1,170 matches
-
indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În colțul dintre Postdamerstrasse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În lat. În orig.). . Stare intermediară Între veghe și somn. . Bezna pleoapei. . Vagi (În fr. În orig.). . Auzul colorat (În fr. În orig.). . Sinestezie - tehnică literară constând În transpunerea metaforică a datelor unui simț În limbajul altui simț. . Dama de pică (În rusă În orig.). . Olog (În fr. În orig.). . Un om Întunecat (În rusă În orig.). . În floare În... (În lat. În orig.). . Avea rău de mare (În fr. În orig.). . Încă un conte ratat (În fr. În orig.). . Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă o scuturi, se face bucăți. Surcele! Vorba vine... Variantă la chestia cu toporul. Când dă de una năzuroasă, începe să spargă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la gură-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
petrec eu cu străinii. La străini - până ce cină - Eu sunt sfeșnic de lumină, Dacă gată de cinat Nu mă-ntreabă De - am mâncat, Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plină Și, zo, el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Strigă-mi, Doamne, cine-mi strigă, Strig - un căpitan din carte: - Ieșiți feciori din cetate Și vă puneți trei cu trei Și tot mână lângă mână Voinicaș cu pușca plină; Și voi haideți fără frică, Nu cătați că doi, trei pică. Da unul din companie Toată noaptea nu s-alină Ci tot scrie la hârtie Și trimite la Frănție. Da Frănția-i mânioasă. El prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i le-au arătat. Atunci împăratu - a strigat s-aducă calul cel mai bun din grajd și-o legat pe țigan la coada calului, ș-o pus ș-un sac de nuci ș-o dat bici calului... Unde pica nuca, pica și bucățica din țigan. Acu-mpăratul a zis: - De-acu, voinice, mi-i fi ginere. Da Călin a zis: - Ba nu-mpărate, că mie alta mi-a căzut dragă, da eu am un frate de cruce aici cu mine, tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ai direcției poliției, fusese făcut bucăți de doi subordonați, e adevărat, cu o discreție lăudabilă și un respect apreciabil, și chiar cu o ușoară tentă de eleganță dialectică. O recunoștea fără nici o greutate și nu le purta nici un fel de pică, dimpotrivă, i se simțea în mod clar ușurarea. Cu aceeași voință energică cu care reușise să-și stăpânească un început de insomnie care-l obligase să se răsucească nu de puține ori în pat, prelua personal comanda totală a operațiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un vag aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter de pe vremea când mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce crai era! Oooo, era grozav. — Da, este destul de grozav, am aprobat-o eu, ignorând restul observațiilor pe care le făcuse. Salome, care, am decis eu, era un suflet mult mai sensibil decât ar fi sugerat felul În care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
părea ceva cu totul deosebit: să stea pe brânci și să aștepte întrebările celor trei fete (că cel puțin așa păreau) și, odată cu acestea, ritualul de citire a cărții extrase din teancul cu cărți de joc proaspăt amestecat. Valetul de pică! remarcă Gerard din nou, vocea gravă, poruncitoare, ca de bărbat, a uneia dintre fete. Acuma nu-i în stare să spună ce carte dorește-se auzi o altă voce, mai în particular și mai caldă și o alta râzând în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
patru cavaleri îl luară pe celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
celălalt Gerard și-l duseră afară din sala de operație. Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Am văzut și noi că școala este despărțită de biserică. E despărțită de strada noastră cea frumoasă și măturată mereu la 1 Mai și 23 August". Deodată, pe domnul acela tovarăș l-a apucat invidia, atunci când a văzut că un pici poate da niște răspunsuri atât de foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
purta un bandaj cât o farfurie zburătoare. Pe hol, madame Kropotkina m-a interceptat, zâmbind cu toată claviatura. — Vai, domnu’ Igor, n-am știut ce familie numeroasă aveți. Au venit și cele trei verișoare gemene. Vai, dar sunt frumoase de pică! Le-am servit cu cornulețe. Când am intrat În birou, Încuind ușa În spate, surpriză! Fetele asezonaseră cornulețele cu două sticle de vodcă, dintre care una, de mult secată, se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele sărea zglobie pe spinările celorlalte, dar nu se putea prinde și cădea ca proasta În nas, după care Își lua din nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De aceea trebuie să pui la cale asemenea tâlhării, fiindcă Sophie nu te satisface. Dar mai sunt și multe alte motive. Rainer este creierul bandei, Hans mai degrabă mâna care execută, Sophie este un fel de voyeur, iar Anna are pică pe toată lumea, ceea ce e rău, fiindcă așa ajungi să nu mai vezi lucrurile limpede și să‑ți blochezi toate căile de acces. Și oricum Anna nu prea are acces la lucrurile frumoase, fiindcă acestea trebuie cumpărate cu bani. Anna nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu te jena să-mi atragi atenția. Mă tem că în ultimul timp am o tendință incorijibilă de a face avansuri. Cu cât îmbătrânesc mai mult, cu atât mai puțin reușesc să-mi controlez acest libidou nenorocit. Nu-i purta pică unui biet bătrân pentru slăbiciunile lui. Nu, desigur. Știam că vei înțelege. Am ajuns: Citroenul 2 CV albastru. Ne-a luat ceva timp să ne instalăm în mașină. Bătrânele articulații ale lui Findlay gemură puternic când se lăsă pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă acuzi și că am organizat moartea lui Mortimer? Thomas miji ochii și se întoarse spre Phoebe. — Poate aici intervine domnișoara Barton. Phoebe râse furioasă și spuse: — Cred că glumești. — Mi se pare logic, spuse Roddy. Știu precis că poartă pică familiei. Și hai să ne gândim așa: ea și Owen se duc sus și-l caută împreună pe Henry - câteva minute mai târziu, e mort. Asta-i face suspecții principali în cartea mea. Ce părere ai, Hilary? — Sunt absolut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un drac de chibiț care-i privește peste umăr. Dracul seamănă leit cu Tudor Vladimirescu, cel de pe fosta hârtie de 25 de lei, în șubă cu fireturi. Când și când întinde o mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de ce, dar mi-au rămas ochii la fel de buni ca acum patru sute treizeci și două de mii de ani. Ia uite ce fițe face trefla asta! Tudorel: Păi fiindcă tu porți ochelari de la-nceput. Asta e trefla? Am confundat-o cu pica. Anghele: Hai ai grijă ce faci. Concentrează-te să iasă bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau a ieși pe ușă ar lipsi cu desăvârșire. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte patru. ─ Divinația e îngăduită uneori, spune ea, când nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]