18,182 matches
-
paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student am cunoscut-o pe soția mea, Clarissa, pictor și ea (ea încă pictează), m-am îndrăgostit și am trăit o profundă revelație religioasă, creștină. M-am căsătorit și m-am botezat (prin scufundare totală) în același an. Acesta e momentul când l-am descoperit pe Blake. îmi plăcea
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
profesorului universitar de origine irlandeză, Sean Farrell cîțiva prieteni. Sînt de profesii (universitari - Derek și Rachel - care sînt și scriitori - Hal și Charles, tatăl acestuia din urmă fiind unul dintre susținătorii lui Martin Luther King -, un avocat, o doctoriță, un pictor ratat ajuns zugrav, un brutar, care a predat antropologia în Africa de Sud, o poetă care ține un magazin de artizanat, o secretară și o fostă prostituată) și de naționalități diferite (italiană, bielorusă, ucrainiană, canadiană). Prezentarea lor este făcută în primul capitol
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
cuprindă discursul unui autor omniscient prin excelență care știe cu precizie ce urmează să se întîmple cu fiecare personaj în parte, ba mai mult le prezintă sfîrșitul, uneori tragic și deseori nedrept, de pildă Katie, poeta și Leonid, soțul ei, pictorul ratat, vor muri într-un accident de aviație, avionul prăbușindu-se undeva ,,între Tîrgu Mureș și Piatra Neamț", alături de un narator omniscient, replică parodică a celui consacrat ca atare de către ,,doxa". De altfel, autoarea pendulează între critica marilor narațiuni totalizatoare și
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
nu doar de moartea tragică a fiului său ci și de catastrofa nucleară de la Cernobîl, de suferințele atroce ale puținilor supraviețuitori de care află vizitîndu-și, după o lungă ezitare, țara din care fugise în condiții umilitoare, sperînd să devină un pictor celebru la New York și sfîrșind prin a ajunge un simplu zugrav dar simțindu-se cu adevărat un cetățean american, chiar dacă trebuie să-și refacă anual, ,,cartea verde". Participarea eroilor fictivi la evenimente reale creează o atmosferă de ,,indeterminare", în care
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
de ,,triunghi balcanic", infernal, ,,un fel de miez de maximă negativitate", un ,,nucleu al războiului, o lume întoarsă pe dos", cum sună, în această privința, cuvintele romancierului. Matei Pavel, ca și ,,sufletele înrudite lui" (inginerul din Calafat, Vladimir Dumnea, și pictorul din Vârșeț, Teodor Brenovici) ar constitui, pe de altă parte, un ,,lot experimental" de trei destine aflate în derută existențială și apte astfel de a intra în jocul tentațiilor diavolești. ,,Gol pe dinăuntru, nemaisuportând realitatea imediată, istoria, părăsit de toți
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
al PCR iar la 24 februarie 1948 se anunță înlocuirea sa din funcția de ministru al Justiției. Patru zile mai tîrziu, la 28 aprilie 1948, Pătrășcanu a fost arestat. Trei săptămîni e ținut izolat, cu soția lui, și ea, ca pictor scengoraf, neagreată, într-o vilă la Băneasa. Face o primă tentativă de sinucidere. De abia la sfîrșitul lui august 1948 e dus, împreună cu soția, și ea arestată, în casa lui de la Snagov. Rezoluția CC al PMR din iunie 1948 îl
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
Pavel Șușară (doi artiști elvețieni de origine română) I. Georges Tzipoia Fiu al pictorului Alexandru Țipoia, Georges Tzipoia s-a născut la București, în anul 1945. Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din București, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabilește, ca refugiat politic, la Geneva, Elveția fiind, de altfel
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
în Elveția și în Germania și participă la numeroase expoziții de grup. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1974, și al mai multor asociații ale artiștilor din Geneva (SMA, SSBA, SPSAS). în anul 1995 creează Fundația ,,Pictor Alexandru Țipoia", iar din l996 instituie premiul ,,Alexandru Țipoia" distincție care se acordă anual unui tînăr artist român cu o prezență publică importantă în anul de referință. în 2000, publică la Editura Crater volumul de versuri Vălul pământului, o carte
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
limbajului. Modern fără a părăsi convenția tabloului, diversificat fără a trăda continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul este, în esență, un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
desfășoară o bogată activitate artistică, organizează numeroase expoziții personale și participă la importante manifestări colective. Expune, de asemenea, în Franța, în Canada, în Germania etc. Se implică efectiv în viața artistică elvețiană, în intervalul 1988-1999 fiind ales președinte al Societății pictorilor, sculptorilor și arhitecților elvețieni din cantonul Geneva. Cu prilejul unei expoziții colective, este prezent pe Canalul de televiziune ARTE, în cadrul emisiunii Metropolis. Figurează, de asemenea, în dicționare și repertorii care privesc arta elvețiană contemporană, precum și în Dictionnaire biographique de l
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
Pace la Paris și, acolo, cei doi au purtat convorbiri. Dar acea funestă Comisie de anchetă nu i-a arestat, tot ca martori?, pe Harry Brauner, pe prietena sa Lena Constante, care erau știuți ca prieteni ai soției lui Pătrășcanu (pictor scenograf), pe mai toți simpatizanții comuniști funcționari la Institutul Central de Statistică (i-am cunoscut, dintre aceștia, pe Ștefan Popescu și Anton Rațiu)? Se tot căutau surse pentru acuzații probante. La început, nefericitul Golopenția a fost pus să tot dea
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
de opinie, constituie premisa majoră a locului privilegiat pe care Eustațiu Stoenescu l-a avut în spațiul nostru artistic din această perioadă. Faptul că imaginea lui s-a voalat ulterior pînă aproape de stingere nu este nicidecum o expresie a ingratitudinii. Pictorul și-a sedus timpul și a oferit nenumărate paliative istoriei și actorilor ei, dar nu a reușit să coaguleze un mesaj convingător, dacă nu pentru durata lungă, măcar pentru intervalul de dincolo de orizontul clipei. Nereușind, în afara unei severe stăpîniri a
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
aspirație spre idealitatea care motivează episodicul și îi dă credibilitate dincolo de zbaterile lui efemere. Dacă tuturor acestor elemente le mai adăugăm și unele motive exterioare, cum ar fi, de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost literalmente unul de curte, adică apropiat, măcar ca portretist, Curții regale și aristocrației românești, acelei aristocrații căreia, de fapt, îi aparținea el însuși, cvasianonimatul său postum poate fi înțeles în termeni relativ corecți. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
un interes explicit (Portret de femeie, Tînăr cu carte în mînă, Rochia verde, Portret cu basc, Portret de bărbat, Fetița cu cercul etc.), persoane publice cunoscute - artiști, oameni de cultură, personalități din lumea științei etc. - (Portretul profesorului Jean Paul Laurens, Pictorul Ștefan Popescu, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory, Portretul profesorului Ștefan Minovici, Portretul profesorului Papillot, Portretul lui Ion Manu, Portretul lui Lasserson, al lui Panait Istrati, al actriței Andronescu etc.), fie marile figuri ale Curții regale și ale aristocrației românești, dar nu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
ale aristocrației românești, dar nu numai (Portretul Regelui Ferdinand, Portretul Reginei Maria, Portretul Regelui Mihai, Portretul lui I.C.Brătianu, Portretul Principesei A. Cantacuzino, Portretul Principelui Ghica, Portretul Principesei Clara Mavrocordat, Portretul Elenei Văcărescu, Portretul Baronului Levavasseur, Portretul Contelui Chesingne etc.), pictorul este interesat în aceeași măsură de o exactă definiție a personajului și de o anume sugestie a exemplarității lui.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
Pavel Șușară La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
un debut duplicitar. Fiecăreia dintre cele două categorii de privitori el îi oferă nu atît consecința unor meditații personale sau a unui travaliu de atelier care să-l reprezinte ca stadiu profesional și ca aspirație artistică, ci exact ceea ce tînărul pictor crede că în cele două locuri se așteaptă de la el. La Paris expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase personaje și arhitecturi colosale, care flatează în mod evident gustul de cronicar medieval și de comandant
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
mari sensibilități față de proaspetele mituri ale locului. Acest fapt explică într-o măsură convingătoare acea situație, aparent ciudată, invocată la început; anume zilele de glorie și mai apoi anii grei de uitare. Primele sînt chiar efectul acestei neobișnuite îndemînări a pictorului, extinsă pe un spațiu foarte larg: îndemînare tehnică, îndemînare tactică, îndemînare strategică, îndemînare în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, mai degrabă absentă din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei lumi relativ închise, dar cu o mare influență publică, și în sensul larg al cuvîntului, în speță exponent al unui spirit confortabil, corect și previzibil, care nu pune nici o problemă
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
Liviu Antonesei Liviu Antonesei - Val Gheorghiu, te-aș provoca la o discuție, neconvențională, despre scriitorul și pictorul Val Gherghiu. Val Gheorghiu - ... Am spus greșit "scriitorul și pictorul"? I-aș acorda prioritate pictorului. Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Liviu Antonesei Liviu Antonesei - Val Gheorghiu, te-aș provoca la o discuție, neconvențională, despre scriitorul și pictorul Val Gherghiu. Val Gheorghiu - ... Am spus greșit "scriitorul și pictorul"? I-aș acorda prioritate pictorului. Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Liviu Antonesei Liviu Antonesei - Val Gheorghiu, te-aș provoca la o discuție, neconvențională, despre scriitorul și pictorul Val Gherghiu. Val Gheorghiu - ... Am spus greșit "scriitorul și pictorul"? I-aș acorda prioritate pictorului. Și aș face-o cu destulă motivație. Da, dar dacă iau așa evoluția ta biografică, constat că ai debutat, ca prozator, în 1960, în "Iașul literar", și că ai publicat volumul Arlechin în iarbă, în 1972. Pe cînd prima expoziție
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
teribil de refrișant. Trecerea celor doi pe trotuar, în soare, mîncînd cireșe dintr-un toc pe care-l ținea, galant, Dima și din care celălalt se servea cu distincție galică, era spectacol vivant. Unul anulînd cumva morga catedratică. Acuma văd pictorul din studentul filolog. De altfel, cu "magistrul" mă vedeam mult mai tîrziu, aproape anual, dar la fel de emoționat, cînd lucram de-acuma la "Cronica", întreținîndu-mă la un... salam de Sibiu și la o bere ("Lasă, dragă, plătesc eu!"), pe terasa de la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ambientală", ea e destinată expoziției. Nu tabloului. Eu nu pictez un tablou. Pictez o expoziție. Expoziția ca o compoziție, ca un tablou. Orchestrată ca atare. Ceea ce în muzică se numește variațiuni pe o temă? E contaminare muzicală? Poate. Ești un pictor cu o cotă bună în țară. De altfel, primul tău album monografic apărea, la Meridiane, încă în 1985. Dar aceeași cotă și în străinătate. Ai participat la numeroase expoziții românești peste hotare. Ai avut și "personale", la Paris și la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]