2,018 matches
-
să bem ceva. Nu cred că mă țin nervii să mă uit la rahatu’ ăsta. Ne-am dus În Wild West Bar, situat la etajul unu, unde o trupă de cowboy cânta „Acasă, pe culmi“. Pereții erau acoperaiți cu preerii pictate, cu tot cu buffalo și indieni. Rezemându-ne de bar, am comandat două beri. — Și presupun că nimic din toate astea nu are nici o legătură cu cazul Pfarr, nu-i așa, Bernie? — Eu am fost angajat să investighez incendiul, am explicat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să văd dacă pot vorbi cu el. Cine știe, pictura pe care o caut s-ar putea foarte bine să fie una dintre alea Îngrămădite lângă perete. — Poate că e, zise Rienacker. Presupunând, desigur, că te cred. De cine e pictată și care e subiectul? — Rubens, i-am răspuns, Încântat de propria-mi inventivitate. Vreo două-trei femei goale lângă un râu. Se numește La scăldat sau ceva de genu’ ăsta. Am o fotografie la birou. — Cine e clientul tău? — Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în ceața lăptoasă, ca și cum s-ar fi atins de ceva gelatinos. De unde se vede că, oricât am vorbi despre Icar, sufletele ne vor aparține pământului pe care-l zăresc fragmentar jos, punctat de păduri însingurate. Îmi vin în minte arborii pictați de Mondrian. Fără trunchi, cu coroanele întoarse spre pământ, spre rădăcini, ca și cum ar vrea să refacă o unitate pierdută, să închidă cercul. De fapt, nu e un cerc, ci un oval. Însă și pe un oval se poate merge la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei care nu respectă arta o privesc cu respect. Muzeul e un refugiu, dar și un templu. El desparte, dar și ocrotește. În schimb, în stradă, privitorul este eliberat de orice datorie față de artă. Poate chiar să întoarcă spatele zidului pictat și să urmărească alergătura mașinilor. Nimeni nu-l mai judecă pentru lipsa de interes. Strada n-a devenit muzeu, ci a rămas stradă. Arta înfruntă acum umilința de a fi privită în fugă dintr-o stație de autobuz sau de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
poetul, nu părea nici de cincisprezece. Zic poet, întrucît avea un caiet de amintiri, cu poze decupate din reviste, în care copia câte o strofă din cei mai diferiți autori alături de însăilări proprii. Toți își făcuseră asemenea "oracole", împodobite și pictate ca niște măști zulu, în care scriau cugetări sau catrene ori se străduiau să răspundă la întrebări fundamentale cu șabloane rumegate de mii de creiere bovine, pentru care dragostea era, bineînțeles, "un roman care se termină cu introducerea", iar scopul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim și ne culcăm/ Șai-da-dirlada-da/ Păi copilașii ce mănîncă? / Șai-da-dirlada-da/ Păi se cordesc și-apoi se culcă / Șai-da-dirlada-da", cânta în delir, urmat de pițigăielile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
negri ar putea să-i spună, dacă cele două găuri negre indicând locul unde ar trebui să fie ochii pot fi numite ochelari, și găurile negre, rotunde, negrul pus în spirală, dacă n-ar ocupa jumătate din față! fața zugrăvită, pictată, nu zugrăvită! zugrăviți erau pereții bisericii, albastrul uimitor al feței, albastru de cer în limbajul nostru comun, doar buzele roșii, roșii ca sângele, și oriunde ți-ai întoarce privirea găurile negre te urmăresc acaparator, gata să te înghită, O stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumina de întuneric și mult mai târziu, în ziua a patra, a pus luminătorii care să arate ziua și noaptea, Mi-e dor să fiu pe schelă! Dorul e-al lui, și cuvintele, Culoarea este în interiorul lucrurilor, îți amintești Pantocratorul?! Pictat numai din culoare, din culori l-am făcut vizibil, adierea de vânt, raza de soare pe chipul lui zâmbind, își trece picior peste picior întorcându-se spre mine, Când Dumnezeu voia să fie lumină, voia de fapt culoare! culoarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui Theo foarte aproape de mine, simțindu-mă concentrat cu privirea la ceva anume, Corina împrăștie pe lângă pereți și celelalte tablouri, La Cina cea de taină! El zâmbește încercând probabil să reconstituie în minte pânza de 1,14 pe 2,21 pictată acum câțiva ani, oare câți?! Știi, mă întorc eu spre Theo, te-am urmărit atunci în biserică când, când? Am intrat pe ușița cea mică din altar, nu m-ai observat, tu pictai, am stat toată ziua acolo ascuns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? fiecare tablou al lui cu subiect religios, o replică îndrăzneață la scenele identice pictate tot de el în biserică, de ce? Ca și cum cel care își câștigă fiecare centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat de apropierea de divinitate anulează totul prin aceste pânze ale îndoielii și nu numai, Vindecarea orbului, Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus adie suflarea neîndurătoare a morții, am apelat la Botticelli, și eu mă uit cu atenție încordată la tablou, Am păstrat de la Botticelli numai câteva personaje, pe Iisus mort sprijinit de cele trei femei, am pus această imagine în centru pictată abia vizibil, ca văzută printr-un geam ud de ploaie, peste această imagine am suprapus un alt strat de pictură, în locul celorlalte personaje ale lui Botticelli am pus, stai să văd dacă îmi amintesc, și face câțiva pași spre tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trei altare într-o singură bazilică, înmormântat în fața altarului din mijloc Pietro Luigi Palestrina, mormintele celor trei femei admise la somnul de veci în această încăpere înălțată parcă spre a fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții îmbrăcați numai în mozaicuri de mă cuprinde frigul, afară atât de cald, Nu mai cobor în grotele sacre, cu gândul doar la frigul din jurul criptelor și-mi îngheață șira spinării, prefer mai degrabă să urc treptele spre vârful cupolei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
adevărat scopul, să neliniștească, să tulbure, să excite sufletele, Cina cea de taină, părintele vorbește, aici în altar unde eu va trebui să pregătesc sfânta cuminecătură, masa aceasta nu stă bine așa și arată spre frescă, peste tot am văzut pictată o masă orizontală în jurul căreia stau apostolii privind spre Iisus care împarte pâinea și vinul, de ce a schimbat Theo poziția mesei? De ce-i atât de departe Iisus, la celălalt capăt, când el ar trebui să fie în centrul imaginii, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pâine, încă mânjit cu margarină Rama și am sfârtecat metodic pânza, am tăiat-o fâșii subțiri și n-am simțit nimic! Apoi am mâncat jumătate de franzelă cu margarină, 29 iulie, la mine în sat, în biserica pe jumătate pictată, meșterul Duma îmi oferă explicații în timp ce-și fumează liniștit țigara după prânzul gustos, cum se prepară culorile, pictura corect făcută, cochetând pe alocuri cu legile perspectivei, fără ostentație însă, meșterul îmi spune că perspectiva nu e indicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-atunci adaptezi, dar astea sunt greșeli iertătoare pe care le depășești cu timpul, Și mie îmi răsună în minte inscripția de la Dârjău lăsată în limba latină de Paul din Ung pe steagul ce flutură drept deasupra capului cavalerului bărbos, pictat-am eu această lucrare, eu Paul, fiul lui Ștefan din Ung, în anul Domnului 1419, scripto scribebat et pulchram puelam in mente tenebat, și-aveam în minte o fată frumoasă, Nu-i spun meșterului despre Paul din Ung, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la absidă, îl urmez printre găleți cu var și scânduri spre altar, aici ne întâmpină pereții goi, dați grosolan cu maltăr, deschide brațele a răstignire meșterul și-mi arată, în stânga proscomidia, iar în dreapta diaconoconul și semicalotele, destul de mult spațiu de pictat și chiar incomod, dar fiecare imagine va fi la locul ei, se-apropie de perete meșterul și-și trece palma peste tencuiala aspră, dă din cap mulțumit apoi își caută cu înfrigurare prin buzunarele largi ale pantalonilor țigările, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brațului său, Ridicăm astăzi schela aici, Janos știe ce are de făcut, iar pe tine te țin lângă mine, să mă urmărești cum lucrez, de-o parte și de alta a Mariei pun doi arhangheli și toată scena asta trebuie pictată iute ca să nu se usuce peretele, Și pe perete? întreb eu uitându-mă la goliciunea oarbă a zidului tencuit, convins o dată mai mult că nici un milimetru de perete nu scapă fatidicei cărți de iconografie din litera căreia meșterul Luca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albă pe care din câteva linii ușoare iese la iveală un alt Ioan Gură de Aur și mâna mea aleargă grăbită pe desen, o liniște fără margini mă cuprinde și urcă din adâncurile ființei mele fiindcă acum știu cum trebuie pictată biserica și eu nu voi putea picta altfel, 23 septembrie, pe locul rămas liber din altar lângă Ioan Gură de Aur al meșterului Luca l-am pictat pe al meu Ioan Gură de Aur, astăzi sâmbătă, mâine se va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
creșterea și descreșterea cu creta și-n funcție de punctele stabilite de Theo pe linia din creta albă ce se avânta spre mijlocul bisericii, după o știință care mie îmi era necunoscută, a dispus pe pereții goi ordinea viitoare a scenelor pictate, iar sub punctul extrem dincolo de care soarele nu mai avea putere să intre a socotit că va picta pe boltă Pantocratorul, Mi-amintesc că, de Schimbarea la Față, a fost plecat în pădure toată ziua, eu l-am ajutat în biserică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo părea să scape brațului divin și puterii sale atotcuprinzătoare, deși pictarea bisericii trebuia să servească în primul rând înaltelor interese dumnezeiești, Pe la șapte, imediat după cină, Theo s-a dus la culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
paradă; era o poveste feroce a războiului în imagini, realizată cu un spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
teatru, se aflau dedicații votive și embleme militare, iar unele ornamente erau abia schițate, ca și cum lucrările ar fi fost întrerupte. Apoi ieși la iveală o frescă ciudată: un codex deschis, pe a cărui pagină goală erau scrise - cu mâna, nu pictate - câteva rânduri în latină corsivo. Nu era însă mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese reprezentat deschis și gol tocmai pentru ca să se poată scrie în el ceva, poate o dedicație. Se puteau descifra numai fragmente, dar apărea, de cel puțin patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelei funcții pe umerii a doi oameni. Sacerdotul templului isiac de la Iunit Tentor În acele zile de ianuarie, în ciuda mării neprielnice, în portul Ostia debarcă un bărbat trimis în taină de templul de la Iunit Tentor, unde Împăratul pusese să fie pictate imensele panouri de astronomie magică. Se numea Apollonius și era sacerdot. Callistus află de venirea acestuia, și tocmai lui - omul despre care întregul imperiu știa că se afla mereu alături de Împărat - Apollonius îi mărturisi că aducea o profeție alarmantă, născută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vîntului, Într-o versiune pirat chinezească. Chipurile pe jumătate distruse ale lui Clark Gable și Vivien Leigh se ridicau pe un eșafodajul lor deasupra unei replici aproape În mărime naturală a Atlantei În flăcări. TÎmplarii chinezi tăiau panourile cu fum pictat, care se ridicau În sus spre cerul Shanghai-ului, greu de deosebit de focurile care se Înălțau Încă deasupra Orașului Vechi, unde membrii răzleți ai Guomindang-ului rezistaseră invaziei japoneze. TÎnărul cu cuțitul era Încă pe urmele lui, strecurîndu-se prin mulțime cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
modern și minimalist cu foarte multe culori primare, cu pereți acoperiți cu poze alb negru Înfățișând femei Însărcinate, bebeluși și copii jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]