1,171 matches
-
Constantin Sălăvăstru realizează o descriere contrastivă a acestuia, prin raportare la discursurile juridic, religios, științific și didactic. Pornind de la premisa existenței unor retorici speciale, delimitate în funcție de natura domeniului în care se manifestă discursul, autorul vizează stabilirea raportului dintre convingere și persuasiune în cadrul discursului politic, fiind interesat de "mecanismele (de ordin logic-rațional, estetic-emoțional etc.) pe care le utilizează cu preponderență pentru a-și atinge scopurile explicite sau implicite"79. Limbajul politic se distinge de celelalte tipuri de limbaj prin tematica abordată, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistic sau de cel juridic, limbajul politic se definește prin trăsături specifice, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei. Spre deosebire de alte tipuri de comunicare, în care funcția informativă este prioritară, comunicarea politică se caracterizează prin disimulare și persuasiune. Limbajul politic are un caracter conflictual 107, raportându-se în permanență la manifestările discursive ale adversarilor politici sau la manifestările discursive anterioare ale aceluiași emitent. Natura conflictuală a limbajului politic determină integrarea altor manifestări discursive în structura acestuia, astfel încât "discursul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
foarte unilaterale: cumpărare de acții sau de titluri en gros și specularea lor la bursă en detail. Acesta este cercul de activitate al marilor bănci (Rotschild, Bleichroder, Perreire), acesta în fine al Creditului Mobiliar"431. 5.3.1. Mijloace de persuasiune Analiza pragmatică este direct interesată de relația pe care o instituie actul de comunicare între interlocutori. În acest sens, limbajul politic eminescian implică o relație interactivă jurnalist-cititor, explicit exprimată în corpul articolelor. Adresându-se unui public eterogen, care dispune de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui metadiscurs care însoțește limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor trei niveluri ale analizei (sintaxă, semantică, pragmatică) a determinat conexiuni constante între
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ar datora faptului că Nietzsche i-a acordat acesteia o mare demnitate, spre deosebire de poziția marginală ocupată de-a lungul istoriei, de la Platon la Descartes și până la romantici, pentru vina de a fi căutat aflarea adevărului prin metode subiective, pe căile persuasiunii, nu prin metodele "ortodoxe" ale rațiunii. Cred că, deși nu totul este foarte exact în aceste afirmații, știut fiind că momentele de glorie a retoricii nu numai că au existat, că nu au fost puține și că au purtat nume
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mod de gândire și în problematica retoricii, căreia îi conferă un statut de suveranitate. Dacă până acum se considera că arta retoricii nu conduce către adevăr și nu se bazează pe metodele "ortodoxe" ale rațiunii, ci pe cele subiective, ale persuasiunii, Nietzsche introduce și în această chestiune o turnură în punerea problemei, incluzând retorica în însăși definirea adevărului: "Ce este adevărul? O armată mobilă de metafore, metonimii și antropomorfisme; pe scurt, o sumă de relații umane care au fost intensificate, poetic
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Aceasta ar fi exact tipul de societate pe care liberalii încearcă s-o evite una în care "logica" a guvernat și "retorica" a fost reprimată. Este esențial pentru ideea unei societăți liberale faptul că, în privința cuvintelor ca opuse faptelor, a persuasiunii ca opusă forței, totul e permis"231. În acest sens va susține filosoful american ideea unei culturi "poetizate", opuse unei culturi iluministe, în care totul putea fi raționalizat sau "scientifizat". Imaginea "poetului puternic" vine acum să se substituie celei a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hiperrealitatea se manifestă și prin inversarea rolurilor clasice "împreună cu familia Loud, "nu vă mai uitați la televizor, ci televizorul este acela care vă privește (trăiește)". [...] Acesta este stadiul ulterior al relației sociale, al nostru, care nu mai este acela al persuasiunii (era clasică a propagandei, ideologiei, publicității etc.), ci al deturnării (dissuasion)"449. În acest context, Baudrillard declară inadecvarea ideilor situaționiștilor la noile condiții; nu mai poate fi vorba de spectacol, ci de epoca în care formula lui McLuhan "the medium
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
opera grecilor, care abundă în figuri ale metaforei seducției. Mai mult decât atât, epoca elină ar deține, prin excelență, expunerea cea mai adecvată a acestei etape aurorale, deși, precizează Parret, orice text deține un anumit grad de transparență alcătuit din persuasiune, manipulare și seducție, pe care cititorul obișnuit să caute în special argumente, îl omite. "Miezul" tare al discursului nu se obține prin intermediul unei încercări interpretative sau psihanalitice, ci prin recursul la ritual și metaforă ce presupune deplasarea ușoară a aparențelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea este umilită, degenerând din aria farmecului și a agon-ului. Stadiul politic se instituie pe fundalul unei realități diminuate și înlocuite cu un principiu al simulării totale, realizate în urma dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lor. Trebuie amintit că pentru antici retorica este disciplina care are drept obiect de studiu elocvența, arta de a vorbi bine, dar și eficient, această ultimă trăsătură permițându-i să se poată descrie și ca studiu al tehnicilor de influențare, persuasiune sau chiar manipulare a auditoriului. Însuși Aristotel, în Retorica, accentuând importanța elementului argumentativ în arta oratoriei, susține că, alături de dialectică, retorica este o facultate de a procura argumente și o definește ca arta de a convinge: "Fie, deci, retorica o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
definiție, Tzvetan Todorov surprinde atât orientarea spre acțiune "Retorica nu se folosește de limbaj ca formă ea nu se preocupă de enunțare ca atare ci de limbaj ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ea nu se preocupă de enunțare ca atare ci de limbaj ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi folosite) și cele tehnice, care trebuie create de către un bun orator, aici încadrându-se cele care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca acțiune; forma lingvistică devine ingredientul unui act global de comunicare (pentru care persuasiunea este specia cea mai caracteristică)"532, cât și spre spiritul pragmatic în retorică. De altfel, persuasiunea ca scop al argumentării se vădește și din tipurile de persuasiune pe care Aristotel le enumeră cele extratehnice (martorii, tortura, documente care pot fi folosite) și cele tehnice, care trebuie create de către un bun orator, aici încadrându-se cele care se raportează la caracterul oratorului, cele care constau în creșterea emoției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teze, modalitate de a accede la cunoaștere etc.) la una contemporană, în mare parte determinată de cercetările ce ne parvin din teoria comunicării. Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale, alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alături de persuasiune, un instrument ce are drept scop declarat influențarea celorlalți. Mai mult decât atât, argumentarea "eficientă" este privită ca o subdiviziune "rațională" a persuasiunii, iar "ceea ce diferențiază argumentarea de persuasiune categorie mai cuprinzătoare a comunicării instrumentale este aceea că persuasiunea operează atât la nivel afectiv, cât și la nivel rațional"535. Argumentarea nu este un scop în sine, ci o "metodă credibilă", un proces de comunicare, un mijloc utilizat în vederea obținerii consensului sau a luării unei decizii în raport cu o situație
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dezvoltarea filosofiei, cât și a vieții social-politice). Această clasificare poate fi regăsită și în cuplurile teoretice care au circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentat mai sus. De exemplu, elementul de convertire a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui, în timp ce convictio, con + vinco, vincere a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De asemenea, acest autor este interesat și de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui, în timp ce convictio, con + vinco, vincere a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De asemenea, acest autor este interesat și de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a determina oamenii să spună "da" fără să gândească
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu valoare de fundament continuă să reapară după acest exercițiu critic extrem. Prin urmare, ceva tot continuă să se construiască, chiar și în cel mai pesimist scenariu cu putință. Bibliografie ADAM, Jean-Michel, BONHOMME, Marc, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005. ALEXANDRESCU, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, trad. de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, Editura Univers, București, 1999. AMOSSY, Ruth, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
l'économie politique du signe, p. 63. 360 Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 108. 361 Ibidem, p. 159. 362 Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, p. 108. 363 A se vedea Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ansamblu a unei oaze în deșertul arid al unei lumi moderne mecanizate și pragmatice" (Leo Spitzer, "La publicité américaine comme art populaire", în Poétique, nr. 34, Seuil, Paris, apud Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, pp. 140-141). 365 Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, op. cit., p. 141. 366 A se vedea Gilles Lipovetsky, Amurgul datoriei, trad. de Victor-Dinu Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996. 367 A se vedea Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, trad. de Doina Lică, Editura Amarcord
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]