3,103 matches
-
Doar În măsura În care ele sunt legate de templul Shaolin. Însă pot să-ți spun un lucru important, pe care l-am știut În secunda În care te-am văzut. Vei reveni aici. - Aici? Dar asta nu are legătură cu nimic. Nu plănuiesc să revin. Despărțirea de voi mă va Întrista adânc, fiindcă știu că revedere nu va mai fi. Sau așa cred. - Greșești. Nu simți suficient de intens spațiile ocrotitoare. N-ai simțit Zidul. N-ai simțit Templul. - Ascult... - Vei reveni aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ordonase, prin mesaje pe calea săgeții, eliberarea lui, În timpul nopții, de către un grup de șase Îngeri. Altminteri, prin tortură turcii Îi puteau smulge fragmente de informații care puneau În primejdie corabia lui Morovan. Rămânea de văzut dacă operațiunea de salvare plănuită pentru seara Sfântului Ștefan va avea succes sau nu. Devenea destul de limpede, Însă, că misiunea nu va putea fi prelungită prea mult. Până acum, Pictorul scăpase. Cu cinci zile În urmă fusese Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și pe ultimul. - Alexandru... murmură voievodul. Va trebui să anulăm misiunea. E destul că l-am pierdut pe căpitanul Oană. Nu trebuie ca și fiul lui să rămână Într-un loc atât de primejdios. E posibil ca cei care au plănuit atacul de la Brănești să știe și despre prezența lui Alexandru la Istanbul. Iar În acest caz băiatul e pierdut. Sistemul Îngerilor funcționează? - Da, măria ta, răspunse Pietro. Trei dintre cei aflați În misiune au fost salvați de Îngeri. Dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E cineva care știe?! - Nimeni, slăvite... Trebuie să așteptăm Întoarcerea. Sultanul Îi făcu semn comandantului gărzii să se retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
este chiar onoarea regatului, dar și siguranța ta e în joc. Mi s-a trasmis că maiorul Privett-Clampe este cu prințul Firoz. A venit momentul să acționezi. Trebuie să-l ademenești în camera chinezească. Atunci, vom putea finaliza ce-am plănuit. Înainte ca Pran să se trezească de-a binelea, a și fost îmbrăcat în uniforma școlară și dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tulburată... Pe de altă parte, când Felix Klee a văzut câteva guașe pe care le adusesem să i le arăt, mi-a spus cu un mare entuziasm: „Să nu te schimbi niciodată, visează totdeauna așa.“ Era atât de încântat, încât plănuia chiar să-mi facă o expoziție în muzeul tatălui lui, peste un an. Ce-aș fi putut să-mi doresc mai mult? Parcă s-ar fi deschis cerul peste mine, dar pesemne Dumnezeu n-a vrut să se întâm ple
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
făcut și cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi! 4. Căci te-am scos din țara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei, și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria! 5. Poporul Meu, adu-ți aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului și ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, și ce s-a întîmplat din Sitim pînă la Ghilgal, ca să cunoști binefacerile Domnului!" 6. "Cu ce voi întîmpina pe Domnul și cu ce mă voi pleca înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
văzut cândva o zână la miezul nopții în grădina mea. „Zâna“ probabil că eram eu. A existat o perioadă în care nu m-am simțit în stare să mai trăiesc. Se poate să fi fost una dintre acele nopți când plănuiam să-mi pun capăt zilelor. A treia parte a palatului meu e constituită din încăperile situate de o parte și de alta a camerelor principale și este destinată eunucilor, doamnelor de onoare și slujnicelor. Ferestrele lor dau spre curte, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru Majestatea Sa, îi spun lui An-te-hai cu amărăciune. Sosesc acasă la prânz și îl trimit imediat pe An-te-hai să o aducă pe Fann Sora cea Mare. Mama, Rong și Kuei Hsiang sunt încântați la culme să mă vadă. Mama plănuiește să mă ducă la cumpărături, însă eu o implor să stea acasă și să nu se dea jos din pat până când vizita mea, cât timp durează. Îi explic că l-am mințit pe împărat și că aș putea să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
intrat în Orașul Interzis. Îmi închipui ce încântată va fi mama când i-l voi da pe Tung Chih să-l țină în brațe. Sper ca el să zâmbească. Mă întreb ce mai face Rong, căci există un tânăr căruia plănuiesc să i-o prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune că Su Shun a mituit armata. Amândoi suntem de acord că el trebuie să fie eliminat. Întrebările mele sunt: Dacă îl arestăm pe Su Shun, vom avea sprijinul poporului? Vor profita străinii de haosul care va urma și vor plănui o invazie? Prințul Kung se simte încrezător cu privire la primirea sprijinului necesar, mai ales dacă țării i s-ar spune adevărul. Cât despre puterile occidentale, el a menținut un contact permanent cu oficialii acestora. I-a anunțat că el are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și sicriul lui Hsien Feng sunt programați să ajungă la Miyun la începutul după-amiezii. Lui Yung Lu i s-a ordonat să se întoarcă la Su Shun și să rămână lângă el. Su Shun presupunea că totul merge așa cum a plănuit el și că eu, cel mai mare obstacol al său, am fost îndepărtată. Su Shun era beat când procesiunea a ajuns la Miyun. Era atât de entuziasmat de perspectivele sale, încât începuse deja să sărbătorească împreună cu membrii cabinetului său. Prostituate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul căra bostani și buruiene pentru vacă iar cîteodată chiar bolovani la casa ce o plănuia feciorului mai mic care încă era elev. În cămașa sinilie din mînecile căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul anilor, înhățaseră mii de urechi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Apoi, cel scund era bucuros că avea Însoțitor prin Valea Puțului. De unul singur nu prea l-ar fi Îndemnat inima să pornească. Viclean, Încercă de câteva ori arma netotului și o lăudă: „Țeapănă, ca lumea!”. Vânătoarea pe Vale fusese plănuită de mai multe zile și Blondul (căruia unii Îi ziceau Ectoraș), deși Înspăimântat de ceea ce ar fi putut să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voastră, vă propun să mergeți direct în Harima. Desigur, nu vreau să lenevesc nici o zi, spuse Kanbei, dar apoi privi, cu îndoială, chipul lui Hanbei. Ești încă bolnav și mă întreb cum îți va afecta sănătatea o călătorie neașteptată. — Oricum plănuiam ca azi să mă scol. Dacă mă las învins de boală, nu se va mai sfârși și, de-o vreme-ncoace, mă simt mult mai bine. Dar e important să te vindeci complet. Nu știu ce fel de treburi presante ai, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar și în micile încăierări, când inamicul se apropia, puteau uita, dintr-o dată, de foame și de oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sudică insulă japoneză, Kyushu, iar de acolo, spre țările bogate din Mările Sudului. Dacă era vorba ca Nobunaga să izbândească în a le cuceri, trebuia să încredințeze nordul Japoniei unui aliat de încredere. De o bună bucată de vreme, Nobunaga plănuise să se ducă personal în provinciile apusene pentru a-și impune propria domnie, la fel cum făcuse în Kai. Chiar și acum, era în toiul pregătirilor febrile de plecare pe front. Cu toate acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un ropot de pași alergând pe coridorul principal, spre intrare. Mitsuharu strigă un samurai, oprindu-l pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de speriat. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești. N-ar fi trebuit să alergi așa după noi, dacă ne pregăteam de cu seară. — Am fost neglijent. Chiar dacă umbli deghizat, m-am gândit că ar fi mai bine dacă te-ar însoți cel puțin zece oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi spuse vărului său: — Mă duc eu. Nu sunt șanse să ne spună nimic, cu modul sever al lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez brun. Nu mâncaseră din seara trecută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străzilor, muștele bâzâiau și roiau peste bălegarul cailor și al boilor. — Ți-ai revenit cu sănătatea? îl întrebă Mitsuharu pe Mitsuhide. — Precum vezi, zâmbi Mitsuhide. Era mult mai amabil decât fusese la Sakamoto, iar culoarea îi revenise în obraji. Când plănuiești să pleci? — M-am hotărât să mai aștept doar puțin, până în prima zi din Luna a Șasea. — Bine, și cei din Azuchi? — I-am informat, dar cred că Seniorul Nobunaga este deja în Kyoto. — Veștile spun că a ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el în vecinătate. Și mai existau samuraii încartiruiți în oraș. Dacă, prin cine știe ce noroc, se lua legătura cu exteriorul, ar fi fost posibil să scape, își spunea Nobunaga. Pe de altă parte, acea inspirație sau mai bine zis conspirație, fusese plănuită de acel cap de kumquat, Mitsuhide. Caracterul lui Mitsuhide era de o asemenea natură încât, dacă se hotăra să întreprindă o acțiune ca asta, o executa cu atâta grijă, încât să nu scape nici pasărea cerului. Prin urmare, era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, însă, nu fu retras nici un soldat. În dimineața zilei a cincea, Hideyoshi încă nu făcuse nici o mișcare. Deși gândul îi gonea spre capitală, nu dădea semne că ar fi plănuit să ridice tabăra. — Hikoemon. cât de mult a coborât nivelul apei? — Cam trei picioare. — N-o lăsați să scadă prea repede. Hideyoshi ieși în grădina templului. Deși zăgazul fusese tăiat și apa începea să se scurgă puțin câte puțin, Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]