KorAP: Find »[drukola/base=pijama & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...62 >

1,548 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită lîngă perete, cu piciorele În sus. Dincolo de masă văzură silueta unui bărbat Întins În tot haosul acela. Era Îmbrăcat În pijama și În halat și se ținea de coapsă. — Ah! Vai! Ah, pizda mă-sii! Îl auziră spunînd. Mickey o prinse pe Kay de braț. Privea prin norul de praf. — Kay, zise ea cu vocea Înnecată. Cred că nu mai are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
adevărate, dar ea nu putea face nimic să le prevină. Scoase o cutie cu pansamente și se grăbi spre casă. O găsi pe Mickey În Încăpere cu bărbatul rănit. Dăduse În lături o parte din mizerie și acum Îi sfîșia pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se puse pe rîs, apoi tuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cînd Kay Închise ușa. N-o să mă Închizi aici, În dubița asta cu ea, nu-i așa? Se referea la Mickey. — Cred c-o să fie În regulă, Îi răspunse Kay. — Așa zici dumneata. N-ai văzut cum mi-a smuls pijamaua... — A fost extrem de prudent, zise Mickey, după ce-l lăsară la spital. — Să rîd? Întrebă Kay. — Pe bune, totuși, cu un picior de plută! Dacă or să afle ceilalți... Kay rîse pe Înfundate. — „Kay! Kay!“ zise ea cu o voce guturală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mai jos În zid, sub fereastră, era o deschidere În stratul de cărămizi, Închisă cu feronerie victoriană; rostul ei era să ajute la circulația căldurii, dar aerul care se ridica de acolo era În permanență Înghețat. Duncan era Îmbrăcat În pijamaua de Închisoare, peste care avea o vestă și șosete - Întinsese restul hainelor, cămașa, haina, pantalonii și pelerina, peste păturile cu care se acoperea, pentru a se Încălzi mai mult. În patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ciorapi. Trebuie să recunosc că m-au tentat ciorapii. Dar, știți, eu mă fixasem la o cămașă de noapte. Cămașa de noapte a lui Helen e o zdreanță; mi se frînge inima. Au căutat tot ce aveau - halate din bumbac, pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase peste ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și Mickey se aplecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Atunci cînd trece pe la o coristă, În culise. Își puse cutia În poală - se opri o clipă să sporească efectul - apoi ridică Încet capacul. În interior erau straturi de hîrtie argintie. Le dădu la o parte și scoase la iveală pijamaua din satin, de culoarea perlei. — Uau! zise Mickey. — Uau și vau! spuse Kay. Ridică jacheta și o scutură. Era grea ca părul unei fete, și, deși era rece pentru că fusese dusă În cutie, ea Îi simțea căldura numai ținînd-o În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mine arată ridicol, bineînțeles, dar ca să vă faceți o idee. — E minunată, zise Mickey, așezîndu-se din nou. Pariez că te-a costat o avere, nu-i așa? Hai, spune-ne adevărul: cît ai dat pe ea? Kay Începu să Împăturească pijamaua și simți că roșește. — Ei, spuse ea fără să ridice capul, știți și voi. Nu, zise Mickey urmărind-o. Nu prea. — Nu te aștepți ca o chestie de calitatea asta să fie ieftină. Nu În vreme de război... — CÎt a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
noastre? Nu-i băutură În cîrciumi, nu-i tutun la tutungerie. — Șapte lire? Opt lire? se repezi Mickey. Kay, sper că nu mai mult? Kay răspunse repede dar destul de incert. — Nu. Cam opt lire. De fapt plătise zece lire pe pijama și Încă cinci lire pe o pungă de cafea și cîteva sticle de whisky, dar nu dorea să recunoască — Opt lire! strigă Mickey. Te-ai țicnit? — Dar gîndește-te cît de fericită o să fie Helen! Nici pe jumătate pe cît i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
De ce să nu-l am? Trebuie să fim galanți, noi ăștia. Nimeni n-o să fie galant În numele nostru. — Bine, bine, dar n-o Împinge prea departe. Iubirea Înseamnă mai mult decît gesturile astea mărețe. — O, scutește-mă, zise Kay. Împăturise pijamaua și se uită la ceas; se temu că Helen, care trebuia să vină și ea să bea cu ele după program, ar putea să apară mai devreme și să strice surpriza. Îi Întinse cutia lui Mickey. — Ai grijă de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse ea după o clipă. — O, Bink! zise Mickey. Să nu mai spui asta. — Dar mi-e teamă că așa e. E foarte frumos din partea ta, Kay, să pozezi În apărător al cavalerismului - a Lesbienelor - tu și micuța ta Helen, pijamaua de mătase, și celălalte. Dar povestea ta este extrem de rară. Majoritatea - de exemplu, eu și Mickey, de ce avem parte? — Vorbește În numele tău! zise Mickey, tușind. — Ginul te-a făcut sentimentală, spuse Kay. Știam eu că toate cocktailurile astea Înainte de ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu las... Vaporul se Înclină, pentru că cineva se urcase pe el dinspre cablul de remorcare. Kay, care fusese atentă la pași, se aplecă și-și puse paharul jos. Spuse În șoaptă: — Asta-i probabil Helen. Țineți minte: nici un cuvînt despre pijama, zi de naștere sau ceva de genul ăsta. Urmă o bătaie, ușile se deschiseră, și apăru Helen. Kay se ridică s-o ia de mînă și s-o ajute să coboare cele cîteva trepte pînă În cabină, și o sărută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ta cum a fost? Ce-ai făcut? — Mai nimic. M-am gîndit la tine. — Mereu spui asta, remarcă Helen zîmbind. — Așa fac tot timpul. Și acum chiar. — Zău? Și la ce te gîndești? — O, spuse Kay. Desigur, se gîndea la pijamaua din satin. Își imagina Închizînd nasturii bluzei peste pieptul gol al lui Helen. Se mai gîndea la cum arată fundul și coapsele lui Helen Îmbrăcate În mătasea de culoarea perlei. Își duse mîna la coapsa lui Helen și Începu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Începe să se Întărească. Mai stătu un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se strîngea și i se Întărea; apoi făcu aceleași mișcări furișate, regizate ca ale lui Fraser: Își trase pătura, Își vîrÎ mîna În pijama și-și apucă pula În pumn. MÎna cealaltă, Însă, o ridică. Găsi firele de la patul lui Fraser și le atinse doar cu buricele degetelor, ușor la Început, apoi prinseră În intensitate - și micile vibrații și tremurături neregulate veneau ca răspunsuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată și entuziasmată. Ar fi trebuit s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise ea. — N-ar trebui. Nu Înainte de a face o baie. — O, prostii. Îmbrac-o. Vreau s-o văd pe tine! Așa că Helen se dădu Încet jos din pat, Își scoase cămașa ei de noapte tocită, Își puse pantalonii de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ce simțea Kay. Putea să se fi născut, să fi copilărit, să se fi maturizat - să fi făcut tot felul de lucruri deosebite, serioase sau neînsemnate - și să ajungă În acest punct În care stătea cu picioarele goale, Într-o pijama de satin astfel Încît Kay să o poată vedea. Apoi, Însă, se depărtă de oglindă. — Nu pleca, zise Kay. — Mă duc să dau drumul la apă În baie. — Nu, zise Kay. Nu Încă. Se ridică de pe pat, traversă Încăperea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
portțigaretul și-l vîrÎ În buzunar. Mai turnă cafea În ceașca lui Helen și o duse În dormitor. Helen Își pusese sutientul, juponul și ciorapii. Acum Își pieptăna părul - cu mare atenție, Încercînd să dea o formă lejer ondulată buclelor. Pijamaua era pe pat, foarte atent Împăturită. Kay puse ceașca pe toaletă. — Helen, zise ea. — Da, iubito! — Pari teribil de distrasă. N-ai vrea să mergi undeva anume? Nu vrei la castelul Windsor sau undeva de genul ăsta? La Grădina Zoologică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val cald de dorință. O prinse pe Helen de braț și o trase mai aproape. Helen se Întoarse și-i văzu expresia și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ai? Dar Duncan Își Întinse mîna brusc, de parcă l-ar fi Împins. — Taci odată! zise el. Taci, În pizda mă-tii. — O să-mi citesc cartea, Îi spusese Helen lui Kay, cînd aceasta plecase. O să ascult radioul. O să mă Îmbrac În pijamaua mea cea nouă și frumoasă și o să mă culc. Și, de fapt, asta intenționa să facă. Timp de o oră după plecarea lui Kay, stătuse pe canapea Frenchman’s Creek. La șapte și jumătate Își mai făcu niște pîine prăjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
decorativă, ci una de noapte, că divanul probabil era patul Juliei În apartamentul acela de două camere, că În fiecare seară, Julia stătea acolo, Întindea cearșaful și aranja pătura, se dezbrăca... Imaginea nu era tocmai erotică, pentru că vedeai paturi, perne, pijamale peste tot - Își pierduseră de mult timp aura de intimitate, sexuală. Dar ea o considera pătrunzătoare, ușor tulburătoare. Privi din nou figura frumoasă și fragilă a Juliei și-și zise: Oare ce-are Julia? De ce-i mereu singură? Nu vorbeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la baza gîtului, plimbîndu-și gura pe pielea fierbinte și netedă. Dar În timp ce făcea asta, Își dădu seama de materialul tocit pe care-l ținea În mînă. Își săltă capul de pe pernă și zise surprinsă: — Dar nu te-ai Îmbrăcat În pijamaua nouă? — Îmm? spuse Helen, de parcă s-ar fi aflat de partea cealaltă a somnului. Pijamaua ta, zise Kay, Încet. — O, răspunse Helen, Întinzîndu-și mîna să i-o prindă pe-a lui Kay, trăgîndu-i brațul În jurul ei și aducînd-o mai aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dădu seama de materialul tocit pe care-l ținea În mînă. Își săltă capul de pe pernă și zise surprinsă: — Dar nu te-ai Îmbrăcat În pijamaua nouă? — Îmm? spuse Helen, de parcă s-ar fi aflat de partea cealaltă a somnului. Pijamaua ta, zise Kay, Încet. — O, răspunse Helen, Întinzîndu-și mîna să i-o prindă pe-a lui Kay, trăgîndu-i brațul În jurul ei și aducînd-o mai aproape. Am uitat, spuse ea. 5 În seara aceea luna era atît de plină și strălucitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ecoul, atunci cînd strigă cineva de la fereastră? — E adevărat, zise Fraser, dînd din cap și agățîndu-se de această idee. Am observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își frecă brațele. Era Îmbrăcat doar În pijama iar În celulă era un frig pătrunzător. — Du-te-n pat, repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe fereastră și văzu curtea și clădirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]