1,560 matches
-
cu nevasta sa, dar e rudă cu surorile nevestei sale. A flirta, adică în ultimă analiză a face și a asculta propuneri învăluite, pe departe, lipsite de seriozitate, este, din partea bărbatului, un semn de grosolănie sufletească și de lipsă de patosul virilității; este, din partea femeii care primește manejul, dovada unui suflet de cocotă ori de servitoare. Numai iubirea, rămânând în marginile decenței și ale respectului, poate forma subiectul unor anumite convorbiri între un bărbat și o femeie cu instinctele sănătoase și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o viitoare activitate intelectuală foarte remarcabilă, care însă nu s-a realizat cum trebuia. În scurt, dădeam semne că va fi ceva mai mult decât am fost" (p. 257). Nu suntem de acord. Notele sale din acea revistă au vioiciune, patos și logică, dar nu au pătrundere și originalitate. Tânărul are cultură, dar și inexperiența scrisului. E vorba de un masochism intelectual, de o autoflagelare? Nicidecum! E în firea lucrurilor să-ți pui în lumină virtualitățile, înzestrările care nu au devenit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bat cu palmele peste fund când câștigă un punct... Degajau o bucurie curată, aerisită, fără zaț sexual. Partidele dintre asiatice mă pasionau... aveau culoare, spectacolul depășea orice imaginație... mingile luau traiectorii incredibile... coreencele, japonezele, thailandezele, în fulgerătoare detente crăcite cu patos, executau un balet modern, de-o grație complicată, îmbinând forța delicată cu imprevizibilul bombat al clipei... în timpul unei partide arbitrului de scaun i s-a făcut, pur și simplu, rău... îl depășiseră! Gălăgioase, jucătoarele zbârnâiau în continuare, pătrunse de competiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
1971, realizându și, astfel, dorința irezistibilă de a deveni profesor de liceu și de gimnaziu chiar În Mozăceni. „Și-a iubit mult meseria, care l-a ajutat să fie aproape de oameni, de copii și de adolescenți ca să-și reverse cu patos energia și generozitatea asupra lor” ( Am citat din scrisoarea Doamnei Profesoare Florentina Petrișor, soția lui Ică adorată, care, ca fată, s-a numit Tudorache). Pe lângă satisfacția realizării plenare a idealului profesional, Ică s-a Împlinit și din punct de vedere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care, vorba unui prieten, mass-media fac „spam“ cu moartea Patriarhului. Lipsa bunei-cuviințe nu te duce la fericire și, drept urmare, nici la prea-fericire. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecută — Îți mulțumesc pentru Sisif, zise Vasile Elisav, cu patosul cu care Ady Endre ar fi spus versul următor, bisându-l: „Îți mulțumesc pentru sărut“. — „Îți mulțumesc pentru sărut,/ Îți mulțumesc pentru sărut“, murmură, involuntar aproape, Nora. — „Köszöni a csókodat,/ Köszöni a csókodat“, făcu retroversiunea de cuviință, Carmen. — Nu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mută. NȚo să descriu nici cețam simțit, nici cum mța năpădit plânsul și nici cum am dat delete pe Strauss și pe Tamango, deși nțar fi meritat așa ceva. Fiindcă brusc, fără să stau pe gânduri, mțam hotărât să povestesc cu patos, cu epos, cu logos și cocos, cum oi ști șițoi putea, cu teama de Ionică permanently deleted, despre ce sța hotărât Alexandra să facă. Dar cineți Alexandra? E fosta noastră studentă de la franceză, o nebunatică de zile mari, acum doctorandă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
A plecat copilăria ... Copilăria ..lumea visurilor, a frumuseții, a celor mai pure iubiri...este acea împlinire, care ne hrănește euforia și patosul în fiecare dimineață. De ce e specială copilăria? Pentru că orice e posibil, orice sacrificiu e prea mic pentru dorințele tale. Pentru că în copilărie viața e plină de frumuseți și trebuie să o observi. Să observi albinele, fetele zâmbitoare, băieți curajoși...să
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92956]
-
în muzică dramatismul luptei, și l-a exprimat într-o formă nouă, necunoscută până atunci. Lupta pentru eliberarea din cătușele orânduirii feudale, lupta pentru dreptul omului la dezvoltarea sa liberă, iată izvorul care a alimentat muzica lui Beethoven. Eroismul revoluționar, patosul luptei, veșnicul avânt îndreptat spre viitor, toate acestea și-au găsit în muzica lui o întruchipare desăvârșită. Arta lui Beethoven reprezintă una din culmile artei universale. Opera marelui compozitor constituie un imens salt revoluționar în dezvoltarea muzicii și aceasta determină
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
accente, care duc la acorduri puternice, începe dezvol tarea. Tema I răsună în minor; energia ei pare încătușată acum, dar tinde să se afirme. Este prevestirea înfruntării eroice, a ciocnirilor de forțe, care, va fi zugrăvită mai târziu cu atâta patos în cea de a treia simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat. Ea este mai amplă și mai evoluată din punct de vedere componistic decât cea din
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea ce-a devenit purtătorul lui mai mult un vas în care e prins acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri. Cu un cuvânt atunci e însuși poetul acela ce se incorporă într-o formă în care însă nu a putut să șteargă fizionomia sa proprie ". Din cele zise rezultă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
privi și a forma toate cu chipul personalităței individuale. Drept esemplu am cam aminti aicea pintre figurele clasice pe Nathau înțeleptul, pe marchizul Posa, Max Piccolomini și Thecla, în genere multe (manche) din caracterele lui Schiller. În cele numite predomnește patosul gîndirei și a reflecțiunei, în genere elementul unei idealități abstracte oarecare. Spre reprezintarea lor s-ar părea suficiente numitele calități: avântul retoric și cultura minței. Ele și dezleagă oarecum problema pre atâta pre cât urmăresc (nachkommen) puterea creatoare poetică. Un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
graviteze în partea verității naturale (Naturwahrheit), adică va căuta și mai mult de-a-l reforma într-un om individual și nu se va lăsa orbit de splendoarea oratoriei și de triumfele momentane ce nu vor lipsi a i le găti patosul gîndirei și a simțământului la o declamare plină de inspirațiune și sufocată de inteligență. Din cauza asta și poate un talent s-apuce ușor pe o cale falsă prin deasa reprezintare a tipurilor dramatice în care predomnește elementul retoric și să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Reich) de interese ideale, de scopuri conștiute de sine (selblstbewusst), în cari omul privea deschisă o a doua lume de spiritualitate (Geistigkeit) liberă. Actorul cel mare, precum are de-a crea corpuri tipurilor de-o reflecțiune predominantă și de-un patos universal și retoric, corpuri care să le dea puterea greutății (Schwerkraft) de-a se susține și de-a se putea mișca pe pământ ca ființe de felul nostru, tot astfel însă e de datorința lui ca tipurile ce n-au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la o naturalitate nobilă. Precum a adus Lessing ca poet și cu deosebire ca critic căderea dramei franceze și a acestei direcțiuni (Richtting) întregi, tot astfel a întemeiat Eckhof ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caractere tradă fără-ndoială o chemare mult mai marcată pentru cariera dramatică, chiar daca reprezintatorul nu se poate sui până la înnobilator de caracter, decât avantagiul d-a reprezinta cu efect tipurile dramatice ce se bazează mai mult pe retorică și pe patosul cugetărilor. Căci cel dentîi manifestă totdeuna acea putere care formează anume și crează personalități vii, pe când cel din urmă se ajunge deja cu o oarecare simțire poetică, fără de-a putea îndealtfel să schimbe într-adevăr cele ce i se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pasiune molatecă (schwachlich), cel ostenit de viață, cel rece și cald totodată, cel retorizînd, spre-a putea apoi face ca cel dintâi să se nască din cel de-al doilea. Din cele zise rezultă următoarea lege în privința treptei (noastre) acesteia: patosul unui tip dramatic cu cât va fi mai simplu și totodată mai înrudit cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu simțământul liric al naturei noastre ideale cu atât mai curând va putea să producă acest stadiu primitiv o impresiune poetică reprezentîndu-l; cu cât însă caracterul dramatic va fi mai (bogat) propriu și mai individual, cu cât e mai depărtat patosul său de simțirea nemijlocită a reprezintatorului, cu cât găsește acesta mai puțin în caracter eul său special în obiectiv cu-atît mai nedeajunsă și mai neputincioasă este această treaptă pentru reprezentarea dramatică. Caractere reale, chiar din viața burgeză fie, fără-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci geniul lui Talma - daca e să judecăm după impresiunea cea mare ce-a esersat-o asupra unor naturi cu totul germane - geniul lui Talma a zbucnit asupra spiritului națiunei sale, căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea mai vie, care apoi le Toți cunoscatorii sânt uniți într-asta că în jocul lui Iffland nimica nu era lăsat nemijlocirei. Pretutindenea manifesta conștiința cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
revoluționar care-a coprins toate (materiile) elementele de viață și 363r le (regenerează) transformă încă prin acest spirit în forme a spiritului prezent, tot așa cum în creațiunile lui Talma pare a fi revibrat puterea gigantică a primei răsturnări, avântul și patosul primului Imperiu. Acolo unde putințele amîndoror direcțiunilor acestui stadiu al treilea vin la deplinul lor ecuilibru, acolo ideea reprezintațiunei dramatice e realizată absolut. Daca genialitatea intuițiunei nemijlocite ajunge așa de departe cât și puterea reflexiunei, daca cea din urmă nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cumcă a fost dominat de o manieră ce era (calculată) precugetată anume pe efect, carea apoi ne arunca afară din orce i'uziune prin căderea deodată din dispozițiunea tragică într-o bunomie... (... ), prin o rătăcire spontanee din cel mai zguduitor patos tragic în proză goală și rece, trecere care sfărâma [iluziile] de natura cea mai grandioasă. Acest artist, unde nu gonea asemenea contraste, d. e. în drama de familie, acolo crea nu arareori o unitate complectă, care ni descoperea tabloul pe cât de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
d. e. în drama de familie, acolo crea nu arareori o unitate complectă, care ni descoperea tabloul pe cât de original pe-atâta de adevărat a unui caracter omenesc. Cum există un stil care nu e purtat de puterea obiectului și de patosul ideei, 365 r care și-a țesut o haină artificioasă pentru un coprins esterior lui, tot așa esistă și o manieră de reprezintațiune care corespunde unui asemenea gen de stil. Forma pe care scriitorul și-o compune din elemente a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acesteia, constă în lărgirea unui vocal la puterea unui diftong (e sau i în o sau u) sau a unui diftong mai slab într-unul mai tare (ei în eu sau oi). Impresiunea simbolică e aicea decisivamente aceea a unui patos fals (crăcănat) dizbăierat. De-acolo se esplică împregiurarea des provenitoare cumcă actorii neculți de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals la tonuri pline, face de-aceea un efect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
slab într-unul mai tare (ei în eu sau oi). Impresiunea simbolică e aicea decisivamente aceea a unui patos fals (crăcănat) dizbăierat. De-acolo se esplică împregiurarea des provenitoare cumcă actorii neculți de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals la tonuri pline, face de-aceea un efect comic, căci trezește în noi intuițiunea unei naturi care nu e pătrunsă de patos adevărat, ci numai se îmflă și se dezbaieră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în eu sau oi). Impresiunea simbolică e aicea decisivamente aceea a unui patos fals (crăcănat) dizbăierat. De-acolo se esplică împregiurarea des provenitoare cumcă actorii neculți de la scene mai mice cad adesea, printr-un patos închipuit, într-această greșală. Acest patos închipuit, care sumuță fals la tonuri pline, face de-aceea un efect comic, căci trezește în noi intuițiunea unei naturi care nu e pătrunsă de patos adevărat, ci numai se îmflă și se dezbaieră pentru el și de-aceea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]