5,213 matches
-
moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentințe. Ea ar putea să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie. Ediții: PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după invazia Slavilor în Peninsula Balcanică, începând de prin sec. XI-XII, cronicarii Bizanțului își însușesc denumirea generică slavă Vláhoï (prin care, cu secole în urmă, triburile germanice denumeau pe Romanii italici și pe care au preluat-o Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu poate fi afirmativ. Romanofonia comunităților din Peninsula Balcanică - dar și a celor de la nordul Dunării - nu constituia, la început, o caracteristică identitară, conștientă, înăuntrul acestor grupări. �Limba noastră", �limba cea bună" era un element definitoriu etnic, o continuitate �din tată în fiu" care trebuia cu orice preț
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
condiții, autoarea introduce conceptul sociolingvistic de alteritate, factor esențial cunoscut în cercetările privind identitatea comunităților lingvistice izolate (Sprachinseln). Vorbind altă limbă decât cea din jur și, mai ales, voind a o păstra (language maintenance), alteritatea garantează fidelitatea lingvistică diacronică. (în Peninsula Balcanică, fiecare etnie avea o limbă proprie, ceea ce, arată Matilda Caragiu Marioțeanu, făcea pe �orice Aromân... să se simtă un altul"!) VIII. Problemele identitare au început să se complice începând cu secolul al XVIII-lea, atunci când o bună parte dintre
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
pentru că întotdeauna au avut conștiința trează că se deosebesc de Greci" (ibid.). Și totuși, în această identitate deghizată - profitabil! - au apărut �Greci" - de fapt, Aromâni - și în țările românești (în sec. XVIII, sub Fanarioți!): este vorba de pătrunderi directe, din Peninsula Balcanică în nordul Dunării (unii sunt menționați de Th. Capidan 1932, p. 38). IX. în această benefică perioadă a deschiderilor culturale are loc și adevărata întemeiere a culturii Aromânilor. Se înființează instituții de cultură superioară în Balcani: centrul academic de la
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
moderne (ed. a 4-a, 1963) privind �influența Școlii Ardelene" asupra �scriitorilor aromâni" pare limitată. Contextul cultural este mult mai vast. Dar conceptul unei unități integrale a romanității românești, la nordul și la sudul Dunării, a fost inculcat celor din Peninsula Balcanică de către aceeași renaștere națională care, pornind din Transilvania, sub auspicii catolice mittel-europene, i-a trezit și pe cei din Moldova și Muntenia. Se construia ideea românofoniei, apărea noțiunea de dialect (daco-român, macedo-român, meglenoromân). Idiomele locale aromânești (ca și �meglenoromâna
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
un stat numit România, aflat la nordul Dunării. Integrarea în romanitatea românească se împlinise! Este drept, prima consecință a fost... inimiciția Grecilor: Aromânii, în special, altădată beneficiari ai culturii grecești, se orientau, acum, spre latinitate! Rezultatul: cei care rămâneau în Peninsula Balcanică erau constrânși să se grecizeze, iar alții, nu puțini, își căutau refugiu în nordul Dunării, (daco)românizându-se. începea astfel - în sec. XIX - exodul (mai ales) al Aromânilor în țările românești din nord. Pe bună dreptate, Max Demeter Peyfuss
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Scoția, New Brunswick și Prince Edward Island). Regiunea aceasta a preluat În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea numele folosit pentru prima dată de exploratorul Giovanni da Verrazano În 1524, dar pentru o altă zonă, și anume pentru peninsula Delmarva de pe coasta estică a Statelor Unite, În apropiere de Washington. Exploratorul italian fusese fermecat de vegetația bogată a peninsulei și a comparat-o cu mitica Arcadie. Ulterior, când Arcadia a fost asociată cu țărmurile canadiene, r-ul a dispărut datorită
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
-lea numele folosit pentru prima dată de exploratorul Giovanni da Verrazano În 1524, dar pentru o altă zonă, și anume pentru peninsula Delmarva de pe coasta estică a Statelor Unite, În apropiere de Washington. Exploratorul italian fusese fermecat de vegetația bogată a peninsulei și a comparat-o cu mitica Arcadie. Ulterior, când Arcadia a fost asociată cu țărmurile canadiene, r-ul a dispărut datorită, probabil unui fenomen de contaminare cu un cuvânt al amerindienilor locali micmaci. Există chiar supoziția că numele Acadia nu
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
New York, Oxford University Press, 2001; Joëlle Beaucamp, Le statut de la femme à Byzance [4e - 7e siècle], mai ales vol. II: Les pratiques sociales, Paris, 1992) sau ale elitelor sociale și politice (José Calvo Royato, Reinas vindas de España, Barcelona, Ed. Peninsula, 2002), femeile rămase fără bărbați în Veacul de Mijloc (Constructions of widowhood and virginity in the Middle Ages, Cindy L. Carson și Angelo Jave Weisl [ed.], New York, St. Martin’s Press, 1999; Upon my husband’s death: widows in the
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au luat lui și doamnă”), din familia Komnenilor și înrudită cu Paleologii, fiică a unui anume Olubei și el coborâtor din Alexis de Trapezunt (părăsind Trapezuntul căzut sub stăpânire turcească, familia ei s-a retras la cârma mult mai modestei peninsule din Marea Neagră)17. Căsătoria aceasta cu o femeie fără „nici un fel de noroc” (N. Iorga) - din nou s-au născut doi fii, Bogdan și Ilieș, foarte probabil gemeni și morți de timpuriu - a fost scurtă. Maria din Mangop a murit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, obținut prin transformarea - procedeu curent - a unui veșmânt de Curte, este făcut dintr-o astfel de catifea venețiană roșie, broșată cu fir de aur, din a doua jumătate a secolului al XV-lea; tot din Peninsulă venea și catifeaua, vișinie la culoare, tunsă în două niveluri și brodată cu aur într-un fir ce închipuie vrejuri, fructe și flori, din care a fost făcut un veșmânt domnesc ce va fi apoi transformat în văl de tâmplă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sensibilității și a percepției, o modelare culturală” foarte importantă. Iar modelul a fost și va rămâne multă vreme cel italienesc („localizare” îndestul motivată de relațiile pe care țările Române le-au avut, mai ales în veacul al XVII-lea, cu Peninsula). „Grădina foarte mare”, pe care arhidiaconul Paul de Alep o vedea la Dobrenii lui Constantin Șerban, era „împărțită în straturi, ca grădinile francilor” (frânc însemnând, în limba română veche, „italian”; și șefului peste grădinarii lui Constantin Brâncoveanu i se zicea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jésuite sur la phytothérapie indienne au XVIIIe siècle”, Journal of European Âyurvedic Society 3, 1993, p. 200 cum n. 98. Nu am putut consulta Sir Joryck Fayrer, Thanatophidia of India, being a Description of the Venomous Snakes of the Indian Peninsula, in-folio, London, 1872. 256. În ediția engleză, termsale (1852, p. 136), În contradicție cu planșa XV.3, unde apare turmsala. 257. Aluzie destul de vagă la fiziologia meritelor (și contra-meritelor) și a recompesării lor (karma), Întâlnită aproape pretutindeni În sistemele religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deschide cursul în ianuarie 1884 cu o prelegere despre însemnătatea romanisticii pentru limbile slave. Mai târziu a ținut cursuri de limba slavă veche și de istoria limbii ruse (ca docent ordinar, din 1888). Alte călătorii de documentare le face în Peninsula Balcanică (1887 și 1899), la Cracovia, Lvov, Cernăuți și Suceava, apoi în Croația, Serbia, Banat și Transilvania (1893 și 1894), ulterior (1895-1898, 1903) în Europa Centrală și Occidentală, până la Oxford și Londra. A cercetat un număr mare de manuscrise slavone
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
1891) și de doctor în filologie (1899) cu două ample cercetări consacrate epocii și operei patriarhului Eftimie al Târnovei. Studiile, cele mai multe redactate în limba rusă, privind istoria și cultura românilor sau a slavilor de sud și a celorlalte popoare din Peninsula Balcanică, realizate din perspectivă comparată - Reminiscențe ale literaturii slave în Moldova (1882), Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
trei Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor. Aceeași funcție o are și la „Sentinela de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală - „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare, iscălite și cu pseudonimele Misa, Seneca, Senectus ș.a. Concomitent, face să reapară, în noiembrie 1922, la Oradea, „Ghimpele” și tipărește
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
clipelor trăite, Brașov, 1919; Tablouri din Pind, Oradea, 1923; Romanță fără note, Oradea, 1932. Repere bibliografice: Menes, „Tablouri din Pind”, UVR, 1923, 35; I. I. Biciolla, „Tablouri din Pind”, „Vestul României”, 1923, 47; Delapind, Convorbire cu d. Guli Papageorge Samarineanu, „Peninsula Balcanică”, 1927, 7-8; G. M. Amza, „Romanță fără note”, „Pământul”, 1933, 55; Erasm [Petru Manoliu], „Kyazim”, „Credința”, 1934, 262; Aurel Tripon, Monografia-almanah a Crișanei, Oradea, 1936, 439; Predescu, Encicl., 754; Ion Bradu, Revista „Cele trei Crișuri” din Oradea, în Contribuții
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
a Mării Negre, aceasta ar fi devenit „un lac rusesc”, ca și Marea Caspică. Ceea ce Însemna că Rusia rupsese echilibrul de forțe existent În Marea Neagră, iar configurația politică a Balcanilor, stipulata de Tratat, urma să-i asigure Rusiei controlul asupra Întregii Peninsule, inclusiv asupra Constantinopolului și a Strâmtorilor . Ca urmare, guvernul britanic a formulat o serie de obiecții la adresa Tratatului pe care le-a comunicat celui rus, prin intermediul unor Memorandum-uri, schimbate Între marchizul de Salisbury devenit secretar de stat la Foreign
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
întoarce în România, unde, până în 1905, scrie la diferite reviste literare. În următorii trei ani studiază la Leipzig. Inspector școlar în Macedonia (1908-1912), va fi, după încheierea primului război mondial, profesor la Chișinău și București. Debutează, cu un articol, în „Peninsula Balcanică” (1894) și colaborează la numeroase publicații, unde i-au apărut versuri, atât în româna literară, cât și în dialectul aromân: „Lumea nouă literară și științifică”, „Epoca”, „Ecoul Macedoniei” (unde între 1903 și 1906 a fost și director), „Noua revistă
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
Syracuse (SUA), 1993; Golgota-a Farăljei, îngr. Tiberius Cunia și Dina Cuvata, Syracuse (SUA), 2002. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Poezii lirice-eroice”, CVC, 1907, 11; Liviu Marian, Un scriitor aromân: Nuși Tulliu, „Sfatul Țării”, 1919, 385-386; T. Hagi-Goga, Mistralismul și Tulliu Nuși, „Peninsula Balcanică”, 1930, 3-4; Predescu, Encicl., 866; Scarlat, Ist. poeziei, II, 200-201; Hristu Cândroveanu, Nuși Tulliu, UVPA, 82-84; Cândroveanu, Aromânii, 72-76, 163-164; Dicț. scriit. rom., IV, 608-609. D. M.
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
cu moartea menține particularitățile anterioare, dar prin anumite note dominante devine o scriere cu o individualitate proprie, distinctivă. Lirismul acestei cărți consistă în extraordinarul ritm epic, încântător, ca de baladă. O bună parte din România, inclusiv capitala, și aproape întreaga Peninsulă Balcanică se află în 1917 sub ocupație germano-austriacă. Vânzător de ziare la București, Darie este arestat ca vagabond, predat Comandaturii germane, îmbarcat cu alți vreo douăzeci de „coate-goale” într-un tren de marfă și dus până tocmai în Macedonia, de unde
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
descris de antropologul Donald Cole (1975), care a petrecut un prim stadiu (aproape trei ani) al experieței sale de cercetare în mijlocul unui trib de beduini (Al-Murah) din Arabia Saudită. În perioada în care Cole a studiat această populație, Al-Murah ocupa sud-estul Peninsulei Arabe, adică zona Rub al Khali (Zona Nelocuită), cunoscută drept teritoriul cel mai arid al întregii peninsule. De la începuturile principatelor arabe în această zonă, Al-Murah a avut drept ocupații o combinație de activități războinice în slujba unei case princiare protectoare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sale de cercetare în mijlocul unui trib de beduini (Al-Murah) din Arabia Saudită. În perioada în care Cole a studiat această populație, Al-Murah ocupa sud-estul Peninsulei Arabe, adică zona Rub al Khali (Zona Nelocuită), cunoscută drept teritoriul cel mai arid al întregii peninsule. De la începuturile principatelor arabe în această zonă, Al-Murah a avut drept ocupații o combinație de activități războinice în slujba unei case princiare protectoare, activități comerciale pe distanțe lungi prin organizarea unor caravane și creșterea și comercializarea cămilelor. Acoperind o zonă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]