2,096 matches
-
o crustă de gheață. Ceea ce poezia aceasta pierde În materie sensibilă câștigă În muzicalitate. Până la urmă, Îl singularizează pe Eminescu nu atât ceea ce spune, În spirit tipic romantic (geniul neînțeles, amorul neîmpărtășit, extincția În sânul naturii, eroismul strămoșilor, geneza și pieirea lumilor...), și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
citește cu bucurie și emoție, este un document literar important dar și arătarea părții creatoare a autorului, care te duce până În preajma tragediei antice. Acesta este un dar. Familia Lovineștilor creată În special de Doamna Profira, Hecuba! Se duc spre pieire oameni de valoare numai pentru că Își Îndeplinesc destinul creator, și pentru aceasta trebuiește „plată”! M-a impresionat marea Dv. putere de muncă, lipsa aceasta la mulți creatori de-ai noștri, i-a făcut să nu-și ducă opera la Îndeplinire
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
drum. VASILE GÂRNEȚ: Discut cu estonianul Peeter Sauter, răvășit și el de cele văzute în sălile muzeului din Ypres. Moartea înfățișată în cele mai mici amănunte - cele care dau corporalitate războiului, îl scot din tiparele publicisticii „angajate” și ale ideologiilor - pieirea unor tineri imberbi, secerați de gazul otrăvitor, te consternează. Mult mai mic ca suprafață, Muzeul In Flanders Fields îmi evocă Memorialul Holocaustului de la Washington, pe care l-am vizitat în toamna lui 1998. Avem timp și pentru o scurtă plimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă, dar și propriile „sale și ale lor” structuri: partidul, armata și, se pare, chiar și securitatea, care, după cum s-a văzut, nu a ezitat să-i grăbească pieirea, deși el a investit multe fonduri și încredere în ea! Devenise în ultimii ani „un domn nebun”, cum, probabil, românii din principate nu mai avuseseră de la ultimii domni medievali și numai unii dintre ei! Și atunci... cum se explică „paralizia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răsare soarele avem să ne aducem aminte de ei, și am să-i jelim de asemeni când soarele asfințește; și când ne vom trezi la bătaia miezului nopții, avem să-i simțim în jurul nostru și ne vom afla nemângâiați de pieirea lor." Amfilohie Șendrea dă sfaturi lui Ionuț pentru expediția dela Brăila, arătând ceeace nu trebuie să se facă și îndemnându-l nu la lovitură de forță, ci la una de inteligență. Să nu se cunoască nici intenția lui, nici puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost înfrânți și puși pe fugă și în toată ziua aceea și noaptea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă turci așa că mai toți au pierit și puțini au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar pe locul unde a căzut Șendrea, cu hramul Sfânta Paraschiva, și o alta, zidită în 1487, la Badeuți, închinată sfântului Procopie. Pe pisania acestei biserici se relatează pe scurt lupta de la Râmnic care se termină cu: „Și a fost pieire foarte mare printre Basarabi”. Există trei scrisori, două ale reginei Beatrice către sora sa Elenora și cumnatul său, Ercole d’Este, ducele Ferrarei, și una a regelui Matei către Papă. Scrisorile reginei au data de 9 iulie 1480. Se pare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fata de măritat are puterea de a supune haosul și de a crea din nou lumea prin cuvânt și țesut. Darurile primite pentru sacrificiul întemeietor amintesc de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului univers pentru salvarea de la pieire: „Din pelița lui/ Pahare-au făcut;/ Beau boieri cu ele,/ Beau și fericesc/ Și cu scumpe daruri o dăruesc:/ Cu luna, Cu stele/ Și cu mărgăritare” (Utconosovca - Odesa). Corpurile cerești, dar și pietrele prețioase sunt proprii naturii selenare a fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a încercărilor grele sunt axate pe trimiterea eroului în împărăția de peste nouă țări și nouă mări. Eroul trebuie să dovedească că a fost în acea împărăție, că este capabil să plece și să se reîntoarcă dintr-acolo, rezultatul negativ însemnând pieirea lui. Așa, bunăoară, eroului i se cere să dobândească felurite obiecte sau minunății ce nu pot fi găsite decât în împărăția de peste nouă țări și nouă mări”. Dar feciorul singur nu poate supune spațiul infernal în care va pătrunde și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prinde pe teritoriul nostru, al țărilor socialiste, așa cum se prind acum posturile de radio. Ce va face propaganda noastră? Cum vom mai putea convinge pe oamenii simpli că americanii sunt pe marginea prăpastiei, că societatea lor e putredă și sortită pieirii, cum le spunem noi acum oamenilor de rând?..." Recunosc că n-am scris la M.A.E. o informare despre această convorbire, ar fi putut să apară drept o iluzie, o minciună, un rezultat al influenței capitaliste asupra unui pârlit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se strângă, cu înfrigurare, toate bogățiile țării românești, spre a fi trimise la Moscova, un singur om n-a voit să cedeze valorile ce la avea sub privegherea sa: starețul mănăstirii Secul din județul Neamțului. Așa au fost scăpate de la pieire odoarele acestei frumoase mănăstiri, între care și acel vestit aer al lui Nestor Ureche, mare vornic al Țării de Jos și al soției sale, Mitrofana, din 1608 «în zilele blagoslovitului Voievod, Simion Movilă». Numele starețului, care a văzut limpede și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Nistru, dar când a fost vorba de moldoveni sau de români, cei doi vecini, care nu ne sunt deloc prieteni, s-au găsit prieteni între ei, pentru a ne strâmtora și a ne strivi. Austria vrea înfrângerea României; Ucraina vrea pieirea Basarabiei. Viteaza Românie, care n-a putut fi bătută la Mărășești, va scăpa însă și de pacea de la București, iar Basarabia, care, în scurtul timp de un an, a dat atât de frumoase dovezi de viață națională, nu va mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
suspina Și Întristată-L Întreba ? Spuse: Iisuse Fiul meu iubit În ziua de Luni unde vei fi? Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi. Iisuse ziua de Marți unde vei fi? „Profetul“ Lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac. Iisuse Fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi? Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginți. Iisuse Fiul meu iubit În Sfânta Joi unde vei fi? În Sf. Joia Mare pe la prânz Mielușelul Însumi sunt. -Iisuse
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
n-auzi o vorbă bună Crime, omoruri și Întâmplări Boli fără vindecări Și zilele se scurtează Nimeni nu mai lăcrimează Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos! Să aștepta-ți a Lui venire Să ne scape de pieire, Dar foarte mult nu va fi Până Domnul va veni Și pe cei ce au făcut bine Îi va lua Domnul cu Sine Iar la cei răi le va spune Să se adune toți din lume În Valea lui Iosafat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
episcopul Meletie Istrati a fost atras în partida antiunionistă, ulterior a reconsiderat concepțiile politice ale fratelui său. Nicolae Iorga îl citează pe Melchisedec, care, în cunoscuta sa lucrare Chronica Hușilor, nu îl critică, ci îl „plânge” pe Meletie Istrati „pentru pieirea înainte de vreme (și-a dat obștescul sfârșit la 31 iulie 1857, n.a.) de pe urma amărăciunilor produse de politica nenorocită a fratelui său”. La 27 martie 1857, Episcopia a trimis ordin să se întocmească lista cu preoții cu drept de vot pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bine... Dacă dumneata, ni-i spune. Boierul: De îndat’ vă povestesc Și pe toți va lămuresc. De sute de ani, măi frate, Milcovul le tot desparte Pe cele două surori, Țări creștine și vecine, Spre cumplită urgisire Și a neamului pieire. Să-l secam dintr-o sorbire Ce mai , să le dea de știre Cum că... trebuie Unire. Printre ei era, se știe Și-un țăran tare isteț, Si cinstit și îndrăzneț. Ion Roată se numea, Si povestea-ncepe așa: Ion
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
nostru, nici realizate, decât acceptând ideea înfrățirei universale". Pentru a încheia, cu superioritate și dojenitor: "Tineretul intelectual român, îmbrățișând orbește ideea de naționalism retrograd a maestrului, nu va face nimic alt decât jocul forțelor reacționare de distrugere, ducând astfel la pieire alți Eminești, născuți ori care se vor naște din sânul vigurosului popor român [...]. Să aruncăm la fier vechi drapelurile grele de sânge închegat și să ridicăm deasupra Umanităței, un singur stindard, pe care să se afle scris un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
claselor pozitive", "producătoare", din care făceau parte țăranii, meseriașii și muncitorii", apreciind "meritele "claselor productive"". Tocmai de aceea, zice Ioan Derșidan, catilinarul eminescian "face parte din viață și literatură" iar explicarea lui are în vedere "rădăcinile creșterii (sănătoase) și ale pieirii, dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
participă la constituirea lui, nu același lucru se poate spune despre om. Acest ultim produs al evoluției, lipsit de gheare și colți, nu prea harnic la fugă și cu simțuri nu prea agere, e Însă Înzestrat cu rațiune. Condamnat la pieire În planul relațiilor obișnuite din regnul animal, el a putut fi Învingător deplasând problemele În planul rațional. Poate ăsta Îi și este rolul: natura nu Înzestrează pe nimeni cu ceva inutil ei Însăși. Ca orice ființă, omul ar fi fost
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
transforme aceeași substanță de rezervă, preluată de la plante, Într’o alta, compatibilă lor Însele. Încă mai mult, plantele, ca producători primari, adică acelea care se cuplează direct la o sursă de energie primară și aceea fluctuantă, ar fi condamnate la pieire imediat ce Soarele ar fi acoperit de nori, dacă nu și-ar face rezerve. Că animalele, heterotrofele În general, au știut să profite de grija plantelor, e altă poveste. Este la fel de evident faptul că necesitățile energetice ale organismelor se reflectă și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
1990. Pr. Anton M. Demeter, OFMConv. Barticești Biserica și dușmanii ei Biserica lui Cristos a fost și este în continuă luptă cu diferiți dușmani care unul duă altul, în decursul veacurilor, s-au ridicat contra-i și i-au jurat pieirea. Acești dușmani, ca devotați apostoli ai puterii întunericului, s-au înrolat în armata lui satan și au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ele nu făceau decât să te binedispună. Teama legată de un asemenea act îi înflăcăra, prin buna dispoziție se furișa precauția, dar câtă vreme nu-i cedau acesteia se chema că, o dată în plus, fuseseră cultivate vitejește și salvate de la pieire așa-zisele datini și tezaurul folcloric. Nu, aici nu despre fericire insulară era vorba, ci despre teama, exaltată naționalist, a unui întreg grup de oameni. Se socoteau a fi o micuță ceată ce nu renunță nici în ruptul capului la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori urlau înspăimântător în cârâituri sălbatice, încercând o iluzorie salvare a progeniturilor... Le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
24 ianuarie 1984) „Tovarășul Nicolae Ceaușescu ne-a făcut stăpânii cu adevărat nu numai ai propriului nostru prezent. Ca să fim cu adevărat stăpânii propriului nostru prezent tovarășul Nicolae Ceaușescu ne-a restituit trecutul, vatra fără de care orice prezent e osândit pieirii.“ („Vatră de suflet“, Luceafărul, 24 ianuarie 1987) „În acest decembrie-simbol, sub arcada ce unește cele două monumentale coloane - ziua Unirii și ziua Republicii - s-a desfășurat evenimentul de largă rezonanță istorică, marele forum al comuniștilor, Conferința Națională a partidului nostru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]