privea pe cei doi ascultători indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă că știu eu, Rock Rock Rock again, se zguduie farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ne servesc pacienții travestiți în chelneri, că doar ăsta-i rolul pacienților, să procure ceea ce n-au, Courvoisier și Playboy și brânza cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu nega, știu totul, știu că îți lipsește un șurubel și un releu, altfel ești perfect, altminteri ești perfect, mă închin, vino să-ți strâng laba. Se ridicase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
există“... tot așa, caramele somnifere fumigații, numai răbdare să ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu, se întoarce spre turmentatul Tolea, dar telefonul sună din nou. — Eu sunt, lasă copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista că Marga este o șansă reală, dacă nu drept cumpărător, măcar pentru a găsi unul. Bătrânul își amintise, însă, dintr-odată, de pastilele pe care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nici poftă de mâncare. Doar așa, hăpăială. N-avem stare, asta-i. — Ce a lucrat soțul? — Lăcătuș. — Și ce vârstă are? — 46. — Dar dumneata cu ce te ocupi? — Lenjereasă. — Bine... poți pleca. Primiți decizia acasă. Să stea liniștit, să ia pastilele și să înceteze înfometarea. Ai grijă să-l alimentezi, fie și forțat. Primiți decizia acasă. Să stea liniștit, primește decizia într-o săptămână. — Mulțumesc, dom’ doctor. Să fiți sănătos, să vă ajute Dumnezeu, dom’ doctor... Aplecată, dintr-odată, peste masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap, dar mâna înmănușată scotocea în buzunarele elegantului pardesiu, să găsească pastilele. Apoi și-a pipăit cu mănușa barba crescută. De câteva zile, nu se mai bărbierise și nici nu ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești... dar nu se putea desprinde. Aștepta ca musafirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
clipească, în fața imaginii care se surpa. Tovarășe Orest, Șperaclu mi-a dat detalii în legătură cu internarea Limbutului. Mare lucru nu se înțelege. Nici măcar doctorul n-a reușit încă un dialog cu el. Deocamdată, i se bagă pe gât un pumn de pastile la fiecare patru ore. Nu se așteaptă ameliorări rapide, așa spune Șperaclu. N-a fost violent, dar nici n-a scos vreo vorbă până acum. Mut, surd. Nu-și va mai aminti de investigațiile lui caraghioase, nici de echipa de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

caute cu certitudine acolo, Rory s-a gândit că era mai bine să plecăm prin Raleigh-Durham. Era un drum de o sută cincizeci de kilometri, iar ea a dormit pe tot parcursul celor două ore cât a durat. După patru pastile de Advil și un somn bun, s-a trezit simțindu-se mai bine. Tot fără energie, tot lipsită de puteri, dar aparent febra îi trecuse și, după o nouă doză de medicamente și două pahare cu suc de portocale la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]