KorAP: Find »[drukola/base=perfid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...69 >

1,714 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare. Fiindcă știa prea bine că, dacă voia să afle ceva despre trecutul lui Armanoush, domnul Bitter era persoana cea mai potrivită pe care s-o Întrebe, pentru că era un gulyabani, cel mai perfid dintre djinni, Însă și cel mai informat când venea vorba de sfârșituri traumatice. Soldați cu sorți potrivnice, hărțuiți și masacrați la multe mile depărtare de casă, hoinari care muriseră de frig prin munți, victime ale ciumii exilate În inima deșertului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

să-l lovești pe cel care n-a dobândit armele, a răspuns Gundo, un adaling învecinat mie, un bărbat nu foarte înalt, cu față pătrată, cu umeri și picioare de luptător. Am stăruit. - Și de ce tocmai acum? - Fiindcă, până la urmă, perfidul lui frate vitreg a murit. Așa am aflat că orice hotărâre a gintei avea țelul de a-l ocroti pe viitorul duce de Brescia de orice primejdie, lipsindu-l chiar de un drept care, în rândul longobarzilor, se află pe locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de râs. - Ești tu în stare, o mână de om, să faci treaba asta? Mă lua peste picior. Unul dintre episcopi i-a șoptit ceva, și el a adăugat, cu o privire cruntă: - Ai încredere în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
i-a șoptit ceva, și el a adăugat, cu o privire cruntă: - Ai încredere în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același: apărarea Cuvântului și menținerea păcii în rândurile supușilor. S-a auzit o rumoare înfundată, și unul dintre episcopii din spatele papei a spus: - Voi dați iudeilor perfizi aceleași drepturi pe care le dați adevăraților credincioși. M-am uitat la el a sfidare și i-am răspuns, privindu-l pe papă: - Noi dăm supușilor noștri ceea ce ni pare profitabil pentru regat. Nu vreau să discut aici despre evrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
că nu prea era în apele sale, și mi-am îngăduit să-l întreb ce-l neliniștea; mi-a răspuns că împuternicitul Mauriciu fusese ales comandant al armatei papale, compusă aproape în întregime din mercenari bizantini. - Din partea unui asemenea om perfid și ambițios nu mă pot aștepta decât la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și adeverit, problemele începând să apară cincisprezece zile mai târziu. Izolarea ce ni se impunea pentru siguranța noastră devenea tot mai mult o adevărată detenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
duhul lui Dumnezeu plutea peste ape“, tot astfel deasupra voastră, Rotari și Rodoald, plutește acum Puterea, înnoindu-vă. IV N-am luat parte la moartea lui Grasulf din Cividale. S-a stins în ultimele zile ale anului, când mercurul cel perfid care i se strânsese și i se pitise în măruntaie l-a atacat pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel mai frumos loc din lume și... vocea părea să pălească... Toată lumea părea perfidă pentru copil. Coloanele adosate stăteau să cadă, era parcă în alt loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E doar un mod de a vorbi... - Care cadrează prost cu o mamă care și-a sufocat cu sînge rece gemenii În vîrstă de numai șase zile. - Așteaptă să ai și tu copii, Marie, și atunci ai să afli cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

gura unui rege celtic. Se poate ca În trecut să se fi antrenat ca halterofil olimpic. Era un om extrem de puternic - dar la ce‑i folosea? Battle Își nesocotea darurile naturale. El năzuia spre subtilitate - spre mișcările machiavelice ascunse, complexe, perfide, insidioase. Ar fi putut să urmărească a provoca frustrarea unui șef de catedră, influențând un decan indiferent să sufle o vorbă unui rector, et cetera. Nimeni n‑ar fi suspectat vreodată o asemenea conspirație, și cu atât mai puțin ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
conștient că avea nevoie de vizitele lui „personale”, de prezența lui zilnică - știa că devenisem dependent de ele. Într‑una din zilele acelea fracturate și lipsite de speranță mi‑a dat prin minte că eram și eu unul dintre pacienții perfizi al căror plan este să absoarbă, să se Îmbete cu atenția medicului. Bolnavul Își dă seama că doctorul e silit să‑și distribuie atenția și atunci simte nevoia să le‑o ia Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Ascultă, eu mă tem că noi am luat-o razna. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ n-am luat-o razna deloc. Gândim. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Cum să se nască în fântână? Ai înnebunit? BĂRBATUL CU BASTON: Totul se poate. Natura e perfidă.. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dumnezeule! Câinele trăiește pe lângă om... BĂRBATUL CU BASTON: Și ce-i cu asta? Toate animalele trăiesc pe lângă om. Și calul trăiește pe lângă om. Și iepurii trăiesc pe lângă om. Și uite că vine o vreme când nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în genunchi... Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă nelămurit.): Iar vă certați? CĂLĂUL (Perfid, către ARTUR.): M-a speriat! A dat buzna urlând! GARDIANUL: Eu te-am speriat? Mârșavule! CĂLĂUL (Către ARTUR.): Tot timpul are ceva cu mine. GARDIANUL (Către ARTUR.): Domnule! Nelegiuitul ăsta a vrut să vă taie capul! CĂLĂUL (Bufon.): Eu? Minciună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL (Se apropie și el.): N-au nici o valoare... Sunt niște vechituri... Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai aplică... ARTUR: Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
râioși ce suntem, de viermi împuțiți și îngâmfați... Eu și Bruno, două scârnăvii, doi rahați.. prieteni de o viață... Dar eu, în sufletul meu... GARDIANUL (Către Artur.): Să-i dăm și lui... Nu vă uitați că e laș, că e perfid și viclean, că e o secătură... Moare dacă nu-i dați. CĂLĂUL: Mor, domnule... GARDIANUL: Dați-i ordinarului... să nu mai plângă... CĂLĂUL: Un strop, un singur strop... Și-am să fiu mai precis decât o ghilotină... N-o să suferiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ați suferit... Dar n-o să vă pară rău... Îi vedeți pe mocofani, pe maimuțoi? ARTUR: Uah! GUFI: Nu vi se pare că sunt jalnici, că sunt subumani? ARTUR: Ba da. GUFI: Nn vi se pare că au câte un rânjet perfid pe figură? Îți vine să-i iei la palme. ARTUR: Sunt respingători și înfumurați. E o rușine că există asemenea oameni. GUFI: Uitați-vă la grăsan... (Bruno.) E total hilar. Ți se întorc mațele când îl vezi. ARTUR: Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Poate că m-au pândit... Poate că era să mă împuște... MACABEUS: Cine să te împuște pe tine? De ce să te împuște? (Îl îmbrățișează.) Tu ești cu mine... PARASCHIV (Îi cade în brațe lui MACABEUS.): Da, da.... MACABEUS (Îl mângâie perfid.): N-are cum să te împuște... Să nu te mai gândești la asta... Auzi? Nu te mai gândi la nimic... PARASCHIV (Lăsându-se în brațele lui MACABEUS, chinuit, amețit, înfricoșat, în transă lentă.): Da... da... MACABEUS: Când o fi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mă doare urât... mă doare în gât... ar trebui să-mi pui ceva pe gât... PARASCHIV: Tssst! MACABEUS ( Se clatină de durere.): Huuu... Mă doare în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Să nu credeți că eu am vrut să vin aici! Și de altfel... domnilor... eu am să plec chiar acum... Se ridică de pe bancă.) (Personajele sunt speriate la gândul că într-adevăr CĂLĂTORUL ar putea pleca; se regrupează în jurul lui, perfide.) CASIERUL: O, nu, domnule! Să nu faceți una ca asta! N-are nici un rost să plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și mie îmi plac jocurile... dar... Știți, eu trebuie, trebuie să plec... Trebuie să plec imediat pentru că... trebuie să înceapă ploaia. Nu? Trebuie să înceapă ploaia. HAMALUL (Foarte încurcat, încercând să-și ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-și ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime de întrebări. O să vă descoasă... E un mare perfid... HAMALUL: Știți, o să vă spună că și el a fost, cândva... călător prin ploaie... Să nu-l credeți! E o minciună! Să nu credeți nimic din tot ce o să vă spună. CASIERUL: Mai bine veniți cu noi, la masă... Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]