2,409 matches
-
state sclavagiste (polisuri). Între ele s-au remarcat, în mod deosebit, Sparta și Atena, dar și unele orașe din Asia Mică, din nordul Africii și din sudul Italiei, care au devenit concomitent sau succesiv centre de mare cultură. Tentativa imperiului persan de a-și extinde stăpînirea asupra Greciei a dus la formarea unor uniuni ale polisurilor și la respingerea agresi-unii, iar Alexandru cel Mare (secolul al IV-lea î. Hr.) a reușit chiar să cucerească întregul Imperiu persan. În acest mod, s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare cultură. Tentativa imperiului persan de a-și extinde stăpînirea asupra Greciei a dus la formarea unor uniuni ale polisurilor și la respingerea agresi-unii, iar Alexandru cel Mare (secolul al IV-lea î. Hr.) a reușit chiar să cucerească întregul Imperiu persan. În acest mod, s-au pus bazele elenismului, adică ale simbiozei culturale și de civilizație între Orient și Grecia. Uniunea s-a destrămat însă curînd, iar statele care au luat naștere după moartea lui Ale-xandru (regatele elenistice) s-au angrenat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o lume, o inimă se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă.” Mihai Eminescu 754. „Nu lua comoara, ia cartea.” Proverb persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul la drum.” Proverb persan 759. „Copilăria e vremea când se învață cartea și respectul.” Proverb persan 760. „... nimeni nu-i azi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Montesquieu și d'Alembert. Manuscrisele poetului conțin referiri cu privire la lecturi și din alte literaturi: poetul danez Holberg, dramaturgul norvegian Björnson, poetul maghiar Petöfi, polonezul Mickiewicz, Gogol din literatura rusă. Un semn de întrebare rămâne în dreptul dramaturgului Ibsen. Din poemele lirismului persan, "poarta unei lumi de legendă și de vechi frumuseți', Eminescu le gusta pe cele ale lui Saadi, Hafiz și Firdusi. El însuși unul dintre romanticii lumii, Eminescu este așezat alături de spiritele universale ca Dante, Shakespeare, Goethe. Și dacă nu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din Cezareea. Din textele clasice redescoperite de renascentiști cu privire la acest partener persan al vechilor greci și romani 3, Europa Occidentală a reținut mai ales și pentrumulte secole numele îmbălsămat de mister Zoroastru, pecete nominală imemorială, care a împărțit cu Pitagora, Platon sau Hermes paternitatea acelei prisca theologia căutată de școala neoplatonică a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ilkhanatelor, misiunile papale în epoca cruciadelor 2 și, după aceea, implantarea primelor misiuni creștine, carmelite, augustiniene sau iezuite 3.Vor trece câteva secole bune până când europenii vor ajunge să discearnă în Persia, aparte de scena disputelor teologice cu musulmanii șiiți persani, dominanți în acest proverbial imperiu al trandafirilor și desfătărilor, arhipelagul câtorva comunități sărace, coagulate în jurul altei structuri și densități religioase, supraviețuind în provinciile deșertice Yazd (Turkabad, Sharifabad) și Kerman, unde intoleranța musulmană le-a exilat treptat. Iar în India, prin
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dar, de la 1771, data tipăririi Avestei în traducerea lui Anquetil, Persia nu mai poate însemna pentru Europa doar Coranul și Islamul șiit, Gulistanul lui Saadi, poemele lui Hafiz sau catrenele lui Omar Khayyam, nici doar celebra Sh³hn³meh (Cartea Regilor), epopeea persană din care s-a alimentat inspirația epopeilor naționale în secolul al XIX-lea european. Acelor comunități iraniene contemporane, non-islamice, începe să li se recunoască realitatea istorică, identitatea religioasă și continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
primordială a legendelor europene și sursă a inspirațiilor înalte, când gestul lui Anquetil transformă Parisul în centru al studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4 și August Wilhelm, și Frantz Bopp, pentru a învăța sanscrita și persana. În egală măsură, el este reprezentantul unei școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mihai Viteazul cu Persia safavidă condusă de șahul Abbas I (1587-1629)5 nu au constituit probe care să motiveze fondarea unei discipline. Descoperirea de către Cantemir, într-o formă directă, a islamului sunnit și importanta sa sinteză despre diferențele dintre șiismul persan și sunnismul otoman nu au devenit în mod automat și descoperiri ale culturii române.Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane sau Historia incrementorum atque decrementorum Aulæ ottomanicæ aveau să fie descoperite la noi mult mai târziu în raport cu data apariției lor. Iar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Duperron aduse în Europa parte din cărțile lui Zoroastru, păstrate sub denumirea de Zend-Avesta în limbile pehlevi și zendă șsic!ț, de către secta ghebrilor 1, ultimii închinători ai focului. Deatunci încoace, ideile s-au schimbat cu totul asupra vechei religiuni persane șs.m.ț”2. Dar cota acestei receptări este foarte restrânsă. Tot așa cum, într-o formă mai degrabă izbutit poetică decât lucidă, se va întâlni la un alt arheolog și arhitect, aproape un secol mai târziu: „Cei care au primit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
capitol care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Tacht-i-Soleiman, care mă interesează în mod special”, îi scria Wikander (Lund, 3 martie 1947) reputatului iranist George Cameron, la puțină vreme după apariția cărții sale despre „preoții focului” în Iran și Asia Centrală. Analiza Poveștii numerelor în comparație cu elemente de folclor turc, persan, provensal are meritul de a include detalierea unui pasaj din cartea pehlevi Arda Wiraz, probabil singura referință mai precisă la acest text folosită de un autor român până la Culianu 1. Hasdeu citează o sursă foarte recentă în epocă, ediția lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înregistrează popularitatea acestor cărți folosite de preoții zoroastrieni din Kerman, „pline de imagini mici, stângace, reprezentând modul în care păcatele omului vor fi pedepsite în infern”4. Încercările lui Hasdeu sunt cu atât mai relevante cu cât semnificația spațiului literar persan sau iranofon pentru cercetările autohtone de folcloristică a devenit în general un loc comun, dar gol. Romanele orientale ca Sindipa și Halima ar fi ajuns în literatura română din India, trecând prin Persia în Bizanț și apoi în Principatele Române
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
l’été. La rose et le peuplier d’Ispahan sont des emblèmes d’amour”2. Într-un anumit sens, ea îi precedă lui Eliade nu doar în cadrul Academiei regale belgiene. Intensitatea cu care Eliade va descoperi și scrie despre poezia persană nu își găsește egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în care descoperă ediția Shah-Nameh în 8 volume, în traducerea aceluiași autor, și cunoaște una dintre cele mai durabile sinteze despre literatura persană, Persian Literature a lui Browne 1. Fie și minime, autoinstruirile îi permit tonul vehement de curajos față de sinteza istorică a lui Iorga: „Nu cunoaște, nici din auzite, cea mai recentă, aproape definitivă lucrare asupra persanilor: A History of Persia a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tonul vehement de curajos față de sinteza istorică a lui Iorga: „Nu cunoaște, nici din auzite, cea mai recentă, aproape definitivă lucrare asupra persanilor: A History of Persia a lui Sykes. De asemenea, nici studiile lui Jackson și Clemen asupra religiei persane în care se găsesc, însă, o mulțime de informații istorice. Domnia sa se mulțumește cu volumele lui Prasek, care nu sunt puse la curent cu ultimele cercetări”2. Anii petrecuți în India înregistrează și câteva detalii „persane”, care variază de la derizoriul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și Clemen asupra religiei persane în care se găsesc, însă, o mulțime de informații istorice. Domnia sa se mulțumește cu volumele lui Prasek, care nu sunt puse la curent cu ultimele cercetări”2. Anii petrecuți în India înregistrează și câteva detalii „persane”, care variază de la derizoriul unui bazar din Calcutta, unde atenția sa tentaculară captează detalii („...poți cumpăra lămpi de drogherie și apă de colonie parfumată cu «Omarkhayyam» la pălărier....” 3), până la dorința mărturisită de a vizita Iranul și Mesopotamia, după cumîi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cerceta colecții de artă greco-budistă, în compania unui tânăr, Arthur Young (alias Swami Jñ³nananda), care cunoaște persana 5, trimite la Cuvântul un întreg foileton despre Hafiz, în care citează traduceri direct din persană făcute „de un bun prieten al meu, persan, din ținutul Khorasabadului”6, iar întors din Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul de persană Bogdanov 7, întâlniri de care se leagă și planul înființării unei catedre de limbi orientale la București. Cu sau fără speranța că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
putea exagera scriind în presa timpului despre arborescenta relevanță a civilizației și religiei Iranului pre-islamic pentru istoria și cultura română: de la frugale elementede istorie a medicinei 1 la relevanța comparativă a surselor istorice pehlevi 2 sau cea istorică a cronicilor persane 3, despre „originea” iraniană acredințelor dualiste în literatura apocrifă și populară românească 4, sau orizontul comparativ al basmelor și legendelor. Aproape în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii fondatorului zoroastrismului, Zarathustra. Curând după apariția lucrării lui Nyberg (1936 în suedeză și 1938 în germană) și în directă legătură cu definiția șamanismului propusă de Ohlmarks, Otto Paul (în „Zum Geschichte der iranischen Religionen”, ARW) și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În 1946, Corbin fondează la Teheran un Institut franșais de recherche en Iran, unde, trei ani mai târziu, inaugurează celebra colecție de publicații de iranistică „Bibliothèque iranienne”, colecție care debutează și continuă câțiva ani la rând cu ediții după manuscrise persane, îngrijite de Corbin, singur sau în colaborare: Ab¿ Ya’qub Sejest³ni, Le Dévoilement des choses cachées. Traité ismaélien du IVe siècle de l’Hégire. Texte persan publié avec une introduction par Henry Corbin, Teheran, 1949 (BI 1); Henry Corbin, Œuvres
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
une double étude préliminaire en franșais et en persan, par Henry Corbin et M. Mo’in, Teheran, 1953 (BI 3); Henry Corbin, Avicenne et le Récit visionnaire: Tome I, Étude sur le Cycle des Récits avicenniens; Tome II, Commentaire en persan du Récit de Havy ibn Yaqz³n, traduction franșaise. Notes et glosses, Teheran,1954 (BI 4, 5); Mohamad ibn Sorkh de Nishapour, Commentaire de la Qasida ismaélienne d’Ab¿’l-Haitham Jorj³ni. Texte persan édité avec introduction et esquisse comparative en franșais par
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
alta, cf. Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, Univers Enciclopedic, București, 1997, anexa I. Vezi și Eliade-WikanderIII, p. 115, nota 36. 3. Aurel Decei (1905-1976): istoric și orientalist român. Ca istoric s-a distins prin studiile despre importanța surselor turcești și persane pentru istoria românilor. Studii la Paris și Berlin (1933-1935). În 1935, licențiat al École Nationale des Langues Orientales Vivantes. Cunoscător a 14 limbi, între care turca, araba și persana. În 1937 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]