1,257 matches
-
haina, te rog, spuse Hanbei. Deși era îngrijorată din pricina lui, Oyu știa că avea să insiste să se dea jos din pat și să-și primească oaspeții, oricât de bolnav ar fi fost. Îi petrecu haina peste umeri. După ce se pieptănă și-și clăti gura, Hanbei trecu în camera de primire, unde Kumataro și ceilalți doi musafiri se așezaseră deja și-l așteptau în liniște. Răspunse la salutările lor cu adâncă emoție: — A, ești nevătămat! Și se așeză, apucând mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața statuii lui Kannon. Nene îngenunche alături, aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din conducta de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a potrivit cravata, m-a pupat și iată-mă gata de plecare. Ajuns în fața blocului, am dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scol din pat, refăcut după un somn scurt, și mă îndrept spre ușa toaletei. Oglinda mă privește impasibilă în timp ce efectuez o serie de corecturi cosmetice în strălucirea luminii închiriate a băii fără geamuri. M-am spălat pe dinți, mi-am pieptănat chica, mi-am tăiat unghiile, mi-am aruncat niște apă pe ochi, am făcut gargară, m-am dușat, m-am bărbierit, m-am schimbat - și cu toate astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spate, întinderea hotarului acelei dimineți. Cafeaua a sosit în timp ce fumam întins în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o întrerupere, se strecoară din pat, își aranjează hainele de pe ea, se piaptănă, își schimbă pantofii, se pudrează, și-l scoate pe Pulănescu din gură și vrea să mergem să mâncăm. Și mergem la Kreutzer, și mâncăm și bem, de parcă asta ar fi ultima noastră zi. Nu avem multe să ne spunem. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la fel, și eu la fel. Astă-seară, înainte să mă duc la culcare, mi-am luat precauția să beau o sticlă de coniac și să intru în dormitor chiar în clipa când ea ieșea din cadă. Rămăsese goală lângă pat, pieptănându-și părul cu ambele mâini ridicate. Pete umede îi mai licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar trebui să fie. Am un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
începuse a-l numi, arăta rău. Slăbise, arcadele aproape că-i ascundeau ochii, iar barba devenise o perie arămie și țepoasă. Nici G. nu arăta mai bine. Și el slăbise, dar cel puțin se bărbierea în fiecare dimineață și se pieptăna cu atenție; de la o vreme, chiar cu o atenție deosebită, deoarece, în final, cărarea trebuia să fie perfect dreaptă, ca trasă cu linia, or, așa, orbește, era foarte greu și G. dorea cu tot dinadinsul ca nimeni să nu observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fost niște copii-Salieri. Trei monștri mici și frumoși; trei mutre roz imprimate pe cutiile de lapte, pe ambalajele de ciocolată și pe baloanele-reclamă. Pe afișe. Pe tricouri. Pe caietele școlarilor. Pictate pe ziduri. A fost o furie. Îmbrăcați la fel, pieptănați la fel, zâmbind la fel, încercam să ne identificăm, dar era imposibil. Fiindcă totdeauna eram fotografiați separat, dispunerea în cadrul final aranjându-se în laborator. Degeaba ne holbam ore în șir la propriile chipuri; nu ajungeam la nimic sigur. Era, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
biet vecin de bloc care se Întoarce afumat de la cârciumă... și-a spus Vasile - și asta Îl va urmări până târ ziu, când de prea multe cuvinte răul va purta cu el conversații sofisticate. Maria, maică-sa, continua să Îl pieptene astfel Încât „să i se vadă“ fruntea, pe care ea o credea Înaltă, Înaltă... Dar toate sfaturile ei pline de bun-simț nu reușeau să Împiedice mingea de foc a Înverșunării să Îl cuprindă cu gesturi lascive, să i se facă armură
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că ea tot ca pe un băiețel Îl vedea și Încerca să Îl ocrotească. Ce naiba caută un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
își spală instrumentul, [î]l parfumează. și pleacă 2292 [8] Să iau * numai grabnic * mireasa * cu mine Aține-te băiete *! [9] Cabala*** acid fenic cimbistra bumbac perie de dinți pânză scobitori lămâie 402 {EminescuOpXV 403} unt de uns pe cap pieptene cameșa de noapte *** papuci halat [REPROȘURI] 2292 [1] Nu ți-i rușine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai spart oglinda din cauza ei, din gelozie în contra ei. Bine-ți stă una ca aceasta d-tale, femeie serioasă? [2] D-ta
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în somn. Exact ca în vremea domniei lui Tiberius, se pomeniră convocați la tribunalul suprem; și, pe când populares comentau plini de ură: „În sfârșit!“, ceilalți, optimates, înghețară de spaimă: în spatele farmecului inofensiv al tinereții, tânărul Împărat cu ochi verzi, părul pieptănat cu grijă și glas plăcut ascundea ceva... În noaptea dinaintea procesului, Împăratul suferi din nou de insomnie: se cufunda într-un somn profund, se trezea cu speranța că se iviseră zorii, descoperea că era încă noapte. Și înțelese că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în jurul gurii; își înclină ușor capul, ca și cum ar asculta pe cineva care vorbește ridicându-se pe vârful picioarelor. O altă reprezentare a ei se găsește în prezent la British Museum; și aici stă cu capul ușor aplecat și are părul pieptănat cu cărare. Apoi vedem un tânăr cu părul des, ondulat, cu orbite adânci; seamănă cu imaginea lui Gajus Caesar de la Muzeul din Napoli. Se presupune că ar fi unul dintre frații săi uciși. Tot la Napoli, la Muzeul de Arheologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită de rafinament; ochii ei privesc fără să vadă. Întâlnim din nou chipul Agrippinei, extraordinar de frumos. Este pieptănată altfel decât celelalte femei celebre din familia sa: părul este împărțit lejer, cu două șuvițe scurte care-i încadrează fruntea înaltă, aproape masculină. Are sprâncenele drepte și orbite adânci, ca fiul său Gajus Caesar; părul este prins de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
posterioară. Pe dedesubt - o tunică perfect plisată, bine strânsă pe gât; nimic altceva. Sau bustul ajuns la gliptoteca Ny Carlsberg, unde se văd epoleții, franjurii, firele de aur ale unei elaborate armuri imperiale. Pe părul tuns întotdeauna cu grijă și pieptănat spre frunte și spre tâmple, ușor umflat cu calamistrum, poartă o diademă, o bijuterie dintr-o epocă foarte veche, aproape barbară. Obeliscul din Circus Vaticanus. Imensul monolit adus din Egipt a fost ridicat în locul dorit de împărat. În 1586 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi zăboviră asupra capotei și scaunelor, pline de confetti negre. - Ai fost rănit grav? mă întrebă. Cred că ne-am văzut la spital. Mi s-a părut imposibil să-i spun ceva, conștient de felul aproape obsesiv în care își pieptăna părul peste obraz. Corpul ei vânjos, cu sexualitatea lui nervoasă, forma o puternică joncțiune cu mașina îndoită și înnoroiată. - Nu-mi trebuie mașina, zise ea. De fapt, m-am îngrozit când am aflat că trebuie să plătesc o mică taxă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în spatele unui autobuz al liniilor aeriene, i-am arătat scaunul de lângă mine. Legănând poșeta din încheietura musculoasă a mâinii, se apropie și, recunoscându-mă, făcu o grimasă. Pe când ne îndreptam spre Western Avenue, urmări traficul cu un interes fățiș. Își pieptănase părul de pe față, purtându-și la vedere linia tot mai palidă a cicatricei. - Unde să te duc? - Nu ne putem plimba un pic? întrebă ea. E-atâta trafic - îmi place să-l privesc. Încerca oare să mă tachineze? După mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
păcate nu se poate fără ea. Se va convinge mult mai târziu, peste ani. La frizer comandă să îi taie părul mai ales din față. Se privește mulțumit în oglinzile imense, își trece degetele prin el greblă și, gata, e pieptănat, poate să meargă la plimbare, în necunoscutul cunoscut! Se va duce la un unchi îi spune unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de ea cu o pensulă și zice: — Suge-ți obrajii, drăguță. Îi apucă o buclă mare și o ridică drept în sus. Părul femeii e blond, cu vreo doi centimetri de rădăcini șaten. Cu cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cealaltă mână, Helen îi trece un pieptăn prin păr cu mișcări rapide, ținând șuvițele mai lungi ridicate și trăgându-le pe cele mai scurte, șaten, în jos, spre pielea capului. Mai apucă o mână și îl jumulește, îl umflă, îl piaptănă în răspăr, până ce, cu excepția firelor mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr balonul de bucle roz al lui Helen. Neonul, unsoarea și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Trebuie să prevenim lumea. Viața mea s-a sfârșit. Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]