1,249 matches
-
bucuria ce ma invadat, odată primit în zona zero a timpului zero... De cum am intrat în curtea interioară privirea mi-a și fost atrasă de verdele cald și mătăsos din centru; abia mai târziu mi-am dat seama că acel petic crud îmi liniștise instantaneu mica agitație interioară generată de călătorie, de bagaje și prime impresii. În acele clipe, marea de verdeață era dezmierdată de curgerea melodioasă a apei unei fântâni arteziane în formă de svastică și care se învârtea ca
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai casei, plini de sînge, cu capul spart, mulțumiți totuși că scăpaseră doar cu atîta. În ziua în care se strînseseră destule adeziuni și urma să se declare oficial constituirea gospodăriei agricole colective, țăranii și-au dat din nou în petic. S-au adunat dis-de-dimineață la primărie, cu copii, cu neveste, au sechestrat autoritățile locale, au recuperat adeziunile și le-au dat foc. Milițianul care, așa cum îi stă bine unui milițian, își făcuse datoria și fugise la timp, a anunțat raionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o scurtă perioadă, apoi se vor stabili către sfârși- tul vieții în Sibiu, unde, în iunie 1974, Cristi se va stinge. Aici se încheie tumultuoasa viață a marelui cântăreț Cristian Vasile și tot ce va rămâne în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni, lăsat să se zbată în uitare și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia a izbucnit revoluția (februarie, apoi noiembrie 1917), iar În armata rusă s-au instalat defetismul și debandada. Rusia ieșind din joc, românii singuri nu se mai puteau apăra pe un petic de pământ cum era Moldova. Au Încheiat o pace separată cu germanii și aliații lor, semnată la București În mai 1918. Condițiile erau deosebit de grele: România pierdea Dobrogea și crestele Carpaților (peste care avansa frontiera austro-ungară). Dar istoria ieșise de sub
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de o Întinsă pădure. Cu greu Îți mai poți imagina astăzi, când betonul și asfaltul au Înghițit aproape totul, că Bucureștiul s-a născut În mijlocul unei păduri, a fost un oraș de pădure! Au mai rămas În jurul lui doar câteva petice din vechiul „codru al Vlăsiei“ (pădurea Băneasa, În nord, azi loc de agrement), și chiar În inima orașului mai poate fi observat ici și colo câte un arbore secular, cruțat prin cine știe ce miracol. De-a lungul câmpiei și străbătând pădurea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în jurul taliei i se desfăcu și alunecă pe mochetă în timp ce se ridica din pat întinzându-se. Pe perna lui era o carte pentru adolescenți Ce a fost Pîmântul altădată. Fiul meu avea unsprezece ani și un portofel Prada și un petic de pirat Stussy și o manșetă de tenis Lacoste prinsă la încheietura mâinii și visase să înființeze un club de astronomie, dar lipsa de interes a colegilor îl făcuse să se lase păgubaș, iar cântecele lui preferate aveau cuvântul „zbor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
guste „deliciile” boemei locale, între cele câteva opțiuni ce ni s-au pus la dispoziție: o întâlnire cu membrii PEN Clubului local, o reuniune la Centrul de Literatură Modernă din Petersburg, vizitarea expoziției Media Art Fest și, în sfârșit, panelul „Peticul - Puterea - Noua Tehnologie”, organizat la Centrul Cultural German. Dialogul nostru este întrerupt deodată de agitația care-i cuprinde pe șefii reuniunii, așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără cap și coadă. Voi spune oare, pentru a mă dezvinovăți, că amestecul genurilor, combinația de religios și laic, de care exegetul avizat se ferește, constituie chiar nodul problemei? Că Țara Sfântă este un tot incoerent, un mozaic făcut din petice care se ignoră unele pe altele? Tradiția înțelege prin acest termen convențional teritoriul străbătut de Isus, pământul care l-a văzut născându-se, crescând și murind, sau pe care l-a sfințit el însuși atingându-l la propriu sau numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
folosit? Nici domnul maior Ghelemè n-ar putea să ți-o spuie. El o știe tot așa de puțin ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue să fie aproape, căci altfel ești pierdut! Somn bun; visuri plăcute! Adică să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ba i-am prins și niște pește din Rîmnic cu prostovalul. Colonelul s-a otrăvit. Ea a plecat în America și a trimis un pachet cu 10 Kg de aur și a ajuns în America un mare bolovan învelit cu petice. Ori l-au furat hoții noștri ori l-au furat americanii care-s vestiți de hoți mari ce sunt. Și a rămas în biserica din Bogata un frumos candelabru din toată averea lui cea mare. Iaca ce-i omu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care e cît de cît conștientă de nevolnicia sa. Într-un fel poetul (care o fi?) e un palavragiu care îi duce pe alții cu vorba, se duce pe sine însuși cu vorba...! Și asta ca să nu i se vadă peticele cu care și-a cârpit nădragii cu care a ieșit la sărbătorile lumii din jur! Și dacă e să revin iarăși la versul lui Vallejo, cred că e vorba și de un instinct criminal al poetului, prea puțin pedepsit, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și deodată zece, douăzeci, treizeci de pietre fură aruncate asupra transparentului și-l rupse de sus pănă jos. Jos grecoteiul! Jos maslinarul! Jos capra râioasă! Și o nouă ploaie de petre distruse transparentul cu desăvârșire, de nu mai rămase nici un petic din el. Iar publicul, în loc să ieie partea grecoteiului, făcu imediat cauză comună cu noi și prinse să strige: Muzica!... Hora Unirei!... Atunci tarafurile de lăutari, cari în atâtea rânduri și-au văzut scripcele 12 și cobzele lor umplute cu sorocoveții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcut avere moșu’. Mergea în sate de-astea izolate și vindea bilete. Avea o panaramă de Dacie și-acuma și-a luat Merțan! Se duce de râpă Bingo! În dimineața asta, Gigete a făcut rost de o minge. Minge cu petice. A dat-o cu cremă de ghete. Să se poată juca pe asfalt. Dar, acum, noi mergem în Dumbravă. În pădure. Jucăm pe iarbă. Pe pământ și pe iarbă. Pe iarba abia ieșită. Duminica dimineața, iarba începe să crească. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una spartă, cu trei-patru petice. Nu mai poate fi reparată. Tai anvelopa, o altă fâșie lungă. Cât antebrațul e bine să fie. Să nu fie prea groasă, că nu se întinde. Nici prea subțire, că se rupe și te plesnește peste ochi și e vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat, Într-o cultură a pământului din cele mai intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului de muncă până În chiar marginea șoselei, fără să piardă o palmă. Din acest trai bun și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea căreia Minerva Îi insuflase cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În vîrf. Spre dezamăgirea noastră, nu era nici o panoramă de admirat; munții dimprejur blocau toată priveliștea. În orice parte ne-am fi uitat, privirea ni se oprea Într-un vîrf și mai Înalt. După ce ne-am prostit cîteva minute prin peticul de zăpadă care Încorona vîrful, am Început să coborîm, mînați și de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
2011 Am durat... Toți au murit, dar eu am durat și am strâns toate câte rămâneau după cei morți... Nu bani, nu lucruri, ci hârtii vechi, care mai păstrau încă crâmpeie de viață... Am strâns bucățele de viață, păstrate pe petice de hârtie... Petre Sirin, august 1973 PARTEA I Îl cunoscusem pe Mihai Rădulescu prin 1949, vara... Tocmai făcusem o excursie sentimentală în Făgăraș și eram de câteva zile în București, pradă unor simțăminte dintre cele mai contradictorii, când mă pomenii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Urgența unor lucrări îi obliga pe țărani să-și prelungească munca până la deplina înserare, când întunericul nopții se înstăpânea de-a binelea. Dumitru Dascălu își amintește și acum, după multe decenii, cât era de prețuit și de bine lucrat fiecare petic de pământ, cum ogoarele erau hrănite cu gunoiul de grajd, dospit în platforme clădite cu meșteșug, cum era apărat de secătuire printr-o schimbare anuală a culturilor. Privind din alergarea trenului câmpurile cu pământul crăpat de secetă și îmburuienite, Dumitru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vede și acum bărbatul împlinit și arătos, așa le va păstra în suflet toată viața. Înainte de a părăsi „casa” și ograda devenite amntiri, canadianul de 40 de ani și noi, însoțitorii lui, ne-am așezat pentru câteva momente pe un petic de troscot verde și des și, în tăcerea care s-a instalat aproape instantaneu, fiecare dintre cei prezenți își rostuia gândurile și trăirile sufletești așa cum dorea. După puține clipe, inginerul electronist - scotocitorul de amintiri - a evocat o întâmplare cu mare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îi ajută pe cei oropsiți de soartă să ducă o viață mai bună. Iar ca om politic, acționează pentru ca românii să nu fie umiliți în țara lor.“ Mare om, mare caracter, ce mai! Pe scurt, asistăm la fericita întâlnire dintre petic și sac. Adică dintre lingău și cel care se înnebunește după osanale. Mihai Gâdea este făcut pentru Dan Voiculescu și viceversa. Trăim, ca șinainte, vremea gudurătorilor, în care capacitatea de-a lustrui cu sârg ține loc de orice alte calități
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă ca În ultimele pînze ale lui Van Gogh, amintind mai degrabă de Dionysos decît de Apolo... Dar nu. Altceva are Însemnătate acum. Si e firesc să mă Întreb
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le-ai luat ca atare. Ca-n beție: beția generează dorință de beție, nicidecum anticorpi. Lasă teoria, Mihai! mi-a strigat Mariana cu durere. Se cunoaște că abia ai gustat din băutură, altfel te-ai fi dat și tu în petic. Bea cîteva pahare și-apoi să mai stăm de vorbă... Atunci să văd eu dacă ochii ăștia rămîn tot albaștri... Nu cumva se vor înroși de dorință, aruncînd din ei harpoane de foc, cu care tu să-mi sfîșii, măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]