1,515 matches
-
și catedrale. Statuile romane încrustate cu aur și pietre prețioase ca aceea a Sfintei Foy străluceau ca și statuile criselefantine (aur și fildeș) ale Greciei antice. Ochiul unui vizitator în vârstă de câteva mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere, pe aceleași culori care îmbrăcau într-o caldă mantie de viață (fără legătură cu albul rece în care le-a travestit prezentul) aceste gresii, marmure și alabastruri. Acești idoli aveau culoarea și strălucirea cărnii, căci erau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei și oamenii ce calcă pe pământ nu sunt din una și 61 aceeași seminție.“ Chiar văzuți de ei înșiși, oamenii nu par să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de preț cu două toarte, îi spune că i-l dă în amintirea lui Patrocles, pe care n-o să-l revadă niciodată. După jocuri, Ahile, rămas singur, începe iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
te măsori, ca putere a minții, cu zeii: nemuritorii zei și oamenii ce calcă pe pământ nu sunt din una și aceeași seminție.“ Chiar văzuți de ei înșiși, oamenii nu par să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de preț cu două toarte, îi spune că i-l dă în amintirea lui Patrocles, pe care n-o să-l revadă niciodată. După jocuri, Ahile, rămas singur, începe iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acelui mediu” (p. 94). Scraba își fundamentează expunerea istoriei limbii române pe intuirea unei vechi unități a limbilor indoeuropene. El bănuiește că latina vulgară, care se vorbea la Roma și în provincii, era apropiată de limba popoarelor „care s-au perindat în estul și sudestul european și care vorbeau o limbă diferențiată prin înrâurirea mediului lor natural și social, și în același timp înrudită cu cea latină” (p. 95 urm.). Astfel el ajunge să vorbească de „cuvinte care privesc vechiul fond
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Darcey. Al câtelea președinte al Statelor Unite a fost George W. Bush? Darcey închise ochii și începu să numere. Când era mică, tatăl său o pusese să învețe numele tuturor președinților americani, ca să îi dezvolte memoria. Dar de atunci se mai perindaseră câțiva pe la Casa Albă. —Al patruzeci și treilea? Nu era tocmai sigură. Exact, spuse Anna. Masa 9 izbucni în aplauze de bucurie. —Neil. Cine a fost zeița victoriei la greci? —E prea ușor, se revoltă Thelma. Toată lumea ar trebui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să nasc). Prima dată când mi-am amintit de scris a fost când în salonul cu două paturi m-am trezit cu o colegă. Mamă a doua oară. A fost prima dintr-un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
grijă. Douăzeci de ore! Cuprinsă de panică, a început să se întrebe dacă are destule țigări. Și reviste? Și telefonul mobil? Probabil că fusese nebună când promisese că se duce la ei. În timp ce se uita cum peisajele de țară se perindă prin fața ochilor ei, se ruga ca trenul să se strice. Dar nu. Bineînțeles că nu. Asta se întâmplă doar când te grăbești. Atunci trenul ar petrece jumătăți de oră inexplicabile zăcând pe linii paralele. Atunci trebuia să schimbi trenul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dormitor de la parter, unde se găsea un pat cu arcurile rupte, mult prea scurt pentru mine. Lungit pe pat, auzeam în depărtare sunetul sirenelor și al focurilor de armă. Încetul cu încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat puținele femei cu care avusesem de-a face la viața mea. • • • Până dimineața tulburările se potoliseră, lăsând cerul tapetat cu funingine și străzile pline de sticle de alcool sparte, de ciomege și bâte de baseball abandonate. Blanchard sună la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
legea, dar avea scrijelite pe piept, numere de înregistrare ca ale infractorilor. Betty Short i se alătură îmbrăcată în zeghe, fotografiată din față și din profil. Apoi, toate fețele se transformară în formulare de raport ale poliției, care mi se perindau neîncetat prin fața ochilor în timp ce încercam să notez în spațiile albe informații despre mișcările lui Junior Nash. M-am sculat cu o durere de cap, perfect conștient că mă așteaptă o zi lungă. Tocmai se crăpase de ziuă. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un metru fusese izolat de poliție cu bandă albastră. Apa Întunecată și vâscoasă sclipea În lumina reflectoarelor. Celălalt capăt al cortului era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită, strivită și acoperită de noroi de cei care se tot perindau pe acolo. Era multă lume acolo. Patru agenți de la Biroul de Identificări al Poliției Aberdeen, toți purtând salopete albe din carton: doi dintre ei acopereau totul cu pudră și bandă adezivă În căutarea amprentelor, unul făcea fotografii, iar al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cunoscută, aflat de cealaltă parte a mesei, se holba la televizorul de deasupra capetelor lor. O apucă de braț pe doamna inspector. — Începe! Logan și doamna detectiv Steel se răsuciră pe scaune când titlurile de deschidere ale știrilor locale se perindară pe ecran, iar nivelul de zgomot din bar scăzu brusc, dat fiind că fiecare agent de poliție, din afara orelor de program, de acolo se Întorsese să se uite la cel mai apropiat televizor. O persoană cu mult mai puțin atractivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
secunde, astfel că totul semăna cu animația experimentală canadiană. Fețele erau destul de Încețoșate, dar era totuși posibil să distingă persoanele, când acestea se apropiau de cameră. După o jumătate de oră, Logan recunoscuse câteva dintre sutele de fețe care se perindaseră prin diferitele zone din spital: pe doctorul care-l tratase pe Doug Disperatul, pe asistenta care-l credea un monstru fiindcă bătuse măr un bătrân, pe agentul de poliție care ar fi trebuit să Îl păzească pe ucigașul pacient la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
comentă, mai palid decât de obicei, istoricul Cremutius Cordo. Acum Calpurnius e sigur că Tiberius își va folosi toată puterea pentru a-l salva. Calpurnius Piso avea, într-adevăr, motive să se simtă protejat, dar le-a utilizat prost. Se perinda pe coridoarele Senatului, imprudent, trufaș și răzbunător, ținând în mână un mic codex, un carnețel care conținea un mesaj. Cei care îl văzuseră șopteau că era scris de mâna lui Tiberius. Blândul Cremutius Cordo pronostică, cu înțelepciunea unui istoric: — Calpurnius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Palatinus. În casa Liviei, liniștea nopții era înspăimântătoare. Visele lui Gajus erau scurte și agitate, o adiere de vânt în canatul ferestrei le risipea. Atunci, să începi să te gândești era ca și cum ai fi tras de capătul unui ghem. Se perindau imaginea mamei care tremura sprijinită de perne, a lui Nero care râdea din orice, a lui Drusus care scria încruntat. Somnul nu revenea până când nu se ivea lumina leneșă a dimineților de iarnă, iar el își spunea că, poate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
va străluci în soare, va fi memoria ei imperială. Peste secole, oamenii îl vor vedea și vor spune: «Ta-te-hen-ul ridicat de Împărat pentru mama sa, care, în noaptea aceea, a avut puterea să nu plângă».“ În timp ce gândurile acelea i se perindau prin minte, zâmbea și privea în jur. Printre privilegiații aflați în apropierea lui se strecurase Manlius, constructorul născut la Velitrae care plătise printr-un exil dezastruos prietenia lui din tinerețe cu Apuleia Varilia cea vioaie. Se întorsese cu bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest lucru. Un tur de recunoaștere, Încă unul de Îmblânzire, apoi dispărea brusc așa cum apăruse. Îmi ajungea că am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau în viteză, de asiaticii sau latino-americanii care se perindau prin fața lui, de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care alergau pe bicicletele lor pline de marfă. Era atât de obositor totul. Ușor iritat, se hotărî că o plimbare pe jos până la școala unde urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina pe musafiri să părăsească de urgență încăpereaă. - Publicul ar avea prejudecăți în privința ta, prejudecăți care ar fi numai în favoarea ta, pentru că nu ar crede că ai putea orchestra iluziile care se perindă prin fața lor. Jumătate din ei ar fi chiar obsedați de condiția ta, iar cealaltă jumătate nici măcar nu s-ar uita la tine... De aceea, ai putea cu ușurință să îi păcălești. Oricum să știi că mai devreme, când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea întotdeauna prea multă mâncare în încercarea disperată de a-l liniști. Bietul de el! Cum să se controleze când în colivia lui se perindau cantități interminabile de semințe procesate de la magazinul pentru animale? Adriana a căutat imediat pe internet câteva situri despre nutriția corespunzătoare pentru specia Gri African și a constatat îngrozită că mâncarea preambalată pentru păsări care se găsește în comerț ducea garantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un animal hăituit, unei femei cu un copil care urcau împreună cu mine: „Vă rog“. Eu n-am făcut nimic, doamnă, știți? Eu sunt un om amabil, vă rog să le spuneți tipilor ălora groaznici de jos; între timp etajele se perindau de-a lungul cutiei de tablă argintie. N-am privit pe nimeni în ochi în timp ce făceam obișnuita vizită la paturile operaților din zilele precedente. Priviri profesionale în spatele lentilelor bifocale, aplecate deasupra fișelor clinice, aplecate deasupra peniței de aur Montblanc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu poți să nu urinezi. Și se urinează într-o gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am fixat piciorușele violacee atârnând pe corpul acela grosolan. Tot ceea ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea acum semnul a ceva sau poate chiar era un semn întunecat al unui destin ilegitim, care nu avea altă manieră de a se face simțit decât aceea de a se vârî la întâmplare printre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată cum se perindă într-un du-te-vino bătătura cu suveica, iată cum joacă tălpițele; ci spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]