3,551 matches
-
o stare premergătoare reprezintă o întâmplare adevărată.“ Nu-și amintea autorul, n-avea importanță, exercițiul de memorie îl satisfăcuse. Așadar, dimineața se reia. Nu, se continuă, adică se adeverește. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE, Calea Rahovei, Dealul Mitropoliei, Lipscani, Ateneu, Batiște, Vasile Lascăr, pietonul ajunge în Piața Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la teatru. A privit strada murdară, fețele obosite, agitația amețită, umilă. S-a oprit la chioșc. A avansat, ca furnica, la coada cozii pentru băutura sălcie și tartina obosită. Felii care înlocuiau pâinea, cu o peliculă roșie lamijloc, înlocuind salamul. Pietonii se mișcau greoi, tăcuți, salivând, în așteptarea trofeului. Când să întindă mâna, cotul s-a retras. Cineva i l-a retras. — Ce faci, domnule? Mănânci porcăria asta? S-a întors, intimidat. Vocea severă aparținea unui domn sever. Să-l recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
urmă. Și-a vânturat pumnul în direcția lor, s-a oprit o clipă ca să strige două cuvinte - „Criminalilor! Criminalilor!“ - și apoi, complet scos din minți, a luat-o la goană pe Seventh Avenue cât îl duceau picioarele, izbindu-se de pietoni, clătinându-se, căzând, adunându-se de pe jos, dar fără să se oprească până nu a ajuns la colțul următor și taxiul a dispărut din raza lui vizuală. Rufus a văzut totul de la distanță, urmărind silueta tulbure a lui Harry în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doua zi sunt plini de remușcări și recunoștință că nu au fost prinși și jură că nu mai fac niciodată. E ciudat cum sunt mai încântați de faptul că nu au fost prinși decât că nu au dat peste vreun pieton nevinovat. Adam îmi umple paharul. Se uită seducător în ochii mei și trebuie să recunosc că probabil e cel mai sexy bărbat pe care l-am văzut vreodată. Desigur că arată cu adevărat frumos în poze și la televizor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aici e locul meu. Încep să prind și limba și tot. De pildă, ieri m‑am trezit zicând „să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
voi face, o întrebare care îmi va bântui mult timp prin minte că și nerostita întrebare cètre Corina, spune-mi! ai dansat cu domnul procuror ? Îmi place, îmi mèrturisește ea, sè conduc noaptea, nu trebuie sè opresc la treceri de pietoni, iar semafoarele sunt, de obicei, oprite, Dar, în noaptea asta, în mod excepțional, semafoarele funcționeazè, Stau la dreapta ei și mi pare cè nu m-am urcat pentru prima oarè în mașină asta, desi te asigur cè, Am amintiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o minimè prudențè și decențè, Matei a preferat sè pèstreze tècerea asupra descoperirilor sale în materie de cuantică sufletului, Excesul meu de zel s-a dovedit, însè, în unele cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar dacè unii trecètori nu dovedesc intenții ferme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
decențè, Matei a preferat sè pèstreze tècerea asupra descoperirilor sale în materie de cuantică sufletului, Excesul meu de zel s-a dovedit, însè, în unele cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar dacè unii trecètori nu dovedesc intenții ferme de a traversa, eu opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unele cazuri, inutil și derizoriu, cum ar fi, de pildè, oferirea prioritèții pietonilor la trecerile de pietoni, mè strèduiesc atât de mult sè mè concentrez la tot ceea ce fac încât, cu mult timp înainte de a ajunge la o trecere de pietoni, încetinesc mașina-școalè și, chiar dacè unii trecètori nu dovedesc intenții ferme de a traversa, eu opresc regulamentar mașină îndemnându-i sè se hotèreascè și sè treacè stradă, Adevèrul este cè uneori avem o imperioasè nevoie că altcineva sè ia decizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
opresc regulamentar mașină îndemnându-i sè se hotèreascè și sè treacè stradă, Adevèrul este cè uneori avem o imperioasè nevoie că altcineva sè ia decizii în numele nostru, iar eu n-am ezitat niciodatè atunci când a fost vorba sè decid în locul pietonilor nehotèrâți, sè opresc mașină și sè le acord, cu un gest larg al mâinii ridicate de pe volan, prioritate, treabè care, firește, a ajuns sè-l exaspereze pe instructor, Trebuie sè anticipezi intențiile trecètorilor, îmi explicè el, nu sè oprești la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un nemernic, mai adăugă. Intrasem acolo ca să-i zic vreo două. Trotuarul nu era atât de aglomerat pe cât avea să fie mai Încolo, către piață, unde erai nevoit să te strecori cu greutate printre hoardele de trecători. Cu toate astea, pietonii se Împingeau nerăbdători pe lângă noi. Însă oricine Îi Întâlnea ochii lui Naomi era redus la tăcere instantaneu. Avea aspectul amenințător unui pitbull furios, dar era ceva mai puțin atrăgătoare. — Nu poate să se poarte În halul ăsta cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mergem? Se face răcoare.” M-am ridicat, parcă mișcându-mă cu încetinitorul. „Se face răcoare, să mergem”, a încuviințat Dorin. Jos, în stradă, mi-a întins mâna. Ne-am întors la blocul nostru, acum traversând regulamentar, pe trecerea de pietoni. „Îți doresc vacanță plăcută.” „Și eu ție la fel.” „Ne vedem peste o lună.” „Cu siguranță.” El a intrat la scara B, eu la scara A. Liftul funcționa, slavă Domnului. Să urci pe scări opt etaje în beznă nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele claxonau, frânau ori accelerau, caii de la trăsuri se speriau, vizitiii se certau cu șoferii, iar șoferii cu pietonii. Deasupra capului meu atârnau tot felul de cabluri și erau o mulțime de lămpi pentru iluminatul străzii, câte una la câțiva metri. M-am urcat într-un tramvai și am cumpărat un bilet, ca să ajung într-un cartier de la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu vecinii mei și îmi parchez mașina pe trotuar, tu cîștigi lupta cu vecinii tăi și îți pui și tu mașina pe trotuar, iar el reușește aceeași performanță, aceasta nu înseamnă că vom avea trei cîștigători competitivi, ci doar trei pietoni care, ca și vecinii lor, nu vor mai avea pe unde să circule ! Cultura nemulțumirii Am fost întrebat zilele acestea - și m-am întrebat și eu - cum se explică îmbulzelile isterice de la „reducerile” din supermagazine, la care am asistat cu toții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Toată lumea știe de existența lor, mulți se plîng, dar nimeni nu reacționează. 3. Criminalitatea nu este apanajul „clanurilor”, ci al acestor rețele mult mai largi. Impunitatea, de asemenea. Dacă veți face o listă a oamenilor loviți mortal pe trecerea de pietoni, de pildă, veți vedea că șoferii nepedepsiți aparțin în număr mult mai mare clasei politice decît „clanurilor țigănești”. 4. Majoritatea infracțiunilor sînt făcute de „beizadele”, progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Am plecat mai departe spre Noli, cândva republică maritimă, acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
De acestea din urmă, uneori mă tem, în zonele din afara localităților, unde nu este nicio parte, cât de mică, rezervată celor ce merg pe jos. De la Alassio spre Andora trebuie să merg pe stradă; nu este o margine rezervată pietonilor, iar la curbe este destul de periculos. Pentru a preveni un eventual accident, întind mâna spre șosea ținând în ea pălăria, pentru a avertiza șoferii ce-mi vin din față. Trebuie să fiu foarte atent, căci este periculos mai ales în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în România ghidul ”Pellegrinaggi sulle strade di Liguria”, de care mă servesc în drumul meu până la ieșirea din Italia. Din Imperia și până la următoarea localitate, San Lorenzo al Mare, din nou nu există o pistă sau margine de stradă pentru pietoni și trebuie să merg cu multă atenție pe marginea șoselei, invocând protecția îngerului păzitor. De la San Lorenzo până la San Remo, pe o distanță de aprox. 30 de km este o pistă pietonală și ciclabilă pe lângă mare, ceea ce face drumul foarte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dă. Durerea în pulpa piciorului stâng revine cu o intensitate crescândă. Mă doare rău, dar continui să merg, rugându-mă Celui de Sus să-mi dea putere să pot continua drumul, chiar și așa. La Sanremo se termină pista pentru pietoni și bicicliști, iar în continuare, spre Ospedaletti, Bordighera și Ventimiglia merg pe trotuarul de lângă Via Aurelia. Privesc spre mare, între stradă și plajă, o zonă în care sunt numeroase case de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
închid în orele prânzului. Am observat apoi cum sunt amenajate spațiile publice, trotuarele, micile parcuri. In orice parc, părculeț sau spațiu public mai liniștit găsești bănci, la umbră, coșuri de gunoi, toalete, spații verzi, flori, fântâni arteziene. Zonele pentru circulația pietonilor sunt bine delimitate de cele destinate circulației mașinilor și te simți în siguranță pe ele. La fel, grija pentru oameni o notez și în prețurile mici ale transportului urban, ca și în confortul mijloacelor de transport. Chiar dacă Franța are o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de oameni care parcă înghițiseră un băț și începuseră să se creadă elefanți. Se îndreptau agale, umăr lângă umăr, cu pas sigur, către trecerea de pietoni. Și priveau peste capetele mulțimii. Mama a trebuit să se ferească iute din calea lor: pentru ei, ea și alții ca ea nici nu existau. Mama mi-a aruncat imediat după aceea o privire contrariată. Am citit în ochii ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înainte ca noi să fi ajuns la bordură și lumea care aștepta acolo a pornit să traverseze. Mama m-a întrebat uimită de unde s-a ivit acea mulțime de oameni i s-a părut ei care a umplut trecerea de pietoni. Era oare un grup de turiști? Mi-a fost ciudă că n-a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]