2,501 matches
-
pagini „momentului politic” al chestiunii. Însă analiza este dominată de o formă de anticomunism care, dacă în privința homosexualității este perfect justificat, e totuși la fel de suspect: deoarece face parte din acea preocupare de moderație și de integrare ce domină cel puțin patetic tot manualul. Însă carența analitică a lui Daniel și Baudry în privința relației dintre homosexualitate și politică nu derivă dintr-o ideologie discutabilă despre homosexualitate. Într-adevăr, din cartea lui Daniel și Baudry rezultă, cel puțin implicit, că un homosexual iubește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile În țară și care sînt dificil de realizat În exil, comunicarea limitîndu-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a Întîlnirilor noastre. Cred că a veni În grup Înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti Întîlnirea. Or, noi nu ne Întîlnim decît după ce ne despărțim. Cel mult consumăm anecdote. A tunat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea se dovedește exactă și egală, având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din Voivodina (1986) propune cercetarea operei a zece autori care au publicat între 1945 și 1985, întreprinsă dintr-o perspectivă lingvistică și stilistică. SCRIERI
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
și la regionalisme expresive și familiare auditoriului. Spiritul polemic imprimă stilului o tensiune permanentă. Dar deosebit de elocvent devine M. în Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior... (tipărit în 1814 într-o broșură nesemnată) - un patetic fragment autobiografic - sau în trei luări de poziție împotriva unui critic vienez al Istoriei pentru începutul..., publicate în limba latină între 1814 și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă în ediția din 1834 a Istoriei....., sub titlul general
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului popular dominat de jovialitate, bun-simț și stoicism. Caracterul predominant poetic, rapsodic se imprimă și prozei lui M., impregnată de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
căutată, pretențioasă și abstractizantă (Poteci în lăuntrul meu, 1932, Meandre, 1938). Stările de teamă și neliniște (în fața unui „rău tentacular”), tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
Mai impetuos ca la Ada Negri din Tempeste, versul scris de I. e răscolitor, previzionar, cu formule incandescente, totuși nu lipsit de un anumit mister. Perspectiva trecerii în neființă imprimă confesiunilor din Țara luminii un dramatism intens, persistent, cu nuanțe patetice, aici frapând mai cu seamă o etică a depășirii limitelor. Moartea e „marele popas”, „tristul mister”, dar, atunci când ascultă „orga pădurilor”, când își spune că este „sora ierbii tinere” și contemplă mișcarea universală, tânăra sortită dispariției apropiate intonează Imnuri pentru
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
experiențe cărora neliniștile, introspecția și proiectarea în dramele altora le imprimă un tragism răscolitor. Poeme ca Febră, Solii pământului, Păsările devin veritabile documente existențiale, psihologice și etice, despre condiția umană în situații-limită. Pompiliu Constantinescu remarca lirismul de „substanță”, o „simplitate patetică, în lirica atât de feminină, însă fără pic de dulcegărie”, un vers „sugerând mai mult decât spune în esență”. Un panteism învăluitor colorează atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
lui de vise...” Admirabilul poem recapitulativ Copilul meu, să nu mă cauți, capodopera sa, e o variantă din perspectivă feminină la De-a v-ați ascuns... de Tudor Arghezi. Sinteză, altfel spus, a disponibilităților afective și expresive ale unei moraliste patetice. Există dorința de perenitate a frumuseții și binelui, de nonacceptare a părții de umbră a lumii. A afirma cu putere și credință principiile în care crezi înseamnă o posibilitate de a te opune răului. Nebănuindu-și destinul și asumându-și
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
a propaga ideea propășirii naționale. În intenția lor era să trateze „arte, literatură, istorie, politică, morală”, tocmai pentru a se întemeia „o literatură națională, o industrie națională, arte naționale”. Redactorii J.r. își exprimă credința în fraze exaltate, cu accente patetice. Înrâuriți de ideile revoluției române de la 1848, ei au în vedere „solidaritatea cu cei apăsați” (articolul Muncitorul român al lui Odobescu, poezia Cântecul țăranilor de G. Crețeanu), „organizarea adevăratei democrații” (orientare omniprezentă în revistă), lupta pentru „independența și unirea tuturor
JUNIMEA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287684_a_289013]
-
Sextil Pușcariu consemna „iluzia tainică” a lui I. „de a fi un discipol al lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza simplă, aproape banală, păstrează în timbru frăgezimea emoției; liedul sentimental-ironic al lui Heine continuă monocord, în sens patetic. Adresate Corinei (fiica ucisă de bombele unui zeppelin, în 1916), Cântec de leagăn și Cântec sfânt țin de un temperament cvasifeminin, repliindu-se asupră-și la orice atingere. În posesia unei tehnici remarcabile, lui I. i se datorează excelente versiuni
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Anghel (Legenda funigeilor, 1907, Cometa, 1908, Carmen saeculare, 1909, Cireșul lui Lucullus, 1910, Portrete, 1910), dar mai ales la Caleidoscopul lui A. Mirea. Supraevaluat de critica sămănătoristă, în special de Ilarie Chendi, I. reprezintă, în cele din urmă, o conștiință patetică. Deși minor, observa G. Topîrceanu, „era totuși poet autentic și asupra lui apăsa blestemul care apasă asupra marilor damnați...” Departe de a-l modela în vederea identificării lui cu doctrina, „Sămănătorul” își găsește în St. O. Iosif poetul ideal, de perfectă
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
intervenea în apărarea fostului guvern, fapt ce avea să provoace o ruptură profundă între cei doi. În semn de protest față de această situație, I.C. Brătianu și-a dat demisia din fruntea partidului și din mandatul de senator 52 . În ciuda declarațiilor patetice pe care le rostește în diferite ocazii, „Puteți fi siguri că, chiar de nu vom reuși, nu numai că nu ne vom sinucide, dar Europa întreagă de ne va osândi, cu greu ne va ucide“53, D. Brătianu va pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a contribuit hotărâtor, îndeosebi printr-o activitate parlamentară excepțională, la votarea legii pentru secularizarea averilor mănăstirești (1863) și la impunerea legii rurale. Aproape toate căderile guvernelor liberale conduse de K. au avut drept cauză atitudinea sa față de situația țăranilor, expusă patetic în discursul din 1862, Pentru împroprietărirea țăranilor. După înlăturarea lui Al. I. Cuza, K. va mai deține unele funcții importante: ministru de Interne (1868-1870, 1879-1880), ministru de Externe (1876, 1877-1878), ministru plenipotențiar la Paris (1880). Deși acaparat de activitatea politică
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
cuvinte sunt izbutite, adesea însă, trase de păr și fără un bob de sare, nu-l servesc deloc. Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei: nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de care se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă peste cap luând o înfățișare severă, încruntată, de cruciat al unor
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Viena. Preconiza tipărirea organizată a cărților românești, asigurată de o societate editorială, „bibliograficească” (Ateneul cunoștințelor, Cabinetul muzelor române), formată din intelectuali și patrioți români. În inițiativa sa, el pornește de la ideile corifeilor Școlii Ardelene, al căror popularizator a fost. Pledoaria patetică pentru învățătură ca temei al afirmării națiunii, încrederea în puterea științei de a risipi fanatismul religios și superstițiile îl situează pe poziții iluministe. Explicând, în Plan..., înapoierea culturală prin dezbinare și oprimare socială, ca și prin nepăsarea unor intelectuali ai
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
pretext de microscenete gingașe. Pictura sau fotografia în sine nu-l preocupă. Reține însă două-trei ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau reduce dimensiunile, pentru ca pe marginea unei trăsături definitorii să comenteze nestingherit, de cele mai multe ori patetic. Când autorul nu are în vedere drame mute, intervin discret scene de un umor bonom. Parcul lui de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
teoria dominantă În fizica următorilor ani va fi o teorie cosmologică, adică va afirma preocuparea pentru Întrebările identității umane: Ce este universul În care trăim? De unde vine? Cine suntem și care este locul nostru În universul astfel Înțeles? Sunt Întrebări patetice, dar asumarea lor (care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
profesiuni de credință, vorbind despre un mod al autoarei de a se situa În raport cu literatura și chiar cu lumea. Cornel Vâlcu: Da, e o profesiune de credință, dar una care spune tot timpul: „Recunosc că aceste atitudini ale mele sunt patetice; hai să le ficționalizăm, și atunci poate că nu mai sună așa rău; ficționalizarea o introduc din când În când pentru că Îndulcește, e un ca și cum ș.a.m.d.”. Sanda Cordoș: Dar de ce crezi că există profesiuni de credință doar de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comenta observațiile abia formulate. Mai Întâi, pentru mine, „ca și cum” e chiar un manifest de credință. A spune „azi lumea se cunoaște prin ca și cum” e chiar teza demonstrației mele - dacă vreți, este exact lucrul În care cred, deși el poate suna patetic. O concluzie cvasiunanimă a gânditorilor de azi este aceea că am depășit zona și epoca adevărurilor tari, metafizice. În această teză pornesc de la ideea că am depășit-o și pe cea textualistă, am depășit și epoca În care susțineam că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mod al scriiturii, dar toată tensiunea și toată propunerea asta de cooperare cu un text este lirică, pe de o parte, și, cu un cuvânt pe care lumea-l detestă astăzi și pe care eu Îl iubesc la nebunie, este patetică. Deci este o invitație continuă, care va fi, Încă o dată spun, prost primită de către public, dar este o invitație la cooperare În text. Lucrul asupra căruia mă Întreb este unul care vine de la o ciudățenie pe care a spus-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce par nesfârșite la cozi interminabile și irezolvabile, purtând În mâini plase sărăcioase și În minte, uneori, fraze dintr-o carte citită, cei mai mulți români ai anului 1989 aveau (unii obscur, alții mai clar și mai febril) o speranță atât de patetică, Încât astăzi, văzând-o Înveșmântată În haina cenușie și zdrențuită a acelor zile, ne poate părea ridicolă: că Apocalipsa va veni la timp. Nepregătită de ei Înșiși, nesperată și negândită de cei mai mulți, căderea regimului În 1989 a primit spontan numele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se pare important. Sigur că putem discuta și, din nou, dintr-o optică ce mie mi se pare radicală, putem clasa subiectele și să spunem: unele sunt mari și altele sunt mici. A lucra pe această secvență de istorie românească, patetică, ridicolă, este un subiect mic, câtă vreme a lucra pe Întregul mers al civilizației e un subiect mare. Horea Poenar: E vorba de diferența dintre reacție (care nu trebuie să fie neapărat la nivelul faptelor, ci e mai important chiar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au confiscat niște structuri În care elementele au fost Înlocuite cu cele ale sistemului, iar aceste structuri n-au fost ulterior restituite. Datoria noastră ar fi aceea de a le căuta și de a ni le asuma: nu În mod patetic, dar de a le asuma. Ele nu vor fi niciodată restituite gratuit. Corneliu Pintilescu: În legătură cu memoria pe care ne-o transmit cei din anii ’70-’80 s-ar putea spune că ei sunt totuși obsedați de elementul represiv, element simțit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]