29,600 matches
-
parte din structura lui emoțională, acolo unde nimeni, sau aproape nimeni nu are acces. Pentru Virgil Ciucă este o tribună de la care poate să-și rostească și Crezul artistic și convingerile și năzuințele. Și din tot ce altădată îi provoca plăcere și alinare, poetul nu mai găsește decât urme șterse, amintiri răzlețite, risipite, pe care se trudește să le adune mănunchi și să le rescrie „din negură și scrum”. Gestul oferirii unei flori persoanei dragi, un crâmpei de pasiune, un gând
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
Și de-o-nșeli ai dat de dracu’ // Când iubești uiți de cutume / Unde-ai fost ori ești în lume / Focul ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i creștinească, / Ci trăire omenească / Vâlvătaia ei ucide / Doar plăcerile cupide // Iubirea nu-i pe vândute / În afacerile slute / Prin vibrații de lumină / Dragostea este divină”. Un melanj interesant între graiul popular și cel cult. Cât privește titlul cărții „Execuția”, poezia care se numește astfel este un exercițiu imaginativ, în
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
precum dragaveiul, ștevia, urzicile, spanacul sau leurda se foloseau la cele mai îmbelșugate ospețe, legumele de tot soiul erau pe fiecare masă iar fructele de orice fel se transformau în rachiuri ori vinuri, pe care oamenii le beau cu multă plăcere. În consecință, noroadele erau tot timpul mangă dar și cu burta plină iar de aici la împlinirea menirii fiecărei ființa pe acest pământ nu mai era nici măcar un pas. Deci înmulțirea, mai bine spus simulările specifice, se produceau firesc fără
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
Să te lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin! Care-i bogăția mare? Nu-i palatu-n care stai! E iubire,e iertare, Altora , când poți să dai! Care e marea durere? Nu e boala trupului! E păcatul în plăcere, Spre osânda omului! Care e nădejdea mare? Domnu-i milostiv și bun! Și-mi va dărui iertare, De păcatul plâng și-l spun! Care e marea tristețe? Este viața ce s-a dus, De-ai ajuns la bătrânețe, Și-ai trăit
ÎNTREBĂRI DESPRE VIAȚĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380754_a_382083]
-
Iar cimitiru-i plin și de norod dar și de regi, Năpăstuiți și-asupritori! Pe nimeni n-ocolește moartea! O,lume,cât ai să mai lupți, Cu tot ce e .....lumesc? Căci doar din egoism și ură,te înfrupți , Păcate și plăceri,aleg azi tot mai mulți, Și-s prea puțini,cei ce pe Domnul,Îl slujesc! O,lume,când vei căuta, Să afli " Calea ", și să o urmezi? Împărăția cerului,o vor "lua", Acei ce-n viață,pacea Ta,o vor
O,LUME! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380768_a_382097]
-
Peptan, publicat în Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015. AMINTIRI Merg încet,pășesc ușor. Din tot ce a fost mai ieri nimic nu mai este. Și acum cu gândul la vremuri de mult apuse mă înfior. Mă înfior de plăceri și aduceri aminte, Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte, Ce de năzbâtii făceam,o Doamne! Cu inocentă și rele și bune. Și cea cu părul bălai și ochi de mărgean Mi-apare în minte că întâiași dată. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
iarna. Trec tinerii grăbiți pe alee,doi câte doi ... Citește mai mult AMINTIRIMerg încet,pășesc usor.Din tot ce a fost mai ieri nimic nu mai este.Si acum cu gândul la vremuri de mult apusema infior.Ma înfior de plăceri și aduceri aminte,Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte,Ce de năzbâtii făceam,o Doamne!Cu inocentă și rele și bune.Si cea cu părul bălai și ochi de margeanMi-apare în minte că întâiași data.In rochia ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Nicole Smith, Valentina Ciaprazi, ... VI. ȚI-I TOAMNĂ, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. Ți-i toamnă Paulei Romanescu Ți-i toamnă și trăiești ca-n vis În anii senectuții Abil omagiind prin scris Plăcerile virtuții! Asculți chemările fierbinți Din fauna tăcută Când arborii cu chip de sfinți Adorm în toamna mută Ți-i toamnă - lungă - de privești La bufnița-mpietrită In parc far’ de cărări cerești Uitată de ursită Ți-i toamnă - grea - de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
joc!... XIV. NU-I PREA TÂRZIU, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. Nu-i prea târziu Poetei Rodica Omota Nu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutul Nu-i prea târziu să re-nviezi plăceri Poate curând vei regăsi sărutul Pierdut pe un peron de nicăieri! Nu căuta fantome în oglindă Nici amintiri din vremuri de coșmar Lasă senzații care te colindă S-adauge surâsului nectar Aleargă să vezi codrii de aramă Pe dealuri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
2016. Hohotul tăcerii Tăcerile ce-ades mă înconjoară Cu așteptări ce nu primesc răspuns Îm sparg timpanele! Raza solară A-ncremenit în spatiul necuprins Vise ce fulgeră întreg abisul Au adunat imagini de hoinar Din haosul ce m-a crezut învinsul Plăcerilor gustate fără har Pe crestele născute din adâncuri Imaginam castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigașului - toate acestea din cauza diavolului care a reușit să ne înrobească, din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc și
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ELENA BUICĂ - UCIGĂTOAREA URĂ Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1677 din 04 august 2015 Toate Articolele Autorului Nu îmi face nicio plăcere să scriu despre ură, acest sentiment cu nume scurt, dar cu o mare și grea încărcătură. Pentru că sunt prin excelență o fire solară, dornică de armonie și de frumos, întunecimea acestui sentiment nu își găsește locul în preajma mea. Dacă urăsc
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
o fibră puternică și începe să funcționeze de la sine. Cu timpul, ura sapă tot mai mult, tot mai adânc, cu tot mai multă înverșunare, se agravează, se cronicizează și omul nu mai poate fi vindecat. Ura se transformă într-o plăcere, devine o hrană a sufletului și ca o urmare firească, omul începe să fie stăpânit de orgolii și de lăcomie nestăvilită. Dialogul devine lipsit de bun simț, rațiunea este stăpânită de porniri sălbatice, animalice, de agresivitate, spiritul este în totală
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
trăsături caracteristice urii, tot mai evident le găseam înscrise pe fața și în comportamentul preopinentului meu care își construise din ură un zid mental de care se izbea mereu cu capul. Se citea pe fața luui cum sorbea cu mare plăcere ura. Era o ură plămădită de-a lungul timpului, ură care s-a transformat în hrană sufletească tot mai arzătoare și într-o combustie frenetică pentru căpătuială care să permită să se umfle în pene. În tinerețe, acest om arăta
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
un plus de viață textului. Dincolo de cuvinte, simți calda înțelegere a autoarei și nu de puține ori o descoperim printre rânduri, ca un alt glas al personajelor sale. Tulburată de avalanșa întâmplărilor nefericite, o auzim punând omeneasca întrebare: Cine are plăcerea de a învălmăși astfel destinele?" sau auzim ecoul unei reflecții: Cine spune că dragostea e doar frumoasă, înseamnă că nu a bătut la toate ușile palatului unde sălășluiește aceasta". Copertele acestei cărți cuprind o scriitură dezgolită de orice conveniențe și
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
care pun în mișcare energiile creatoare deschizătoare de ferestre, dar iubirea și bucuria de viață, aplecarea spre o lume mai bună sunt puncte cardinale înscrise în sufletul lor, învăluite în unduirea mătăsoasă și tandră a emoției. “Mireasma Iubirii și miresmele plăcerilor lumești îmi stau aproape, atât de aproape, încât ele fac din mine omul care sunt azi, așa cum mă puteți distinge fiecare”, mărturisește Cerasela. Dacă iubirea lui Al Francisc este o iubire puțin mai pământeană, în care bărbatul este mai prezent
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
și-n toate găsim omul, și-n ce poate, și-n ce nu poate! Mă gândesc la valoarea ultimei înghițituri dintr-un pahar ce fusese plin cândva. Oare ne grăbim? Iubirea nu are distanțe. Când îți place licoarea, sorbi cu plăcere. Nu știm să ne oprim! Când suntem strâmtorați strecurăm ultima picătură? Poezia nu trebuie să dispară! FĂRĂ NUME O iubire fără nume! - așa o vom numi, ca o rugăciune, din centru spre margine, asemeni cercurilor din ape ce-ascund tainele
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
să mă simt alături de părinți, de satul în care m-am născut. De aceea, în tot timpul pe care mi-l petrec în grădină, mă întorc în timpul în care am cunoscut satul de care mă simt încă legat. Am o plăcere copilărească să întorc ceasul CFR Patent care cronometrează pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet. Lada de zestre a bunicii nu a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
împreună cu actorii. Alții îl știau în română. Și-l rosteau în șoaptă, împreună cu actorii. Am văzut și spectatori care îl auzeau și-l vedeau pentru prima dată. Formidabilă reacție! Prezentul sorbea voluptos aventura trecutului. Sub ochii mei. Gesturi minimale, expresii-mască, plăcerea de a spune un text, de a tatona, acasă la Ionesco, reacția noastră. Dincolo de orice, mi s-a părut că emoția a fost cea în care ne-am dat întîlnire viciați și inocenți, profesioniști și amatori, cu background sau fără
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
va apărea în curând într-o reeditare integrală în colecția Cartea de pe noptieră a Editurii Humanitas. Fragmentul selectat - un fel de nouă "bătaie ca în Șapte păcate", în proza lui Dinis Machado fiind frecvente citatele cinematografice - sperăm să ofere cititorilor plăcerea pe care și traducătoarea a resimțit-o în timpul aventurii traducerii acestei cărți fascinante. - A apărut un escadron, spuse Austin, iar orașul a fost invadat de așa-numiții camoni ( Notă: De la engl.come on însemnând "haide", n.tr.), care l-au
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
puternică a modului în care am fost marcat, direct sau indirect, de toți aceștia. Din păcate, memoria matematicii românești este încă deficitară, nu dispunem încă de o Istorie profesionistă a matematicii în România. Ați format discipoli? A fost o mare plăcere să mă ocup de studenții foarte buni, să-i provoc cu teme de cercetare. Uneori a fost suficient să pun în mâna unui tânăr, la momentul potrivit, o carte sau un articol anume, să le semnalez o idee, o revistă
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
atunci când d-sa se rostește în favoarea cronicii literare, la ora actuală încolțită de spiritul universitar, doct, riguros, "metodologic" ca și de pragmatismul "hrănit de precizie și eficiență" comercial. Se află în chestiune "o specie care, dincolo de verdicte, mai are și plăcerea analizei din interior, a recreării unor hărți obsesionale, a problematizării prin îndoială". E puțin probabil că lucrurile se vor schimba radical în următorii, să zicem, cincizeci de ani. Prin urmare nu e cazul să anunțăm printr-un anunț morturar dispariția
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
ne-am continuat plimbarea. Gândul mi-a zburat la „Ecosistemul extraordinar din Delta bătrânului fluviu Danubiu, din România unde se regăsesc peste 327 de specii de păsări, din toată acvatică europeană și chiar arctică. Nu numai păsările, dar văd cu plăcere pe mândrul Stindard al Canadei, fluturând În vânt, frunza de arțar, frunza și arbori care se găsesc din belșug și În pădurile de pe dealurile Subcarpatice. Oare ce pasăre măiastra, a fost transportorul acestui soi de arbore și În ce sens
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de unitatea din care făceau parte și de care erau legați numai cu problemele cu caracter administrativ. Când am ajuns acolo pentru un stagiu, am fost cucerit de ospitalitatea și caracterul acelor oameni de care și acum Îmi amintesc cu plăcere. Fiecare cu pasiunile și năzuințele sale și toți la un loc păreau că realizează un puzzle perfect. Câțiva erau pescari Înrăiți, unul sculpta În lemn tot felul de figurine, altul era captivat de arheologia submarină, vreo doi erau filateliști, oricum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a fi călcați în picioare și desfigurați. Este de-a dreptul strigător la cer faptul că politicieni demni de respect, de la Dan Amedeo Lăzărescu la Mona Muscă, au fost supuși oprobriului public cu o ură întunecată, cu un fel de plăcere primitivă de a-i înjosi pe oamenii care au o anumită ținută, în timp ce foști ofițeri de Securitate, ca Nicolae Pleșiță sau Ilie Merce, cu pensii mari, primite pentru activitatea lor de ofițeri de Securitate, apar la televizor aroganți, cinici, mândrindu
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]