3,039 matches
-
termine acțiunea, să te uiți înapoi și să oftezi. O experiență foarte utilă pentru comunitate, și pentru cei întregi, și pentru cei pe jumătate. Plaiul din Timișoara, festivalul de World Music realizat 100% de voluntari. Auzisem din povestiri că la Plai sunt băieți și fete gigant care pun pe picioare un ditamai festivalul de unii singuri. Atunci mi-am zis: trebuie să merg și eu acolo, să văd cu ochii mei cum stă treaba. Și chiar așa stătea. Cât era Muzeul
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
vișinele confiate. Și cam așa mi-au trecut ultimii ani, cu o familie ici, cu o familie colo, cu prieteni care pun umărul la organizarea unuia dintre cele mai autentice, sincere și generoase festivaluri din universul ăsta lat. Sunt voluntară Plai de cinci ani și de atunci viața mi-e mai bogată, mai veselă, mai plină de prieteni, mai cu moț. Să fii voluntar înseamnă să iei parte activă la organizarea festivalului ăstuia cu nume atât de frumos și să devii
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
festivalului ăstuia cu nume atât de frumos și să devii, vrei, nu vrei, uriaș. Pregătirile pentru ediția ce va să vie incep imediat cum ediția în curs ia sfârșit, așa că treaba nu stă locului niciodată. Crește lungimea nopții, crește si Plaiul, dospește cozonacul, se dolofănește și festivalul nostru. Și tot așa. Voluntarii încep și termină totul, ei sunt cheița de întoarcere a mecanismului. În toți acești cinci ani am contribuit la festival cu absolut tot ce am putut, din primul moment
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
cu bilet valid. Ca să faci parte din echipă, trebuie să fii dedicat, să ai un caracter puternic și să fii mereu pe fază, oricând poate veni spre tine o avalanșă periculoasă de drăgălășenie. Ah, și încă ceva. Să fii voluntar Plai înseamnă să renunți voit la bronzul uniform, pentru că brățările strânse de-a lungul timpului se păstrează cu sfințenie pe încheietura mâinii preferate. Nevoie de uriași e tot timpul. Nu doar la Plai, ci la toate acțiunile de acest gen. Principala
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
drăgălășenie. Ah, și încă ceva. Să fii voluntar Plai înseamnă să renunți voit la bronzul uniform, pentru că brățările strânse de-a lungul timpului se păstrează cu sfințenie pe încheietura mâinii preferate. Nevoie de uriași e tot timpul. Nu doar la Plai, ci la toate acțiunile de acest gen. Principala învățătură din experiența voluntariatului este că schimbările mari au la bază schimbări mici, adunate una peste alta, iar acestea din urmă au, de fapt, cel mai mare impact și vin natural, din
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
dat, același uriaș e gata să sară în ajutorul celorlalți care au. Școala din muzeu e locul de adunare al tuturor voluntarilor, de acolo pleacă directivele. Și tot de acolo radiază și buna dispoziție către toate colțurile pădurii de stejari. Plai e ca o bulă atemporală de la mijloc de septembrie, manifestarea iubitorilor de artă și multiculturalitate care se salută și-și zâmbesc pe aleile Muzeului Satului Bănățean, e festivalul altruist care iți oferă mult mai mult decât iți cere. Învățătura este
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
bulă atemporală de la mijloc de septembrie, manifestarea iubitorilor de artă și multiculturalitate care se salută și-și zâmbesc pe aleile Muzeului Satului Bănățean, e festivalul altruist care iți oferă mult mai mult decât iți cere. Învățătura este să fii ca Plai. Îți recomandăm Din Laponia către Apărătorii Patriei: Moș Crăciun, ambuteiaje, copii Festivalul ăsta trage de tine, te pune la încercare, te face să te simți într-un anume fel, îți arată că ai umerii prea înguști și inima prea mică
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
cu filmele și spectacolele de teatru parcă prea din altă lume. E genul ăla de festival la care îți iei bilet pentru vineri și te trezești că vii până duminică. Anul trecut se zvonea că nu s-ar mai ține Plaiul, c-o fi, c-o păți. S-a ținut și în 2016 și a fost o minunăție. Soare ca gălbenușul, cer limpede, muzeu curat. Muzica ne-a cam făcut să zâmbim tâmp, mâncarea nu mai spun, trei sferturi din producția
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
sunt unii oameni, la cam cât de mare e și cosmosul, ești prins în mâinile călduțe ale manifestării ăsteia, care-ți dă și Sieranevada, și Asphalt Theatre, și te face să te simți cool. Mă rog, așa sunt zilele de Plai, n-am să detaliez. Primești câteva în septembrie, dar ai vrea mai multe, să se-ntindă ca iarna, pe o grămadă de luni. Dacă am calculat bine, mai sunt cam 250 de răsărituri până la ediția viitoare. E bine. Și a
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
am întrebat că cum îi. S-o fost vesăl, c-o dzâs că are și iel vo douță oi, c-o mai dat de pomeană. Noi nu șciu de-om fi dat noi atuncea, ca ierea Culiță cu iele-n Plai și murea una pistă altă, crecă o fi murit vo patruzăci și n-am cutezat a le da betege. Ieșeam la Culiță cu mâncare, tatuțu ierea beteag, si Culiță numa plângea. Da lu tatuțu nu i-am dzâs nimica, să
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Acum vreo săptămână, dimineața, un lup a ajuns între oi, la doi metri de mine. Câinii fuseseră plecați pe o urmă de vulpe. Lupul a luat o mială în gură, dar nu a apucat s-o sfârtece. A ajuns Plai, unul din maidanezii mei, și i-a sărit în cârcă. Lupul a zvâcnit, i-au ieșit în cale și ceilalți câini. Miala a scăpat teafără. Pe drum, în noroi, am văzut două urme. Apoi a venit impresia că îmi lipsește
Am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii () [Corola-blog/BlogPost/338918_a_340247]
-
Dumnedzău să-mi aduc amintie. Am lucrat tăcuți, îngândurați. Poate că Tușa începuse deja să se roage să-și amintească. Eu mi-o închipuiam pe străbunica, scoțând mălaiul din țâșt când Tușa, doar o fetișcana, tuna, cu iapa Neli, din Plai, si strigă de afară: - Mama, mi-i foame! - Noa binie, mama, că ți foame! Nu mi-am putut închipui niciodată chipul „mamii”. Dar o vedeam în rochia „înverigată” de petec (țesătura deasa de lâna, din care se făceau rochii, cioareci
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
șase-șapte case în Londra sau în apropiere de Londra, pe care le închiriază”, îmi spune el. Este plecat de mulți ani din țară, inițial în Italia, iar de vreo opt ani s-a stabilit lângă Londra. Experiența sa îndelungată pe plaiuri străine se vede și în averea pe care a acumulat-o, fiind de asemenea și fericitul posesor al unui BMW „ultimul răcnet”. A investit și în România, într-o localitate în Moldova, de unde își are sorgintea, și unde a reușit
„Ce dor îmi e de copilul meu! Dar dacă n-aș fi plecat...” Am fost la Londra și i-am cunoscut pe părinții care au plecat de acasă () [Corola-blog/BlogPost/338497_a_339826]
-
spun ”din contră” având în vedere identitatea ciobănașului. Poporul român nu se dezminte nici astăzi de destinul său. Urât de toate neamurile pământului, invidiat pentru bogățiile sale, sabotat de vecini, victimă a comploturilor internaționale, acceptat în tovărășie pe piciorul de plai numai ca să fie doborât mai ușor, românul trăiește mereu sfătuit de mintea năzdrăvană să se retragă la negrul zăvoi, unde turma sa are iarbă bună, umbră, și unde să îl păzească doar câinele său cel mai bărbătesc și frățesc, dictatorul
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
un film. Deopotrivă spectator, regizor și actor, Cristian Tudor Popescu așază meticulos piesele acestui puzzle sub formă de povestiri suprarealiste, articole, relatări și meditații. De la întâmplări absurde la meditații profunde asupra unor teme precum actul creaței, religie și obsesii specifice plaiului mioritic, textele din această carte sunt alese matematic pentru a configura imaginea de ansamblu a unei societăți de plastilină, modelate de religie, comunism, consumerism, iluzia grandorii generată de un puternic sentiment al inferiorității, precum și de acceptarea concubinajului cu absurdul. În
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
trece la deal și la vale, cum scoate vorbe tremurate tocmai din adâncurile lui și le lasă în voia prafului și a vântului, în voia glodului și a zăpezii, în urechile celor săteni și celor păsări ale acelui picior de plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
paturile suprapuse, insist eu, pentru a culege mai multe informații. “Asta nu e nimic față de ceea ce urmează să mai facem, nu peste mult timp. Atunci să mai veniți pe aici”, mă îndeamnă promițător Dumitru Rotaru, un fost mare sportiv al plaiurilor tutovene ce nu și-a uitat obârșiile dar nici imensa plăcere pentru sport și mișcare, în general. Autor: Paul Zahariuc Sursa: Obiectiv, Ediția de Vaslui
De la Odaia Bursucani, la Alma Ata și Torino () [Corola-blog/BlogPost/339916_a_341245]
-
Statului-Major General, Director al Institutului Geografic al Armatei; Grigore G. Tocilescu, Membru al Academiei Române, Profesor Universitar, Director al Muzeului Național de Antichități Date culese și transcrise de Florin Munteanu Sursa foto: Hartă Militară Tecuci - Bălăbănești 1916. Pentru iubitorii trecutului acestor plaiuri și pentru toți elevii și profesorii pasionați de istorie și geografie din școlile din zonă, harta a fost scanata și încărcată pe site la o rezoluție foarte bună, si poate fi descărcată pe ordinatoarele personale fiind posibilă descifrarea, analiza și
Satul Bălăbăneşti şi vecinii apropiaţi, date geografice şi economice de la 1898-1902 () [Corola-blog/BlogPost/339963_a_341292]
-
dacă nu-s ca ei, le tolerează orice grosolănie, îi încurajează, le injectează nesimțirea până dincolo de os, le cultivă prostul-gust și gustul-prost... ca să-și construiască/definească personalitatea, cică! Da? Vedeți ce fel de “personalități” năclăiesc urbea și spurcă piciorul de plai! Și vedeți de unde vine și încotro se duce “personalitatea” prost/numitei “lumi libere”, prost/renumitei “societăți deschise”! Și vedeți ce determină “sacrosanctul” cultivat în creierașe care nu cunosc decât “blasfemie” și nu știu decât “vendetă”! Răutate și Urâțenie!? Sigur că
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
linii cu aripi, admirată de atâtea cercuri hodinindu-se în linii drepte și-n tot atâtea lacrimi lăsate de irisurile voastre-n atâtea și atâtea dealuri și văi, în atâtea și atâtea zăpodii și poghiazuri, pe atâtea și atâtea picioare de plai!...Nu? Sigur că da! O să vedeți! Fără greșeală...o să vedeți! Eu am văzut! Și am să vă spun ce și cum am văzut! Ce și cum s-a întâmplat! A fost foarte frumos! Frumos ca un băiat de zăpadă! Ca
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
un zâmbet bine confecționat și frumos afișat pe drumurile pline de colb ale satului, tata Anica se bucură de o aleasă grijă din partea omului/bărbatului ei, Ion Nada. Pe lungimea și lățimea și adâncimea și înălțimea acestui splendid picior de plai, Ion Nadă-i cunoscut mai ales după porecla. Rădeștenii (că despre Rădești ne aducem aminte acum și aici) îi spun Ion Dracu. De unde și până unde, de când și până când a fost “botezat” așa, nu se știe. Cert este că nici
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
nestemate, sfinți copii și părinți, dragi elevi și absolvenți, onorabile jandarm și prea/cucernice părinte...vă mai aduceți aminte, desigur, când ați coborât din Carte și din Cărți, când ați fost lăsați pe aceste meleaguri, pe aceste minunate picioare de plai...vă mai amintiți fraza/rostirea fundamentală, desigur...dar unii dintre voi și dintre noi au uitat-o ori calcă pe Ea ca pe capătul cu cap al unui șarpe umplut cu venin! Consider că este cazul și momentul să ne
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
medievală și cea crișană care ne apropie de epoca modernă. Totul pare a fi o joacă serioasă a lui Gheorghe Achim, profesor de istorie, care își înțelege misiunea didactică într-un mod cu totul special, punând în legătură dărnicia acelui plai al lumii moților cu universul lăuntric al cugetării sale. Pentru că trăiește în perioada când se impune în învățământul național “săptămâna altfel“, el ține să experimenteze pentru propria deslușire dar neprecupețit și pentru generațiile de elevi și dascăli care îi urmează
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
nu le-am văzut zeițele cum umblă/ dar ea, mergând, pășește doar pe lut./ Și totuși, jur pe cer, făptura-i rară/ cu nimeni și nimic nu se compară...”. Romanticul român, își găsește termenii comparației mai ales în peisajul naturii plaiului mioritic. În frumoasa elegie Atât de fragedă albul imaculat al florii cireșului devine simbolul sensibilității iubitei:“Atât de fragedă, te-asameni/ Cu floarea albă de cireș,”. Poetul simte nevoia să o înalțe pe femeia visurilor sale, sacralizând-o aidoma trubadurilor medievali
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
recite apoi și versurile cele mai îndrăgite din creația poetului. Exemplificări cu recitări în volute interpretative de înalt talent au continuat, susținute de membrii “Graiului Românesc, români canadieni, ce-l poartă pe Eminescu în sufletele lor, cu dorul nemărginit de plaiurile din țara mama. S-au remarcat prin interpretări: Emilia Matei, Ștefan Popescu, Cristina Stamate, care a citit Pajul Cupidon, iar Darius Popescu ne-a surprins plăcut lecturând poezia lui Marin Sorescu Trebuiau să poarte un nume, precum și creațiile eminesciene Floare
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]