1,200 matches
-
Învioram flăcările Întinzând o foaie din ziarul londonez Times peste fălcile negre fumegânde ale căminului, camuflând astfel complet cavitatea lui deschisă. Începea să se audă un sfârâit de sub hârtia Întinsă care căpăta netezimea unei piei de tobă și frumusețea unui pergament fosforescent. Dintr-odată, sfârâitul se transforma În vuiet, În mijlocul foii apărea o pată portocalie și porțiunea de text tipărit care din Întâmplare era acolo (de pildă, „Liga nu deține nici un ban și nici o armă...“ sau „...Nemesis s-a răzbunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se potrivea exact și continua modelul unui fragment găsit de mine În 1903 pe același țărm și că amândouă corespundeau cu un al treilea găsit de mama pe acea plajă din Menton În 1882 și cu a patra bucățică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și dădea încă bine seama despre ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert: aici se aflau piesele cele mai de seamă ale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fierea nevomitată să se preschimbe în scrierea levitației, fără noroc, fără vină, cu înălțarea retezată la publicare. * Trăim, din nefericire, într-o lume de după neant. Cel ce a părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul pe care stă scrisă povestea homosexualului nu este himenul. Povestea însăși nu este o poveste, ci mai degrabă rictusul unei satire a fiziologiilor închipuite și căzute pradă imaginarului medieval. Visat frivol de către Dumnezeu, homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ființe și observând expresia de teroare și suferință de pe fețele lor, era ca și cum s-ar fi privit pe el însuși după zece sau douăzeci de ani; poate după o sută, o mie sau un milion de ani, cu pielea ca pergamentul, ochii privind în gol și gura deschisă într-un ultim geamăt, în căutarea apei. Și plânse pentru ei. Pentru prima dată de când se știa, Gacel Sayah plângea pentru cineva și, cu toate că-și dădea seama că era stupid și absurd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păstrare stăpânei casei unde locuiau, cu porunca de a nu-l da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul din ei spuse: — Mă duc să-i cer pergament îndatoritoarei noastre gazde, pentru că sigur are. Dar, intrând în casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l da nici unuia din ei fără să fie și ceilalți de față. La câteva zile după aceea, hotărâră să trimită o scrisoare în orașul vecin și, cum aveau nevoie de pergament, unul din ei spuse: — Mă duc să-i cer pergament îndatoritoarei noastre gazde, pentru că sigur are. Dar, intrând în casă, îi spuse acesteia: — Dă-mi săculețul pe care ți l-am dat, că avem nevoie de el... — N-o fac dacă nu sunt de față și prietenii tăi, răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fereastră și-ai să vezi cum prietenii mei care sunt în stradă au să-ți spună să mi-l dai... Femeia făcu ce i se ceruse, în timp ce negustorul ieși și, apropiindu-se de cei doi, le spuse în șoaptă: — Are pergamentul de care avem nevoie, dar nu vrea să ni-l dea decât dacă i-l cereți și voi. Fără să știe de cursa pe care le-o întinsese, cei doi îi strigară femeii să facă ce-i spusese celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-o păstreze până la sfârșitul veacurilor!” În 1659, turcul Evlia Celebi arată: “Nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana. Fiind construită de curând, pietrele de marmoră poleită strălucesc și scânteie de parcă ar fi frunzele de pe un pergament iluminat”. ― Rogu-te să-mi citești ce a poruncit “Io Ioan Nicolae (Mavrocordat) voievod” la 11 ianuarie 1745. ― Este destul de încurcată această poruncă, părinte, dar interesantă. Iat-o: “Dat-am cartea domnii meli rugătoriului nostru Iezechiil egumenul de la... mănăstire Trieh
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a Împrăștiat Domnul de acolo În tot pămîntul și au Încetat de a mai zidi cetatea și turnul.“ Fața galbenă rătăcitoare printre norii de praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și istorică - îmbinarea la florentini a simțului latin pentru formă cu obsesiile nordicilor pentru exprimare, cu dragostea romantică de peregrina. Dar, dacă am vrea să-l regăsim pe Piero pregătind într- însul, atâția ani, imaginea Simonettei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă, ca boieri, pe Dobrin Greavu, pe Stoica și fiul său Radu, precum și pe Bucur Paler din Lisa, cu condiția ca ei să facă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
după-amiază m-am dus la catedrala Saint Paul din Knightsbridge pentru a asista la cununia celebrului jurnalist Peter Eaves cu Hilary Winshaw, fiica domnului și a doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajutorul. Convinge-l să mă primească... E o situație foarte gravă. După puțină vreme, Antonius se afla într-o sală mare, cu pardoseala din blocuri de calcar. De-a lungul pereților, pe niște rafturi înalte, erau așezate numeroase suluri de pergament. Lumina schimbătoare a apusului se strecura prin micile ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fii în stare să lovești acolo unde vrei să lovești, replică Proculus, ridicând sever din sprâncene. — Maestre, râse Valerius, să înțeleg că tocmai tu nu ai încredere în mine? Deodată, funcționarul care-i supraveghea pe gladiatori ridică privirea de pe pergamentul ce conținea numele luptătorilor, arma cu care luptau și adversarul. Începu să strige numele, unul după altul. Gladiatorii se îngrămădiră în jurul lui, ca să-și primească echipamentul. Nu li se dădură însă armele. În clipa aceea intră Skorpius, și Valerius simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care îl numește împăratul său. Antonius intră repede în cort. Acolo îl așteptau două persoane. Calvia Crispinilla, înfășurată într-o mantie de blană, privea flacăra micuță din fața altarului Manilor. La masă stătea un bărbat care ținea în mână un pergament. Îl privi grav pe Antonius, care se îndrepta spre Calvia. Ascultă tăcut discuția celor doi. — O să pun pe cineva să te însoțească înapoi la Perusia, spuse Antonius pe un ton sever. Ai fost imprudentă. Aici femeile nu au ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
albă, înconjurată de oamenii din escortă. Se întoarse și-i făcu un semn de salut lui Antonius, care o urmărea cu privirea. Când Antonius intră în cort, dădu cu ochii de Martialis, care continua să stea la masă, având dinainte pergamentul desfăcut. Obosit, Antonius se așeză în fața lui. — Prin urmare, după atâtea victorii, mă îndrept spre ruină? — Prietene, zâmbi Martialis, cum poți să-ți închipui că un om faimos ca tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu stârnesc ura celor avizi de putere și averi? Antonius făcu un gest plictisit. Ajunge! șopti. Mâine intru în Roma. Toate celelalte nu mai au nici o însemnătate. Martialis făcu sul pergamentul. — Am scris o poezie pentru tine. — Vreau s-o citesc. Martialis se ridică. — Nu acum. Îi strânse mâna lui Antonius. — Nu acum... Ne vom revedea la Roma, prietene. Antonius Primus își diviză armata în trei părți. Coloana centrală înaintă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la nașterea Domnului 1433.” Deci cu mult înainte de a veni pe tronul Mold ovei , Ștefan cel Mare și Sfânt, cele de mai sus au fost ho tare le Moldovei care o despărțea de fosta și actuala Rusie și Ucra ina. Pergamentul cu cele de mai sus, ne spune M. Costăchescu, în „Documente Moldovenești în ainte d e Ștefan cel Mare”, vol.II, p.660-663, se află și în arhiva Ministerului de Externe de la Moscova, dar și la Academia Rom ână, precum și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a îi dăduse în căsătorie pe Voichița, fiica cea mică și Avră meșt i, după numele lui și al fiului său mai mic. Avram A. Huiban pe care îl căsătorise cu Nastasia Sion. Legenda își avea realitatea sa într un pergament găsit la 1610 de către un Stăvărache Huiban, descenden t di n străbunul Avram Huiban, al cărui original căzuse în mâna învățătorului, citit și tălmăcit de către un locuitor Necula i Do braniș și care se numea „Uric domnesc”, cu următoarea cuprinder
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era Mircea Martin. Nu auzisem de el, dar era sigur că putea să-mi schimbe soarta, trăsăturile, felul de a pronunța un diftong. Sosise așadar ziua cînd rătăcirile mele intime pe pergament aveau să fie notate. Jocul Înceta, nu era just, dar părea necesar. Toată lumea fiind de acord că trebuie să Înfrunți realitatea. Deși nimeni nu pricepe ce e. În viața imponderabilă, abia pîlpîind a textelor mele, avea să dea buzna sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
credințe, le-a promis că va rade aproape întreaga populație a planetei! Cei din vechime, care au sesizat uriașa ipocrizie a consubstanțialității, au fost arși de vii cu tot cu scrierile lor. Arse au mai fost și alte sute de mii de pergamente și persoane, iar mai tîrziu chiar au întemeiat o instituție care să se ocupe cu asta. Complementar, au făcut și un lagăr, Skythopolis, unde au ucis și torturat alte mii de eretici, cei care credeau altfel! - Păi de ce revelația divină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]