2,526 matches
-
la altul, te prefaci că intri Într-un depozit de grâu sau Într-un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din orașul de sus are și astăzi o pivniță cu bolți ogivale, or fi fiind mai bine de o sută, fiece pivniță, mai mult, fiece Încăpere subterană era intrarea În una dintre galerii”. „Supoziții”, am spus eu. „Nu, domnule Casaubon. Probe. Dumneata n-ai văzut galeriile din Provins. Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un han și ieși de-acolo Într-o biserică. Galerii construite cu pilaștri și bolți din zidărie, fiece casă din orașul de sus are și astăzi o pivniță cu bolți ogivale, or fi fiind mai bine de o sută, fiece pivniță, mai mult, fiece Încăpere subterană era intrarea În una dintre galerii”. „Supoziții”, am spus eu. „Nu, domnule Casaubon. Probe. Dumneata n-ai văzut galeriile din Provins. Încăperi peste Încăperi, În inima pământului, pline de inscripții. Care se află mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nu-i o meserie obișnuită. Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate felurile. Muzee, colecționari privați”. „Nu mi se Întâmplă prea des să văd animale Împăiate prin case”, am zis eu. „Nu? Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dar clienții nu lipsesc, și sunt de toate felurile. Muzee, colecționari privați”. „Nu mi se Întâmplă prea des să văd animale Împăiate prin case”, am zis eu. „Nu? Depinde ce case frecventați... Sau ce pivnițe”. „Se țin animale Împăiate În pivniță?” „Unii așa fac. Nu toate ieslele se țin la lumina soarelui sau a lunii. Nu prea am Încredere În clienții ăștia, dar, știți, munca... Mă tem de subterane.” „De aceea vă plimbați prin subterane?” „Controlez. Mă tem de subterane, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scurgere din Paris... Ați fost acolo? Se pot vizita lunea, miercurea și În ultima sâmbătă a fiecărei luni, intrând pe la Pont de l’Alma. Și acela e un parcurs pentru turiști. Bineînțeles că la Paris mai sunt și catacombele și pivnițele subterane. Ca să nu mai vorbim de metrou. Ați fost vreodată la numărul 145 din rue Lafayette?” „Mărturisesc că nu”. „E cam peste mână Între Gare de l’Est și Gare du Nord. O clădire pe care la prima vedere nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reprezintă tragedii și comedii. (Robert Fludd, Utriusque Cosmi Historia, Tomi Secundi Tractatus Primi Sectio Secunda, Oppenheim (?), 1620 (?), p. 55) Am ajuns la vilă. Vilă e un fel de-a spune: un fel de conac, dar care avea la parter marile pivnițe unde Adelino Canepa - arendașul scârțar, cel care-l denunțase pe unchiul la partizani - făcea vinul din viile aflate În proprietatea familiei Covasso. Se vedea că era nelocuită de mult timp. Într-o casă mică de alături mai era o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de duh și încet la gesturi. Avea o înțelepciune tradusă într-o încăpățânare păguboasă. Celălalt Ion „s-a fost îndrăgostit” de o colegă plinuță, după care s-a răzgândit și „s-a fost amorezat” de sora acesteia. Amândoi închiriau niște pivnițe cu chiuvetă la subsolul caselor bătrânești și, timp de două-trei săptămâni, frecventau cinemateca în disperare. Știau că nu au mult timp pentru citit, așa că încercau să compenseze prin vizionări de filme suprarealiste. La cinematecă se putea intra pe gratis doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vorbit, că v-am spus că nu eram hotărât. Acum mă duc la ea și vreau să-i duc niște vin bun de-al nostru, că l-am și lăudat. — Să scoți din butoiul ăl mai mic de lângă ușa din pivniță, că e un vin bun, cu un buchet plăcut, îi spune mama tatălui lui Alexandru. — Și când pleci? — La sfârșitul săptămânii. Vineri sunt la ea. Trebuie să-mi aranjez mașina, s-o alimentez cu benzină. — Să văd ce cămăși mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
față unde era pregătită masa. —Aveți multe camere?întreabă Teofana așteptânduse să fie poftită să le vadă ceea ce dorea cu nerăbdare. — Mergeți să vedeți.Până atunci noi vă așezam mâncarea la masă, ia inițiativa Florica. Tu, Vasile, du-te în pivniță după vin, iar Alexandru să meargă să cumpere de la birt niște bere. — Te lăsăm puțin singură. Prințesa. Nu te superi. — Nicio problemă, Alexandru.Îmi place să admir lucrurile de mână tărănești. Teofana urmându-și pașii pierduți ai copilăriei, merge din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
m-au târât pe niște coridoare sucite și răsucite, am coborât trepte mirosind a piatră udă și a hoit de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum aveam să aflu că se numeau cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni și pahare, umplând încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt și bere trezită. Privirile celor din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ce jocul ăsta mi-a intrat curând în sânge și mi-a schimbat viața. Ruleta are în principiu simplitatea geometrică și forța pânzei de păianjen: un ruletist, un patron, niște acționari sânt personajele dramei, în roluri secundare sânt distribuiți stăpânul pivniței, polițistul care își face rondul prin preajmă, hamalii năimiți să scape de cadavre. Sumele relativ neînsemnate pe care ruleta le băga în ei erau, din punctul lor de vedere, adevărate averi. Ruletistul este, firește, vedeta ruletei și rațiunea ei de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de degetul arătător, și înaintam astfel în spațiul strâmt. Nu m-am întrebat nici un moment unde duce culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puse picioarele pe prima treaptă și, murdărindu-se, rupîndu-și lanțurile de hârtie lucioasă de la gât, intră cu totul în subterană. I se mai vedea doar creștetul șovăind în umbra tot mai deasă. Tunelul era ușor oblic, ca o scară de pivniță, iar la vreo zece metri mai jos părea că devine orizontal, căci creștetul cu șuvițe albăstrii al Balenei nu se mai văzu după vreun minut de coborâre. Am mai așteptat puțin și-am coborât și noi, una după alta. Dacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copii mulți la ușă ! D-aia nu se perpelea ea nici pentru nepoți, așa că bieții de ei, când îi ajungea vreo nevoie, dădeau fuga la unchi-su, Spală-Varză, care-avea casă peste drum de biserică : avea casă mare, cu gardu-nalt și pivnițe de vin și cu câini răi. Un zgârcit ș ăla, un zgârcit și un zgârie-brânză, d-aia îi și zicea oamenii Spală-Varză... — Trage-ți, femeie, coșu ăla-ntr-o parte, că de când te-ai suit, tot în drum stai cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor, atuncea mămica, repede cu Sile-n brațe și cu gemenii de poală, stingea focurile iute-iute și fugea toți în pivnițele lui Spală-Varză. Spală-Varză avea pivnițe cum nu era-n toată mahalaua ! Da când a căzut bombele-n Obor, i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că să moară tot îi era frică... Lângă ei, la Obor, a căzut bombele de la aeroplane ziua-n amiaza mare și-a omorât lume necăjită, și femei care venise să ia lemne. Da ei nu-ș cum apucase să fugă-n pivniță la Spală-Varză. — Ei, oi pleca și io... spune. Că mulți purici p-aici n-are la ce să mai facă. Nici n-ai cu cine să schimbi o vorbă, nici n-ai pe ce pune gura, cumnată-sa asta-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost miniștri și avocați, și care-a avut averi, și care-a fost rudă cu ei, și care-a fost păguboși, toți a dat ortu popii acolo. Dacă și Brătianu acolo-a murit, că l-a vârât într-o pivniță și l-a ros de viu șobolanii ! Unii se rugase, cică, de el să fugă, de Brătianu ăsta sau de altu, care-o fi fost, nepo-su, fra-su, unu dân Brătieni, ăsta cic-ar fi zis : „un Brătianu niciodată nu fuge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
schimba o vorbă, mai afla una-alta. Și ele se bătea care s-o cheme. Cucoane mari fusese, da acu le ajunsese greu : mai și îmbătrânise, le scosese din casele lor, de unde-avea niște palate, ajunsese de sta și pân pivnițe, și pân poduri, vai de capu lor ajunsese. Era una de fusese ditamai prințesa, ș-acu spăla rufe într-un garaj, uite-așa boccele de rufe spăla, adunate, ea știe de unde le aduna. Și mai avea și trei copii, stătea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război, nu-i mai bine să le transformi dinainte în bani și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ipoteci nu-i în aceste zile o investiție mai sigură ? Trebuiește măcar discutat, de ce atâta încăpățânare să nu se discute asemenea lucruri ? Desigur, mama e cea care va decide, dar să discutăm, totuși, o clipă : aurul nu puiază în pivniță, pe când banul aduce ban, și dacă măcar una dintre fete ar face o partidă... Ea și-a ridicat capul și te privește dintr odată altfel. Nici măcar nu te ascult, pare să spună privirea ei îndârjită. Și în albastrul decolorat al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și adormiți. Bineînțeles că am avut dificultăți ca să-mi conving oamenii să coboare în pivniță (așa cum cere Ordonanța poliției), opiniunea generală fiind că nu există pericol. Până acum, într-adevăr, se pare că vizitele Zeppelinului, căruia oamenii îi spun „țipiligul“, nu au provocat victime. Spre dimineață, frânți de oboseală, am urcat în odăi, profitând că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în această secundă, când am isprăvit, aud clopotul Mitropoliei și inima îmi sare în piept cu totul altfel decât înainte. 15 septembrie 1916 Năuciți după trei zile de alarme continue : noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton armat ! în asemenea condiții, nici după ce sirena de la Arsenal anunță încetarea pericolului nu ne mai liniș tim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]