2,260 matches
-
retina.Pata galbenă sau "macula lutea" se află așezat temporal (direcția tâmplei) centrul în zonei mai puțin vascularizate într-o depresiune mică "(Fovea centralis") este singura regiune colorată mai intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se datorează pigmentului "luteină".Aici pe "maculă" sau "macula lutea" cu "Fovea centralis" (înconjurat de "Tapetum lucidum" zonă mai evidentă la tineri) se formează imaginea cea mai clară a vederii, denumirea de "pată galbenă" denumire datorită culorii sale, o primește în anul 1779
Retină () [Corola-website/Science/299052_a_300381]
-
compuși ai plumbului. În secolul al IX-lea, azotatul de plumb a început să fie produs comercial în Europa și în Statele Unite ale Americii. Din punct de vedere istoric, principala utilizare a sa a fost ca materie primă în producția pigmenților sau vopselelor de plumb, dar astfel de vopsele au fost înlocuite de unele mai puțin toxice bazate pe dioxidul de titan. Alte utilizări industriale includ stabilizarea căldurii în nailon și poliesteri, fiind folosit ca înveliș peste hârtia fototermografică. Încă din preajma
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
recipiente sigure pentru a preveni inhalarea, ingerarea și contactul cu pielea. Datorită naturii sale periculoase, aplicațiile limitate ale azotatului de plumb sunt sub control constant. Încă din Evul Mediu, azotatul de plumb a fost produs ca materie primă pentru producerea pigmenților colorați din plumb ca: galbenul de crom (cromat de plumb), portocaliul de crom (hidroxid cromat de plumb) și alți compuși anorganici similari. Acești pigmenți au fost folosiți pentru vopsire și pentru colorare stambei și a altor textile. În 1597, alchimistul
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
constant. Încă din Evul Mediu, azotatul de plumb a fost produs ca materie primă pentru producerea pigmenților colorați din plumb ca: galbenul de crom (cromat de plumb), portocaliul de crom (hidroxid cromat de plumb) și alți compuși anorganici similari. Acești pigmenți au fost folosiți pentru vopsire și pentru colorare stambei și a altor textile. În 1597, alchimistul german Andreas Libavius a descris pentru prima dată compusul, dându-i numele medievale de "plumb dulcis" și "calx plumb dulcis", care fac referire la
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
făcută la scară mică pentru multe secole, iar producerea comercială a azotatului de plumb ca materie primă în fabricarea altor compuși de plumb nu a mai avut loc până în 1835. În 1974, consumul de compuși de plumb al Statelor Unite, excluzând pigmenții și aditivii din benzină, era de 642 tone. Structura cristalină a azotatului de plumb solid a fost determinată prin difracție de neutroni. Compusul cristalizează în sistemul cubic, iar atomii de plumb cristalizează într-un sistem cubic cu fețe centrate. Grupul
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
colorate cu o anumită culoare, rezultând un "șablon". De obicei nu se utilizau mai mult de șase culori pentru o copie de film. Ambele procese erau deosebit de obositoare și costisitoare. Se lucra în ritmul a câteva cadre pe zi. Ca pigmenți se utilizau substanțe cu diferite grade de opacitate, ceea ce ducea uneori la o imagine extrem de estompată. Procedeul a căzut în dizgrație o dată cu apariția sistemelor de filmare a imaginii prin "filtre de culoare" și a filmelor care deveneau mai lungi. Astfel
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
albă ca zăpada și havana. Culoarea generală a blănii acestei varietăți este mult apropiată de cea a perlei, cu o tentă de alb spre gri. - "Nutria albinotică": se deosebește de toate celelalte prin faptul că este lipsită în totalitate de pigmenți și are ochii de culoare roz. Blana este de culoare albă imaculată, însă cu tendința de împâslire.
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
Prin acuarelă se înțelege atât o vopsea, obținută din pigment pulbere amestecat cu liant (de obicei gumă arabică) și aditivi și diluată cu apă, cât și o tehnică picturală pe hârtie, sau o lucrare efectuată în această tehnică. Spre deosebire de alte tehnici, de exemplu guașă, care folosește vopsea acuarelă amestecată cu
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
ud pe ud" (), în care hârtia este umezită în prealabil, iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse, întărind treptat concentrația colorilor. Această tehnică, de origine anglo-saxonă este încă mult folosită, însă, datorită faptului că întreaga suprafață este umedă și pigmenții migrează, nu se obțin zone de alb pure, nici contraste locale dintre alb și zonele colorate, lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
și zonele colorate, lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu, degradeuri și camaieuri, însă precizia detaliilor este redusă. Pe o hârtie de calitate pigmentul rămâne pe suprafața hârtiei și, în zona umedă difuzează, formând aureole cu un contur mai opac. Tehnica necesită o bună înțelegere a teoriei culorilor și a efectelor amestecului lor și a interacțiunii cu hârtia. Trebuie ținut cont și de faptul
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
greu de redat luminozitatea hârtiei, iar spontaneitatea are de suferit. În tehnica „uscat pe uscat” () culoarea foarte puțin diluată se aplică cu pensula aproape uscată, pe hârtia uscată. Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. Se cunosc picturi pe bază de pigmenți dizolvați în apă realizate în peșteri, a căror vechime este de c. 30 000 de ani, adică din paleoliticul superior. În antichitate s-au folosit diferite suporturi, papirus, pergament, piele, pânză sau lemn, în diverse locuri, cum ar fi Egiptul
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
John Ruskin a fost epuizat imediat. Concomitent apar vopsele în tuburi de metal sau în pastile uscate, care puteau fi dizolvate în godete în atelier, sau în cutii metalice pe teren. Progresele în chimie au dus la realizarea a noi pigmenți, ca albastru de Prusia, albastru ultramarin, albastru cobalt, violet de cobalt, verde veronez (viridian), galben de cadmiu, aureolin (galben de cobalt), alb de zinc, și o gamă largă de carmin. În Statele Unite, acuarela a devenit populară în mijlocul secolului al XIX
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
se extinde ca hobby, astfel că este posibilă o nouă „epocă de aur” a acuarelei. Și în România s-au realizat lucrări în tehnica acuarelei. Acuarelele sunt formate din patru componeți principali: Mulțumită progreselor chimiei, astăzi varietatea, saturația și rezistența pigmenților este mai mare ca niciodată. Consumul de culori în scopuri artistice este foarte mic comparativ cu uzul industrial, motiv pentru care nu se produc pigmenți speciali pentru pictură, se folosesc cei produși pentru tipografii, industria automobilelor, vopsirea textilelor, a lemnului
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Acuarelele sunt formate din patru componeți principali: Mulțumită progreselor chimiei, astăzi varietatea, saturația și rezistența pigmenților este mai mare ca niciodată. Consumul de culori în scopuri artistice este foarte mic comparativ cu uzul industrial, motiv pentru care nu se produc pigmenți speciali pentru pictură, se folosesc cei produși pentru tipografii, industria automobilelor, vopsirea textilelor, a lemnului și a metalelor, zugrăveli, colorarea betoanelor, a ceramicii, a maselor plastice, precum și coloranți alimentari, coloranți folosiți în medicină sau în industria cosmeticelor. Fabricarea culorilor pentru
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
industria automobilelor, vopsirea textilelor, a lemnului și a metalelor, zugrăveli, colorarea betoanelor, a ceramicii, a maselor plastice, precum și coloranți alimentari, coloranți folosiți în medicină sau în industria cosmeticelor. Fabricarea culorilor pentru pictură se reduce de fapt la măcinarea fină a pigmenților, amestecarea cu lianți, aditivi și solvenți și împachetarea lor. "Puterea de colorare" () a pigmenților se referă la posibilitatea de a-i dilua sau scoate după aplicare. Unii pot fi scoși prin umezire și tamponare apoi cu pensula sau cu cârpa
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a maselor plastice, precum și coloranți alimentari, coloranți folosiți în medicină sau în industria cosmeticelor. Fabricarea culorilor pentru pictură se reduce de fapt la măcinarea fină a pigmenților, amestecarea cu lianți, aditivi și solvenți și împachetarea lor. "Puterea de colorare" () a pigmenților se referă la posibilitatea de a-i dilua sau scoate după aplicare. Unii pot fi scoși prin umezire și tamponare apoi cu pensula sau cu cârpa, însă rezultatul nu depinde numai de pigment, ci și de hârtie. Un pigment măcinat
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
și împachetarea lor. "Puterea de colorare" () a pigmenților se referă la posibilitatea de a-i dilua sau scoate după aplicare. Unii pot fi scoși prin umezire și tamponare apoi cu pensula sau cu cârpa, însă rezultatul nu depinde numai de pigment, ci și de hârtie. Un pigment măcinat mărunt aplicat pe o hârtie puțin încleiată este mult mai greu de scos. Pentru a reduce timpul de măcinare unii fabricanți adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc puterea de colorare și închid
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
a pigmenților se referă la posibilitatea de a-i dilua sau scoate după aplicare. Unii pot fi scoși prin umezire și tamponare apoi cu pensula sau cu cârpa, însă rezultatul nu depinde numai de pigment, ci și de hârtie. Un pigment măcinat mărunt aplicat pe o hârtie puțin încleiată este mult mai greu de scos. Pentru a reduce timpul de măcinare unii fabricanți adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc puterea de colorare și închid culorile. "Granulația" se referă la faptul
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
pe o hârtie puțin încleiată este mult mai greu de scos. Pentru a reduce timpul de măcinare unii fabricanți adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc puterea de colorare și închid culorile. "Granulația" se referă la faptul că particulele de pigment sunt sau nu vizibile în urma aplicării în tușe mari cu multă apă. Exemple de granulație apar la pigmenții verde veronese, albastru ceruleum și violet de cobalt. "Flocularea" se referă la aglomerarea particulelor, efect caracteristic pigmentului ultramarin. Efectele date de granulație
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
fabricanți adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc puterea de colorare și închid culorile. "Granulația" se referă la faptul că particulele de pigment sunt sau nu vizibile în urma aplicării în tușe mari cu multă apă. Exemple de granulație apar la pigmenții verde veronese, albastru ceruleum și violet de cobalt. "Flocularea" se referă la aglomerarea particulelor, efect caracteristic pigmentului ultramarin. Efectele date de granulație și floculare sunt unice pentru acuarele și pot fi exploatate de artiști, însă tendința comercială este spre culori
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
la faptul că particulele de pigment sunt sau nu vizibile în urma aplicării în tușe mari cu multă apă. Exemple de granulație apar la pigmenții verde veronese, albastru ceruleum și violet de cobalt. "Flocularea" se referă la aglomerarea particulelor, efect caracteristic pigmentului ultramarin. Efectele date de granulație și floculare sunt unice pentru acuarele și pot fi exploatate de artiști, însă tendința comercială este spre culori fără textură, omogene. Culorile se prezintă sub formă uscată în godete (mici vase de porțelan sau, mai
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
green" (un verde ca frunza), care avea compoziții diferite. Spre deosebire de culorile care acoperă, ca guașa, transparența acuarelei permite amestecul vizual al culorilor și obținerea a diferite nuanțe prin suprapunerea straturilor, fapt foarte apreciat în secolul al XIX-lea. Nu toți pigmenții sunt la fel, cei de cadmiu oferă mai puțină transparență. Sporirea transparenței straturilor se obține prin diluarea lor cu mai multă apă. Cu cât transparența culorilor este mai mare, cu atât se vede mai bine albul hârtiei și lucrarea pare
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
mai multă apă. Cu cât transparența culorilor este mai mare, cu atât se vede mai bine albul hârtiei și lucrarea pare mai luminoasă. Inițial s-a crezut că saturația culorilor transparente se explică prin faptul că lumina este filtrată de pigment de două ori, atât la prima trecere, cât și într-a doua, după reflectarea pe hârtie. De fapt, saturația se datorează lipsei materialului de acoperire (ceruză, caolin), care la guașă, tempera sau ulei obturează efectul pigmentului. Caracteristic acuarelelor sunt zonele
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
lumina este filtrată de pigment de două ori, atât la prima trecere, cât și într-a doua, după reflectarea pe hârtie. De fapt, saturația se datorează lipsei materialului de acoperire (ceruză, caolin), care la guașă, tempera sau ulei obturează efectul pigmentului. Caracteristic acuarelelor sunt zonele albe de hârtie care rămân nepictate. Uneori, mai ales în tehnica ud pe ud, când se dorește păstrarea lor, ele sunt acoperite (mascate) cu o substanță pe care apa nu aderă, ca parafina, ceara sau gume
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
macerare a fibrelor. La scuturarea foii, hârtia densă, produsă din fibre înalt macerate, are un sunet puternic, metalic. Cea mai afânată are un sunet mai moale. Textura sa poate fi satinată, sau granulată fin sau rugos, textură care influențează depunerea pigmenților. Hârtia satinată (netedă, presată la cald) lasă apa să curgă ușor, este adecvată pentru laviuri, însă lucrul este mai dificil, mai ales pentru începători. Hârtia granulată fin (presată la rece) se obține cu o stofă presată pe hârtie într-o
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]