3,087 matches
-
Burnesha și Aela își continuară drumul, intrând pe poarta imensă. Talestri le privi gânditoare și, rotindu-și privirea, admiră forfota din barăcile amazoanelor-soldați. - Asta e armata mea, tată! Vezi, sunt la fel ca tine! se auzi vocea prințesei... Aceasta își pipăi sabia, parcă vrând să se asigure că este la locul ei și, cu pași bine calculați, se apropie de poarta din muntele de piatră și intră în palatul Burneshei. În fața ei, se vedeau două umbre. Generalul mergea în față, iar
LAGĂRUL AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341557_a_342886]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PYGMALION Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 395 din 30 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pygmalion Gândurile au luat-o razna în timp ce mâinile mele pipăie cu degete de lună trupul tău violin. Le port și culeg vibrațiile armonizând între noi și le prefac în albastră lumină de cântec. Încet te respir cu miresmele tale, apoi te plămădesc în azimă și te coc în țestul inimii
PYGMALION de LEONID IACOB în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340631_a_341960]
-
dat cuvintele ca pe niște miracole și tu le-ai păstrat în sufletul tău de veșnică Penelopă. Acum mi le dărui ca pe o ofrandă să le port în suflet dincolo de cer și de flori. Cu degetele pline de arșiță pipăi rotundul florii ce se deschide încet înainte-mi și simt în el dogoarea cântecului cu suflet de nai. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cândva / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul II, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
CÂNDVA de LEONID IACOB în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340642_a_341971]
-
inima din mine îți ținea în palmă sânii. Fugeai pe umbra frunzei cu pădurea pe umeri, roua pâlpâia în sudoarea gândurilor ierbii, încă te-ași fi mai iubit pe banca din obrazul porții la ceasul când pământul din noi își pipăia-n săruturi nervii. TIMPUL N-AVEA TRUNCHI Timpul n-avea trunchi și nici umbră, nici inimă, nici buze, nici sunet. Sta-n vitrina cu jaluzele de gips, ca un manechin ucis de praful din gândul străzii. Seara cu degete de
POEME DESPRE TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340708_a_342037]
-
inimă, nici buze, nici sunet. Sta-n vitrina cu jaluzele de gips, ca un manechin ucis de praful din gândul străzii. Seara cu degete de vânt și gene de cafea își dezbrăca rochia în vestiarul cerului. Tu, filtrai cu Dumnezeu, pipăindu-ți lutul încă virgin. Referință Bibliografică: Poeme despre tine / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEME DESPRE TINE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340708_a_342037]
-
Degetele pline de răni vechi și noi au tras fermoarul gecii de piele. Până sus. Până în gât. A mai pipăit o dată buzunarul, deși era clar că pistolul stătea foarte bine. Atingerea metalului i-a dat încredere. Și-a pus centura, a reglat oglinda. A învârtit cheia și motorul a pornit cu un susur misterios. A tras aer în piept. Gata
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
Îi lași cumva să treacă și din întâmplare te observi în oglinda retrovizoare. Vrei să te freci la ochi și să te mai uiți o dată, dar mâna atinge orbita în care ochiul abia se mai ține într-un nerv. Îți pipăi craniul care e la vedere, acoperit de fașe vechi de mii de ani. Îți bagi mâna în burtă și ea iese prin spate, trecând printre oase putrezite. Ridici pumnul în aer, încleștând falangele verzui de pe care carnea se scurge, urli
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
bandă. În ultimul moment observi semnul atât de familiar, cu un loc liber de parcare lângă el. Aterizezi ca pe un portavion, strivind doi-trei strigoi în mașini electrice care doreau același loc. Oprești motorul, te dai jos, închizi ușa. Îți pipăi fața și simți obrazul neras, dar întreg. Te uiți la ceasul de pe mâna absolut normală și aștepți sub semnul pe care scrie Școală. Mai sunt 5 minute și se sună de ieșire.
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
nu aveau drapele de vânzare. Nu-i nimic, important e să ne adunăm, ne-am spus. „DNA să vină să vă ia!” „Hoții, hoții!” „Dragnea, nu fi trist, la Jilava au dentist!” Sloganul ăsta m-a amuzat teribil. Mi-am pipăit cu mâna falca marcată încă de anestezia din seara precedentă și mi-am pus întrebarea dacă Dragnea o mai avea vreo măsea de minte... Deși folosesc mult facebook, nu-mi place să dau check. Așa că am făcut o postare când
Oamenii mari din orașele mici și roșii. De trei nopți Slatina... () [Corola-blog/BlogPost/338158_a_339487]
-
mai departe. Nu printre doctori, printre oameni. Mă trezesc dimineața, îmi mângâi genunchiul, simt pe sub piele cum se mai plimbă niște mărgele de sânge și mă întreb când va trebui să mă duc din nou să le tragă afară. Îl pipăi și pe celălalt și le zic la amândoi, hai, mă, nu vă mai faceți și voi sânge rău. Nu mai stau în genunchi în fața nimănui. Doar în spate. Sau doar pe perne moi. Nu, nu de-alea de biserică. Urc
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]
-
mine. Și cu nebunii nu te pui, că tot n-ajungi la rezultat ... Cert este că filmez și filmez ... Filmez intru-un loc sfânt, solemn și măreț. Filmez tăcerea, visul, unda dorului, clipa de dincolo de timp. Apoi mă opresc. Gust, pipăi cu ochii, cu inima materia cântând, păsările brâncușiene, și urc, modul cu modul, Coloana Infinitului. Mi se pare că-s contopit cu o latură dintr-un element al ei, mereu altul, mereu mai sus, mereu mai sus ... Discut puțin cu
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
pierzi mistreții-n cătare ? - Lăcomia, cum e vorba, nu-i niciodată bună! - Acum vă înțeleg; tăria voastră de țintași azi ați lăsat-o în carmangerie, dar cei de-acasă așteaptă pulpa și rărunchii; voi ca la circ: o vedem, o pipăim și nu e. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: VÂNĂTOAREA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
prefăcând orice cuvânt în șaradă cât mai zăludă. Cerul de-ametist s-a-mbrăcat în zale, aerul încins sufletul îți arde în timp ce pe rând gândurile tale devin petarde. Marginea de timp e tot mai aproape. Universul chiar poți de vrei să-l pipăi. Trist e că-nțelegi că-n loc de etape totul risipă-i. Zbor șovăitor, mersul spre alături din apocalips spre o altă lume, unde nu mai sunt geruri și omături, rouă sau brume. Anatol Covali Referință Bibliografică: Trecere / Anatol Covali
TRECERE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343254_a_344583]
-
rază de senin ce parcă o simt mângâindu'mi plânsul!? ... dar nu... era doar o părere a dorinței de'o atare atingere! Mă caut prin buzunare; în speranța de'a găsi o grămăjoară de răbdare; să'mi țină de urât!... Pipăi petecul lipsă, rupt de ciocul unei zburătoare când și'a luat porția de grăunțe din spicul încrederii ce'l aveam prin buzunare! Offf!...Ce șanse mai sunt de înseninare!?... Pot doar să'mi trezesc din lumină, răsărindu'mi propriul meu
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]
-
luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră la scena de dragoste declanșată de joaca de-afară, din zăpadă, și de sentimentele pure ce ne legau. Căldura
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri câmpia se dezlipește din cauza copacului de iarbă copacul se dezlipește din cauza iubirii de frunze iubirea
DEZLIPIREA de VASILE PIN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343487_a_344816]
-
voi crește mare. Nimic, răspundeam, sau dacă tot nu pot să mă fac soare, Mă voi face umbră. Între copilărie și moarte doar pe ultimii ani îi mai știu, Aici te chem și te caut, bătrânețea e singurătate grea, O pipăi și mă doare, mai mult mă preling Iar oasele se frâng, așa, rarefiate de zare și mă fac totuna cu pietrele, cu uitarea. Habar nu aveam că ți-ai propus să mă iei de mână și să mă treci viața
M-AI LUAT DE MÂNĂ ŞI M-AI TRECUT VIAŢA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343500_a_344829]
-
de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială. Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte cu un al șaselea simț. Autoarea ne creează un al șaselea simț născând sinapse între care
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
în brațe, apoi îi prind fața în mâini și prelungesc sărutul acela înflăcărat până când o simt că se sufocă. O mână îmi alunecă spre sânii ei, apoi cealaltă, îi iau în mâini și-i sărut, după care cobor mai jos, pipăindu-i excitat la culme zona pubiană, fără ca ea să opună nici cea mai mică rezistență. - Ești nebun de-a binelea! îmi reproșează pe un ton glumeț. Parcă ai fi la douăzeci de ani! - Atunci eram mai întreprinzător! îi răspund pe
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MOMENTUM Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului ai pipăit vreodată timpul, încercând să înțelegi din care parte a întinderii temporal atemporale ai venit să exiști? ai prins vreodată clipa în care ți-ai regăsit spiritul, privindu-te în ea ca într-o oglindă, strigându-i: nu pleca, mai rămâi
MOMENTUM de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343161_a_344490]
-
e frică de primăvară. Psalmul trupului ninge îngheț. * Mai știi omul de zăpadă? A putrezit de-atâta nins... * Curgi din mine, sudoare de dragoste, pe cămașa inimii. * Sunt singur. Iau degetele și le prind de umeri, poftindu-le să-ți pipăie somnul căzut pe talpa nopții. * Piatra palidă cu gene de nisip își legăna pântecul, așteptând să nască piramide. * Ieri, timpul se uita-n oglindă să-și vadă sufletul. * Perdeaua luase târziul în palme, țopăind prin cameră ca o cadână. * Dacă
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
o parte din ceea ce posedă, ca materie, desigur! Prea puțini mai sunt cei interesați de cucerirea înțelepciunii, a cunoașterii, a frumosului, a binelui. Ele intră în sfera Îngerilor! - afirmă unii în mod cinic -, nu satisfac poftele noastre, nu le putem pipăi! Și apare devierea, trădarea, înșelăciunea. „Scopul scuză mijloacele”, spunea filosoful, politicianul italian Niccolo Machiavelli (sec. XV) într-o cartea a sa, el însuși fiind atașat unui guvern totalitar, corupt. Și fraza a devenit celebră, presupunând compromisuri care se abat de la
DESPRE ÎNŞELĂCIUNE, FURĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343188_a_344517]
-
mereu altele timpul are măsuri relative își fixează existența pe câte un soare în derivă mișcarea o artă a fugii prin infinit se sparge divizându-se dincolo de punctul terminus nu înțeleg planurile creatorului sunt prea complicate politica oamenilor e tâmpă pipăi gândul un scurt circuit cu flame îl prinde sub arc dar cerul îi hrănește cu aer zborul mai departe un flux de numere se potrivește în matrice urc pe boltă în nanosecunde mă pierd de timp ultima oară am pierdut
TIMPUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343528_a_344857]
-
aparat care arăta exact treisprezece grade, plus. Asigur cititorul că “victima” acestui incident “literar” e un om perfect sănătos și că “fenomenul” a fost favorizat și de asprimea bazei cupei florale a scânteioarelor, flori pe care admiratoarea nu le mai pipăise până atunci, cât și de coborârea bruscă a temperaturii în ziua cu pricina. Dar fără conjunctura provocată de proaspăta lectură, florile din curtea noastră n-ar fi “înghețat” niciodată în iunie. Revenind la cititorul care semnează aceste rânduri, pe tot
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
chiar și prin muzee ai devenit un vis Cînd mă gîndesc anume la ce-a pictat Matisse El a pus la răscruce de gînduri idolatre Ideea ce îi face pe unii doar să latre Altora cu finețuri și gust la pipăit Le-a zgîndărit onoarea care i-a opărit Dar Universul ăsta se coce-ntr-o banană Cîntată de rapsozii aleși după sprînceană Iar tu de sari pîrleazul voiasă și ferice Ferește-te de gîndul nărăvitor ce-și plînge Adesea cu obidă și
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]