1,557 matches
-
scrumul, TÎlcul frunzei nu e umbra, TÎlcul toamnelor nu-i bruma” și le resimte pe cele din planul profund al unei realități mult mai bogate: “Dar al drumului e dorul, TÎlcul zărilor e norul, Ducăușul, călătorul.” Patosul lucrurilor Tradus ca patos al lucrurilor, mono no aware este un termen lansat de Motoori Norinaga (1730-1801), erudit japonez, În Încercarea amplă a perioadei Tokugawa (16031868) de a descoperi originile si specificul local al culturii japoneze. El poate fi apropiat de compasiunea pentru fragilitatea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și, surmontând maniera pe alocuri sentențioasă, să facă funcțională, mai temeinic, lecția de anatomie a însuși mecanismului polemic pe care eseul îl deconstruiește. Bunăoară, ne-ar fi plăcut să asistăm la un duel mai lung, mai consistent, purtat chiar cu patos, cu nimeni altul decât G. Călinescu, căruia i se reproșează, între altele, "dezinteresul structural" față de proza polemică argheziană. La o privire mai atentă la nuanțe și context, lucrurile par să stea și altfel. Călinescu știa prea puține atunci despre polemică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema actanțială, cititorului i se rezervă un alt statut: nici de arbitru, ca în schimbul polemic oficial, nici de partener ca în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dublu anulată prin calificativul demasculinizat "pârțotină boșoroagă") nu mai contează, aceasta devenind simplu pretext pentru evadarea într-un imaginar al violenței corporalizate. Prin comparație, agresivitatea eminesciană se găsește la polul opus. La Eminescu, revolta e de natură principială, ea traduce patosul cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o atitudine lirică. La Arghezi, în pamfletul polemic strategia de fictivizare (parțială sau integrală) a obiectului vizează, în esență, latura emoțională a lectorului, stârnindu-i imaginația, lăsându-l
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o nouă poetică, adică o nouă organizare generală a artelor vizuale. Pe parcurs, am intrat în videosferă, revoluție tehnică și morală care nu marchează apogeul "societății spectacolului", ci sfârșitul ei. Primul șoc al fotografiilor, 1839 Să încercăm, fără prea mult patos, o estimare ușoară a efectelor de mașină care au bulversat, de curând, regimul vederii. De când anume? În general, mania datelor e oricum mai bună decât miopia cuvintelor. Când sunt prea nete, liniile de separație sunt artificiale. Când sunt prea fluctuante
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pare legat de o singularitate, acea improbabilă conjunctură de gene care este individul viu. În imaginea de artă, să spunem în portret sau autoportret, exista frisonul legat de imprevizibila apariție a unui seamăn care nu seamănă cu niciun altul. Acest patos al primei dăți era ceea ce avea în comun orice om născut din întâmplare și muritor din necesitate cu orice imagine fabricată de el și ceea ce procesarea optică a unui model matematic nu pare în măsură să asigure. Caracterul de neînlocuit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul orizont al Iliadei devine orizontul lumii, iar timpul ei se înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care, prin patosul lor, reverberează în întreg cuprinsul său. Războiul este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul acestei iubiri este violat, universul uman intră într-o gravă criză: Iliada decurge din adulterul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul orizont al Iliadei devine orizontul lumii, iar timpul ei se înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care, prin patosul lor, reverberează în întreg cuprinsul său. Războiul este o manifestare specifică și determinată a forței cosmice, prin care ea se înfățișează ca antagonism și ca voință de nimicire. Epopeea e pusă, de la primele ei versuri, sub semnul mâniei. Or, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul acestei iubiri este violat, universul uman intră într-o gravă criză: Iliada decurge din adulterul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al necristalizării unei bucătării românești. Este admirabilă munca de arheolog gastronomic a lui Radu Anton Roman, care a recuperat rețetele unor mâncăruri uitate prin stânele pierdute în Carpați ori izolate în grindurile Deltei Dunării. Dar toate acestea nu pot justifica patosul prezent în sintagma „marea bucătărie țărănească“. O imagine corectă a alimentației țăranului român la sfârșitul secolului al XIX-lea ne oferă Mihai Lupescu, în volumul Din bucătăria țăranului român (trimis spre publicare Academiei Române în anul 1916, după mai bine de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului. Vreo luptă interioară? Nici atât. Din efortul său înverșunat, artistul nu lasă să se vadă nimic; opera-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prima oară la Homer, care și-a dictat epopeile prin secolul al VIII-lea î.Cr. (poate tocmai celui care a inventat alfabetul grecesc), unde desemnează o comandă ori un discurs public, de regulă al unei persoane însemnate, încărcat cu mult patos și în care, adeseori, se amintea de lucruri întâmplate în trecut pentru a evidenția importanța discursului în cauză. Nu este doar afirmație, ci o acțiune care comportă un efect. Deși Homer nu face clar diferența între mythos și epos, ambele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
15. 333 Jean-Jacques Wunenburger în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem, pp. 22-27. Autorul identifică două stiluri estetice adoptate și ca modele de existență în această regiune: patosul discursului eroic sau martirizator, și grotescul, adică deriziunea unei vieți fără repere sub o Lege străină și nerecunoscută, cu reguli fantastice ori absurde din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aș face un dans, să mor în balans, Să fiu un priveghi cât o vară, Cu tine în trup, dorind să mă rup De toată simțirea amară. M-aș face tupeu, să simt că sunt eu, Certându-mă veșnic, cu patos, Mirat că exist, suprins că subzist, Sisif pus la poale de Athos. M-aș face motiv, în definitiv Eu vin ca reper prin dezastre, M-aș face și punct, rămân contrapunct Prin toate durerile noastre. M-aș face că mor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
familia siciliană, s-a dovedit că fata păcătuise și de teama familiei voia să-și pună capăt zilelor, cum frații ei nu așteptau decât acest prilej s-o deposedeze pe fată de propria ei avere, și eu povestește plin de patos Boris, luat drept altcineva, acel marinar nenorocit cu care păcătuise fata, tatăl copilului, mă ofer s-o iau de soție, nici nu mi se uscaseră hainele de cum am sărit în apă la trei sute de metri de țărmul italian, fac târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Am reușit să prind „vivisecția unei tinere încântătoare“, „vârcolac psihopat“ și „aspirațiile mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat cu ochii de istețul republican, care vorbea cu patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță, se exaltă până dincolo de normal; de aceea, devine puțin ridicolă. Ieri, la seminarul de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concepțiile de viață sau constrastul etern dintre artist și omul de stiință, sau economia socialistă care Încurajează lenea și frauda și e inadecvată unei țări civilizate. Wahrhaftig obișnuia să rostească cuvintele „țară civilizată“ cu un accent mistic și plin de patos, ca un credincios care laudă creația Domnului. E liniște azi, remarcă Fima. Wahrhaftig Îl Înștiință că În câteva minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din nou. Deși ploaia se oprise Încă dinainte ca Fima să plece de la clinică, răspunse cu patos: —Încă ce ploaie! Potop, nu alta! Fără să aștepte să fie invitat, se Îndreptă direct spre camera de lucru a lui Ted, lăsând urme umede de tălpi pe podeaua coridorului, făcându-și loc printre grămezile de cărți așezate pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele doctorilor. Din ușă, Întoarse spre Fima fața ei chinuită și spuse cu patos și disperare, parcă jurându-se pe tot ce avea mai sfânt: — Într-una din zile o să pun mâna pe-o foarfecă și o să-l omor. Întâi pe el și după aceea pe mine. Fima n-o crezu, dar luă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Brooke - nu rănit În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai avea nici un chef să Își continue romanul În curs de elaborare, Turnul de fildeș. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cu ocazia acelei prime vizite la Hampstead, În timpul plimbării relaxante pe câmp, după masa de prânz, Însoțiți doar de Chang, Du Maurier Îi povesti lui Henry principalele evenimente din viața sa, o poveste foarte interesantă, cu elemente de mister, romantism, patos și o victorie precară asupra adversităților. Misterul Îi Învăluia În principal numele și originea. Bunicul din partea tatălui fusese un gentilhomme verrier francez - adică, după cum sublinia cu multă grijă nepotul, un gentleman care avea un atelier de sticlărie, și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Simțea că se identifică intens cu eroul său și vedea În renunțarea finală, eroică, la dragoste și căsătorie În favoarea vieții religioase o paralelă cu propriul celibat, dedicat chemării către scris. Poate, În personajul dnei Peverel, pusese și câte ceva din Fenimore: patosul, suferința ei tăcută, dorința nedeclarată dar Întotdeauna sugerată de a fi iubită. Se gândea mult la Fenimore În perioada din urmă, căci se pregătea din nou să părăsească Anglia, pentru a se stabili la Veneția. Vorbea de multă vreme despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se termine mai repede!“ se rugă În gând Elizabeth Robins, Îndemnându-i pe actori să grăbească ritmul. Dar, parcă dintr-un impuls pervers, Alexander făcea tocmai pe dos, Încetinind tempoul scenei finale și rostindu-și ultimele monologuri sonor și cu patos. Ar fi trebuit, desigur, să fie pentru el momentul dramatic culminant, acela În care Guy Domville renunța la lume În favoarea unor lucruri mai mărețe, lăsându-și prietenul și pe femeia iubită unul În grija altuia, și, dacă piesa și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]