3,249 matches
-
se amăgesc că pot găsi fericirea și procedează întocmai cum fac copiii, care, sugîndu-și degetul cel mare de la mînă, își închipuie că beau laptele matern". E cu adevărat grandioasă imaginea întregii umanități reprezentată de un colosal copil, care-și suge perpetuă iluzie degetul cel mare de la mînă! (cf. C. FORMICHI, ibid., p. 109). Cunoașterea binelui duce, după concepția indiană, în mod neapărat la practicarea virtuții. Virtutea și Adevărul stau în raport de strictă interdependență: "nu este virtute, unde nu este adevăr
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
COȘBUC, op. cit., n. XVIII, p. 27). Această non-acțiune trebuie, însă, înțeleasă ca rezultatul unei supreme sforțări de dominare a impulsurilor din partea indianului, cu scopul, cum s-a subliniat, de a se încadra în sensurile energiei cosmice. Non-acțiunea, deci, e un perpetuu efort sufletesc și nu poate fi interpretat ca atitudine pasivă în fața vieții, ci ca o detașare de "setea rodului acțiunii" (phălatrītna vairăgyă), așa cum va preciza așa-zisa "Evanghelie a Indiei", Bhagavad-gītă. Gînditorul indian, prin urmare, contrar celor ce se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
reprezentativ sub supravegherea și sub controlul Rusiei; o societate care se zbate între vechile sale moravuri orientale și noile sale moravuri europene; o societate care a împrumutat de la civilizațiile occidentale formele și eleganța, mai mult decît spiritul și caracterul; o perpetuă schimbare în privința caselor, a costumelor, a legilor, în însăși limba vorbită, iată spectacolul pe care-l oferă principatele în acest moment." Evoluția pe plan economic, probată de animația porturilor libere Brăila și Galați, este pozitivă, însă se realizează într-o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au trecut neprimejduite prin secole întregi. Visul rău al domniei efemere, visul și mai rău al arendășiei fanariote am voit să-l depărtăm de la căminele pustiite ale patriei noastre; nu am voit însă ca, sub un nume schimbat, să se perpetue acelaș sistem, ba unul și mai rău, prin lipsa absolută de control. Nu ne gândim la noi, căci o generație sîntem abia și, ca generația de frunze a unui stejar secular, ne scuturăm cu toamna vieții noastre la pământ. Dar
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dezorganizează. Când administrația nu mai funcționează la noi, sau funcționează rău, societatea franceză întreagă se simte atinsă în viața ei normală. Iată opera de desordine pe care politica de partid e pe cale de-a o împlini prin sistemul de purificare perpetuă pe care-l urmărește. Făcând aceasta, partidul guvernant nu voiește deloc nici să pună-n reformă abuzurile, nici să îndrepteze vițiile mașinei administrative. El voiește pur și simplu să schimbe personalul administrațiilor, pe care-l recunoaște că e capabil și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
făgăduințele date? " Răspundem cu Machiavelli: De la nici una, dacă nu le va conveni; de la amândouă, dacă le va conveni. Precum Basarabia ne-a fost luată nouă, cu tot tractatul iscălit, tot astfel ocupația provizorie a Bosniei și Herțegovinei devine o ocupație perpetuă, o apropriare. Tot tractat e la mijloc, ba încă cel de la Berlin, nu o convenție iscălită de Cogălniceanu. A treia întrebare: "Poate rămânea România neutrală, chiar dacă ar voi? " e, se-nțelege, cu mult mai grea. Noi răspundem prin alta întrebare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spirite individuale ce se ivesc. Pentru demagogie orice merit, în genere orice superioritate, e o insultă făcută platitudinii și înapoierii intelectuale și morale a demagogilor; astfel dar înlăturarea meritului, îngroparea lui de viu, e regula generală de purtare a alianței perpetue a tuturor celor de rând în contra celor ce răsar c-un cap asupra platitudinii generale. Cei de rând însă se-aseamănă în toate țările, precum seamănă nulă cu nulă. Unde domnește demagogia orice carne cu ochi poate deveni om mare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
părticica sa sau, de bine de rău, la vro slujbă; dar e clar pentru oricare om ce iubește pe greci și se-ngrijește de viitorul lor că nimic nu se poate alege dintr-un stat dat în prada acestei dezorganizări perpetue, cu organe ce se schimbă, se transfer, se distituie și se instituie la fiece moment, fără nici un fel de cuvânt rezonabil, fără nici o cauză rezonabilă, afară doar daca am admite că voința celor dominanți ca atare e deja un cuvânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Știința care ne vorbește de acea unitate a forțelor ne răspunde la aceste întrebări: este mișcarea; lumea este mișcare pornită și întreținută. "Mișcare - iată cuvântul cel {EminescuOpXI 408} din urmă al științei exacte - mișcare totdeuna și pretutindeni, o stare de perpetuă năzuință, de vecinic nerepaos. Aci spiritului omenesc se impune iar un șir de întrebări mari: "Mișcarea" ce e? Mișcare cătră ce și la ce? De ce mișcarea, năzuința mea proprie la cercetare? La ce știința? Pentru ce toate acestea?... În fine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
parvenit la o pozițiune neașteptată și care se miră singur de norocul ce l-a ajuns. Compus din lutul comun din care sânt plăzmuite ființele cele mai ordinare, împins de noroc mai sus decât merita, această ființă stranie se muncește perpetuu să armonizeze vulgaritatea sa cu norocul neașteptat care l-a năpădit. Elenii, cu admirabila lor delicatețe de sentimente și cu geniul lor poetic, au personificat pe acest parvenit al soartii într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pune necontenit în față oglinda adevărului și în noua lui pozițiune nu-i amintește decât figura grosolană a bădăranului parvenit. La orice mișcare i se pare că sub coroana regală fiecine-i zărește vârful urechilor de asin și, muncit de această perpetuă preocupare, de acest secret care-l obsedează în tot momentul, se hotărăște într-o zi să fugă departe de lume, în câmpii pustii. Acolo, singur, sapă o adâncă groapă, căreia-i confiază cu multă discrețiune secretul său: "Regele Midas are
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în privire-și două puncte de vedere deosebite; întîiul, ca ea să fie compusă numai din statele țărmurene dintre Porțile-de-Fier și Galați, sub președenția României și cu sediul la Rusciuc; al doilea, admițând pe Austro-Ungaria între țărmureni și dîndu-i prezidenția perpetuă cu vot preponderant. Această moștenitoare a Comisiei Europene, părîndu-li-se unora din puterile apusene că ar fi constituită într-un mod prea favorabil pentru Austro-Ungaria, ba poate în detrimentul chiar al libertății de navigațiune pe Dunăre și în folosul esclusiv al negoțului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
care devine un oratoriu al pulberii. "Peirea lucrurilor are loc, în conformitate cu necesitatea, în același (element) din care s-au născut" (Anaximandros). Nu trebuie să vedem o treaptă finală a lumii ca pulbere: ea se vântură, se cosmotizează, e o mișcare perpetuă în care "dansatorul" (din roata elementelor) se simte prins: "Un vânt ce se întreabă: Eu sunt sau eu nu sunt?".50 Citim "vânt", dar noi descifrăm aici "suflarea vie" a cosmosului platonician, "muzica sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Eminescu este important ca istoria să nu ia sfârșit până ce "feciorul de împărat" nu coboară de pe munte cu revelația primită prin intermediul magului. O nouă lume poate să înceapă atunci, chiar dacă în contexte schimbate, "de pe o bază nouă a contradicțiilor în perpetuă încleștare"29: "Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei..." (Memento mori) Reiterarea în ciclurile cosmosului ar garanta pentru omul eminescian o posibilitate de "corecție" a hazardului din soarta sa "oarba întâmplare" (Memento
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ieșirea prin vis", care apropie și mai mult cele două poetici în discuție. La Eminescu, visul este o formă de regăsire a memoriei inițiale. Cu memoria se percepe timpul: "ești aevea" sau "o-nchipuire". Tragicul eminescian se naște dintr-o perpetuă confruntare cu "umbrele" ("Zadarnic după umbra ta dulce le întind / Din valurile vremii nu pot să te cuprind" Se bate miezul nopții), dar "umbrele" nu antrenează niciodată vertijul, ci lenta cufundare în vis, sau confundare cu visul: "Că-i visul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cum nu are cum să nu fie cel al unei prefețe sau postfețe, al unui cuvînt însoțitor. Val Gheorghiu este unul din cei mai importanți și mai cunoscuți pictori români ai momentului, dar unul aflat într-o căutare febrilă și perpetuă a explorat zona "realistă", dar și pe cea "abstractă", senzația mea însă este că s-a simțit și se simte cel mai bine în intermundiu, acolo unde cele două se întîlnesc. Pentru că și în Ușile sale și în Pantofii la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci și cel de-al treilea președinte de republică, grijuliu cu imaginea în lume a noii generații de nomenclaturiști, răsărită după decembrie 1989. Și nu prea, dacă socotim că televiziunea prezidențial teleghidată nu va scăpa, sîntem siguri (existînd acolo o perpetuu humectată Rodica Beclean), clipa unei strîngeri de mînă cu vreun congresman mereu disponibil, sau cea a unei îmbrățișări pupi-pupi cu vreun român tehui din diaspora noastră divizată și adesea neavizată. Nu prea, dacă vedem, mde, oameni sîntem și înțelegem cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să apară... pă post ahtiatul de putere de azi pentru a deplînge ororile de la Canal, de la Jilava, de la Aiud, de la Gherla, de la Reghin, de la Pitești, de la Sighet, de la Tîrgoviște, de la Galata, din munți? Cît de simplu i-ar fi președintelui perpetuu ales să facă un mic (mic?) calcul al victimelor legionare (oricum condamnabile), în contrabalanță cu cele înmiit-cutremurătoare ale comunismului autohton, din sînul căruia însuși vine! De ce nu face niciodată acest calcul? Va sosi însă momentul cînd, precum cel recent, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu r-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur și m-am îndreptat spre marea retrospectivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși proaspăt operat la genunchi, trebuie să zboare pînă la Helsinki, să-l întîlnească pe Elțîn și el proaspăt operat, dar în altă parte și să-l asigure că perfidul continent Europa, cel al mileniului trei, nu va atenta la perpetua pudoare a Marusiei. Ce destin! Peste capetele noastre, două puteri una legitimă în demnitatea ei, cealaltă complexată și oricînd periculoasă în pulsiunile ei iraționale pregătesc un prospect de relevanță istorică, iar noi, cei mici și la locul nostru, așteptăm să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră, își ia minusculul aparat de fotografiat, iese pe culoar și, maniacal, își fotografiază locu-i rămas gol, pe care odihnește-un ziar cu scandalul Truțulescu. Ronțăie delicat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și cunoscuți. Ascultîndu-i, pentru prima dată, pe acești titrați medici frăsuindu-se, pacientul din mine se simte brusc paralel și, dacă ar dispune de strictul limbaj
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imediat succesorului său o ștafetă de enormă responsabilitate democratică. Pe Churchill, cinicul (pentru noi) fumător de trabuc, îl dorea o Anglie ce nu-și putea îngădui lentoarea. Pe tătucul popoarelor îl aștepta o treabă serioasă nu numai în continentul său perpetuu însîngerat, ci și în vreo trei sferturi de glob. Jubilanta fotografie a unui secol bolnav. Cu cîtă plăcere dau curs rugăminții celor doi de a-i fotografia cu aparatul lor! De data asta, în fața Teatrului. Băiatul îmi întinde obiectul, un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
monstrul academic Ravelstein, apelînd pentru asta la nesecata mină a prietenului său, naratorul din recentul roman omonim, alias Saul Bellow (Nobel, 1976). Asta, așa, ca să mai schimbe un pic ștaiful de campus cu relaxata deriziune. Istoria picturii românești e o perpetuă schimbare. Schimbare de canon, schimbare de optică personală. Dacă nu avem în vedere canonul pre-Aman, oricum nestructurat, apoi cel postmodern, la fel de precar aglutinat, atunci putem numi două mari orientări: 1. cea inaugurată de însuși Aman și întinzîndu-se, neconvulsiv, pînă după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o populație buimăcită de corupție cu tot eclatantul, deliciosul număr prooccidental/proamerican al fostului activist întreține sentimentul unei interminabile cantonări într-o Românie neindentificabilă. Pînă și recentul ton dur al ambasadorului american diagnostic irefutabil ajunge trandafiriu în retorta aurită a perpetuului președinte, denotînd, în fapt, enormul deserviciu adus țării în efortul ei de integrare europeană. Iar cînd la orizontul la fel de trandafiriu stă la pîndă succesorală umoralul delfin al dictatorialelor ordonanțe de urgență, scenarita noastră nu mai pare maladie chiar atît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]