6,879 matches
-
1989 funcționează ca lector la Universitatea din Sofia, iar din 1999 la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Este, din 1998, vicepreședinte al Asociației Slaviștilor din România și membru în Comisia de istoria slavisticii din cadrul Comitetului Internațional al Slaviștilor. A colaborat la periodice din țară („Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”) și din străinătate („Bălgarski ezik i literatura”, „Sovremennik”) ș.a. Lucrarea de debut despre prozatoarea poloneză Maria Da¸browska îmbină metodologia tradițională cu cea modernă, a doua folosită îndeosebi în realizarea
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
Vianu, A. Bădăuță, Const. D. Ionescu, Ovidiu Papadima, Octav Șuluțiu (literară) ș.a. În vocabularul lui Nichifor Crainic, director al revistei, și în acela al adepților săi, tot ce s-a publicat în „Gândirea” suportă încadrarea în g. Unul dintre colaboratorii periodicului, Gheorghe Vrabie, și-a intitulat monografia consacrată revistei, în 1940, Gândirismul. După cum a specificat însă Lucian Blaga, publicația a fost, de la început până după 1930, „un buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
paginile revistei, ponderea valorică o deține, indiscutabil, literatura scrisă în spiritul propagat de Blaga, însă ideologia gândiristă au elaborat-o Nichifor Crainic și secundanții săi. Și cum creația artistică din „Gândirea” nu se diferențiază sensibil de cea apărută în alte periodice de orientare tradițională („Familia”, „Gând românesc” ș.a.), în timp ce doctrina posedă accente individualizante puternice, caracterele g. se cer stabilite îndeosebi în temeiul ideologiei publicației prin care s-a propagat. Asemenea altor reviste de directivă („Propășirea”, „Convorbiri literare”, „Sămănătorul”, „Viața românească”), „Gândirea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
totalitare de dreapta, ajungând principalul apologet român al fascismului mussolinian, mai târziu și al hitlerismului. După 1930 Crainic a sprijinit mișcarea legionară și mai cu seamă cuzismul, deținând temporar și o înaltă poziție în ierarhia Partidului Național Creștin. A dirijat periodicele ultranaționaliste „Calendarul” (1932-1933) și „Sfarmă-Piatră” (1935-1942). Sub regimul antonescian a condus, un timp, Ministerul Propagandei. Orientarea literară a „Gândirii” a fost formulată de Nichifor Crainic, programatic, în amplul articol cu caracter de manifest Sensul tradiției, din numărul 1-3/1929. Anterior
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
acțiunilor lui Spiru Haret, cu casă de citire, cămin cultural, farmacie, muzeu, bancă populară și cooperativă de consum. Ca să-și ușureze activitatea de culturalizare, și-a achiziționat, în 1929, o tipografie, unde a editat atât revista „Izvorașul” (1919-1939), cât și periodicele „Opaițul satelor” (1927-1931), „Alarma satelor”, calendare, cărți. Acest „alt Coresi” (cum l-a numit Ion Simionescu) a făcut din localitatea sa mehedințeană „un templu al culturii, al folclorului, al istoriei naționale” (Gh. Bulgăr). „Izvorașul”, revistă de muzică, artă și folclor
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
munților (1920). Sub forma unui ,,manual de drumeție” sau ,,fals tratat”, ea îmbină informații savante, amintiri de călătorie și pagini de eseu. Cartea va fi remarcată de Mihail Dragomirescu și Perpessicius. Povestirile scrise între 1913 și 1919, parte apărute în periodice, vor constitui substanța unei culegeri de legende, Ceasuri sfinte (1921), traduse în românește de autoare. D. colaborează cu proză și articole la ,,La Revue roumaine”, ,,Éclair des Balkans”, ,,Lumina”, ,,Ideea europeană”, ,,Convorbiri literare”, ,,Dimineața”, ,,Lamura”, ,,Calendarul povestirii”, ,,Cugetul românesc”, ,,Tribuna
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
semnate Barbu Apelevianu, Dinu Gherghel, Ilarie Magheru, Romulus Burghelea, Unchiul Victor etc. Multe dintre aceste prelucrări au fost difuzate și la Radio. După o lungă pauză, revine cu noi romane și cu versiuni modificate ale celor vechi, iar în câteva periodice (în special în „Oltul”) îi apar mărturisiri autobiografice și proză istorică. Deși cu un deosebit succes la public - romanele sale, cu precădere Invitația la vals, au cunoscut zeci de reeditări -, scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
ci va fi profesor de liceu în capitală, iar în 1938, va obține și titlul de doctor în litere al Universității bucureștene (cu teza Poezia lui Cerna). A debutat cu versuri în „Revista copiilor” (1914), colaborând mai apoi la numeroase periodice, între care „Gazeta cărților”, „România viitoare”, „Mișcarea literară”, „Ritmul vremii” (revistă pe care a condus-o între anii 1925 și 1929), „Falanga” (la care a fost redactor al seriei a doua, între 1926 și 1929), „Gândirea”, „Vremea”, „Universul”, „Liceul” (din
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
această perioadă, până în 1957, lucrează în domeniul contabilității la Reșița. Debutează în 1924, cu versuri publicate în ziarul „Progresul” din Oravița; editorial, pătrunde în lumea literară în 1933, cu volumul de poezii Din țara cu bobi de aur. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Vatra” ș.a. Scriitor care se integrează, prin atitudine tradiționalistă, univers tematic și stil impregnat de regionalisme, unei tendințe interbelice de afirmare a localismului, F. găsește ca prim cadru de expresie
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
Comercială din Craiova, în 1909. Debutează în „Amicul tinerimei” din Târgu Jiu, în 1904, semnând în continuare, în spiritul epocii, versuri, o piesă de teatru, evocări și o variată publicistică literară (cronici, recenzii, note de lectură, articole etc.) în două periodice scoase de el - „Vatra” (din 1929, cu întreruperi, până în 1947) și „Secolul” (1932) - sau în „Bunul prieten”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Neamul românesc”, „Floarea darurilor”, „Tribuna” (Arad) ș.a. A mai folosit pseudonimele Cheșefe, Tocheramură, Petroniu, Corneliu Vultur. În 1905, împreună cu D.
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
ca Hermann Keyserling, cu Analiza spectrală a Europei (1993) și Jurnalul de călătorie al unui filosof (I-II, 1997-1998), sau Nikolai Berdeaev, cu Destinul omului în lumea actuală (1993). Tălmăciri răzlețe, din franceză și germană, i-au apărut și în periodice (Jean-Claude Chesnais, Antonin Artaud, Konrad Lorenz). Cariera științifică a lui D. se împlinește sub semnul unei nedezmințite, incoruptibile seriozități. SCRIERI: Orizonturi regăsite, Iași, 1999. Ediții: Ion Anestin, Scrieri despre teatru, pref. edit., București, 1989; Petru Comarnescu, Jurnal. 1931-1937, Iași, 1995
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
din alte țări. Primește Premiul de Stat al RSS Moldovenești, Ordinul Lenin (1988) și alte decorații, devine Scriitor al Poporului. Este membru de onoare al Academiei Române (1990) și membru al Academiei de Știinte a Republicii Moldova (1992). Debutează cu schițe în periodicul „Țăranul sovietic” și editorial cu volumul La noi în sat (1953). Opera lui D. este, în linii mari, o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul. Nu întâmplător multe dintre scrierile sale, care
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Articolul de fond, care îi aparține tot lui Rosetti, propune o reformă a ortografiei românești, vizând simplificarea și unificarea scrisului în scopul „creșterii culturii”. În numerele următoare, Rosetti mai publică articole dedicate literaturii sârbești, rezumate ale știrilor politice luate din periodicele germane ș.a. A. I. Lascăr colaborează cu articole de popularizare științifică. Gazeta, din care câteva numere i-au parvenit și lui Goethe, și-a încetat apariția înainte de a fi găsit ecoul cuvenit în provinciile românești, din cauza morții premature a lui I.M.C.
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
a fost secretar de redacție, apoi redactor-șef, iar mai târziu și prim-redactor al suplimentului „Adevărul literar și artistic” (1920-1921). A făcut parte din comitetul de direcție al săptămânalului „La Roumanie” (Paris, 1918-1919, când a colaborat și la câteva periodice franceze), militând pentru strângerea relațiilor dintre cele două țări, activitate pentru care a primit o decorație românească și Legiunea de Onoare. În 1921 C. Mille înființează un nou ziar, „Lupta”, la care F. va fi director până în 1937 (când gazeta
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
La rubrica „Reviste” sunt inserate scurte note de prezentare a unor numere din „Gândirea”, „Universul literar”, „Viața literară” sau din reviste franceze, italiene și maghiare. Rubrica „Note” cuprinde date biografice ale unor scriitori și informează despre apariția de cărți și periodice. Ca orice publicație magazin, F. are și o rubrică de anecdote, intitulată „De clacă”, la care ulterior se va renunța. Traducerile reprezintă o preocupare constantă a redactorilor. Apar tălmăciri din literatura persană (Hafez transpus de Florica M. G. Samarineanu, care
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
FARUL, revistă apărută la București între 7 noiembrie 1926 și 12 aprilie 1927, ca „săptămânal politic, economic, social, literar”. Programul, redactat pe un ton populist și confuz, sub pseudonimul Zevedei Cicoare, de ziaristul Virgiliu Athanase Mănescu, directorul publicației, afirmă că periodicul se vrea „obiectiv și sincer, urmând idealul”. Un prim articol pamflet la adresa Societății Națiunilor subliniază că „pacea între capital și muncă nu este posibilă”. Caracterul „obiectiv și imparțial” al revistei este dat, după afirmația redacției, de articolele cu un caracter
FARUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286964_a_288293]
-
writing la Universitatea din Victoria (British Columbia). La Toronto a publicat, în românește, consistente pagini memorialistice, în care evocă întâmplări la care a participat și oameni pe care i-a cunoscut (lideri politici, scriitori, actori ș.a.). A colaborat la diverse periodice: „Scânteia”, „Lupta de clasă”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Presa noastră”, „Revue roumaine”, „Scânteia tineretului”, „Tânărul scriitor”, „Viața românească” ș.a. F. și-a găsit, probabil, vocația în literatura SF și a ilustrat-o mai mult decât onorabil. O iubire din anul 41
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
de unii critici, ar fi fost introduse de autor întru sporirea autenticității. Meritul principal rămâne acela de a fi experimentat o formulă nouă, ce stă și la baza celui de-al doilea roman, intitulat Mâinile, din care au rămas în periodice șase ample fragmente. Eroul, Mircea Ion Matiu, este în fond același Călin Adam, pus în situații noi, precum scrierea unui roman, situații având în genere drept cadru localitatea argeșeană Dușița. F. nu a publicat în reviste nici un vers original, încât
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
După studii secundare în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui F. au rezistat timpului doar traducerile. Sub titlul Szerelmes kert [Grădina iubirilor] a publicat în 1924 o antologie din poezia românească modernă, tălmăcind din lirica lui Dimitrie Anghel, Tudor Arghezi, G.
FEKETE Tivadar (2.XI.1894. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
, gazetă politică și literară apărută la Pesta, de patru ori pe săptămână, de la 3 ianuarie 1868 până la 29 februarie 1876. După ce renunță să mai lucreze în redacția „Concordiei” din cauza unor neînțelegeri în ceea ce privește orientarea politică a periodicului editat și condus de temătorul și oportunistul Sigismund Pop, profesorul universitar Al. Roman, deputat de Bihor în Parlamentul ungar, înființează, doi ani mai târziu, F., gazetă pe care avea intenția de a o scoate zilnic. Așa cum arată titlul, Al. Roman
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
lui I. Micu Moldovanu și a lui M. Kogălniceanu pentru ca F. să continue. În perioada când Roman era închis la Vác, Poruțiu a condus gazeta, fiind apoi înlocuit, pentru puțin timp, de Iosif Hodoș. Beletristica și publicistica literară din paginile periodicului sunt subsumate orientării politice. Versuri publică Iosif Vulcan, I. S. Bădescu, Aron Densușianu, Justin Popfiu, Miron Pompiliu, A. P. Alexi. Se reproduc poezii de I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri și Gh. Sion. Sunt retipărite și studii ale lui B. P. Hasdeu, Cezar
FEDERAŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286974_a_288303]
-
la șaisprezece ani, în 1935, cu o poezie, în revista „Freamătul literar” (Siret). Alături de Aurel Bogaci și Nicolae Tăutu, este întemeietor al „Septentrionului” cernăuțean. Tot la Cernăuți, F. inițiază și îngrijește colecția „Miorița”. Colaborează la un număr relativ mare de periodice, între care „Bugeacul”, „Înnoirea” (Arad), „Junimea literară”, „Observatorul” (București), „Prepoem”, „Suceava”, „Catedra” (Galați), „Universul literar”, publicând, pe lângă versuri proprii, articole, comentarii și cronici literare, traduceri. Semnează și A.F., T.N., Tudor Nicodem, Andrei Nicodemul. Se distinge printr-o activitate dinamică
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
trecut printre condeiele interesante, promițătoare, ale „noii generații”. Primele versuri le semna, aproape simultan, în „Viața literară” și „Arhivele Olteniei” (1928); continuă cu proză, în „Biletele de papagal” argheziene. În treacăt sau pe spațiul unor rubrici consacrate, mai publică în periodice ca „Ramuri”, „Muguri”, „Ostașii luminii”, „Azi”, „Familia”, „Linia nouă”, „Vremea”, „Universul”, „Adevărul literar și artistic”, „Freamătul”, „Poezia”, „Viața Basarabiei”, „Hyperion”, „Frize”, „Meridian”, „Litere”, „Gând”, „Junimea literară”, „Luceafărul” (Timișoara), „Nenufar”, „Viața românească”, „Gând românesc”, „Pagini basarabene”, „Festival”, „Front literar”, „Pasărea albastră
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Veac nou” ș.a. Debutul în volum, obscur de altfel și grăbit lăsat în urmă, îl reprezintă pentru F. trei „povestiri ciudate” traduse din Villiers de l’Isle-Adam (Decapitatul, 1931); vreme de un deceniu și mai bine a mai transpus, în periodice, cu precădere versuri (Heine, Rilke), pentru ca în 1946 să imprime masiva tălmăcire după Viața lui Nijinsky, povestită de Romola Nijinsky (prefața preluând un articol dedicat artistului de Paul Claudel). Tenace, aptă a-și lua în serios vocația, F. a exersat
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
omagial. Contribuția F. este meritorie și în sectorul criticii literare. Primul critic al revistei este, fără îndoială, însuși Iosif Vulcan. El imprimă, de altfel, contribuțiilor critice (note bibliografice și recenzii, articole polemice și cronici literare) un stil, deosebit de cel al periodicelor din România, cu o anume predilecție pentru retorism, cu o eleganță a argumentării, dar și cu izbucniri polemice. În această manieră vor scrie și Aron Densușianu, ale cărui violențe aveau să-i aducă multe inimiciții, și M. Strajanu, iar mai
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]