KorAP: Find »[drukola/base=plecăciune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...47 >

1,160 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și cu fețe întunecate goana automobilului. Numai Cârciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase căciula cu plecăciunea obișnuită. O mână delicată îi răspunse din mașină cu o fluturare amicală. În acest moment, parcă nu s-ar mai fi putut stăpâni, Petre Petre țâșni în mijlocul uliței, în urma mașinii, urlând furios: ― Huo!... Huo! Din vreo sută de gâturi izbucni

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de țărani, vorbind între ei încetișor, parcă să nu supere pe boierul lor care, cum mergea acuma în fruntea mulțimii, părea păstorul urmat de turma lui. La cârciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. Din prag, Cârciumarul salută cu mare plecăciune. După ce trecu bătrânul Iuga, zgomotul, care încetase o clipă, reîncepu. Se auzea limpede glasul lui Petre: ― De ce să puie mâna pe mine? 5 Oricât se silea avocatul Stavrat să-și uite spaima și să fie numai amabil și curtenitor, îi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
așeze la loc cum a fost. Alți oameni de-ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și de mormăielile dascălului, apoi încetă brusc, cu o plecăciune umilă spre Grigore Iuga, care privea cu ochi rătăcitori și fără să facă vreo mișcare. La un semn al logofătului, cei trei oameni se apucară să acopere mormântul. Baloleanu și ceilalți exprimară iarăși sincere condoleanțe, pe care Grigore le ascultă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

rapizi și aproape imperceptibili. Îmi dau seama că eunucii sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce și pleacă înainte să termin plecăciunea. În timp ce îmi duc apa la buze, simt priviri ațintite spre mine din toate direcțiile. Știind cum se simt fetele, iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
sunt antrenați să pășească precum fantomele. Tălpile ușoare ale lui An-te-hai ating pământul, în timp ce labele picioarelor se balansează precum bărcile. Oprindu-se în fața mea, îmi dă cupa. Zâmbesc și fac o plecăciune. An-te-hai se întoarce și pleacă înainte să termin plecăciunea. În timp ce îmi duc apa la buze, simt priviri ațintite spre mine din toate direcțiile. Știind cum se simt fetele, iau o gură și apoi dau cupa mai departe. — O, îți mulțumesc foarte mult. Fata care stă lângă mine ia cupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați. Se aruncă la picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul pe îndelete. După a treia plecăciune se ridică și apoi se aruncă din nou în genunchi. Și noi, celelalte, ne lăsăm în genunchi odată cu ea. Cu o voce perfect antrenată, Nuharoo zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
picioarele Majestății Sale Împăratul și ovaționează: — Felicitări! — S-a ales prima soție a Majestății Sale! strigă eunucul-șef Shim spre zidul exterior. — Mulțumesc. Nuharoo își face plecăciunile cu fruntea atingându-i ușor pământul. Execută salutul pe îndelete. După a treia plecăciune se ridică și apoi se aruncă din nou în genunchi. Și noi, celelalte, ne lăsăm în genunchi odată cu ea. Cu o voce perfect antrenată, Nuharoo zice: — Vă doresc Majestăților Voastre zece mii de ani de viață. Să vă fie norocul la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mine. Shim își ridică o margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața spre împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Își întoarce fața către est și apoi din nou spre centru. Scorțos, face o plecăciune și urează: — Fie ca strănepoții Majestăților voastre să se numere cu sutele și să trăiți veșnic! Repetăm urarea după Shim în timp ce ne lăsăm în genunchi. De afară se aude sunet de tobe și muzică. Intră un grup de eunuci, fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
jad. Lujerul ornamentat este sculptat cu simboluri ale recoltei: grâne și crengi încărcate cu fructe, piersici, mere și struguri. Cele trei capete sunt rodii din aur, care semnifică urmași numeroși și nemurire. Ochii lui Nuharoo scânteiază, și ea face o plecăciune adâncă. În frunte cu Nuharoo, toate șapte ne ridicăm și apoi cădem în genunchi, iarăși și iarăși. Ne facem plecăciunile față de împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Ne cântâm replica la unison: — Vă dorim Majestăților Voastre zece mii de ani de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
trei capete sunt rodii din aur, care semnifică urmași numeroși și nemurire. Ochii lui Nuharoo scânteiază, și ea face o plecăciune adâncă. În frunte cu Nuharoo, toate șapte ne ridicăm și apoi cădem în genunchi, iarăși și iarăși. Ne facem plecăciunile față de împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Ne cântâm replica la unison: — Vă dorim Majestăților Voastre zece mii de ani de viață. Să vă fie norocul la fel de plin precum Marea Chinei de Est și sănătatea la fel de verde precum Munții Sudici. 5

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-ți îmbunătățească sănătatea. — Da, da, zâmbește mama. Copacul longevității mele a crescut mult zilele astea. Rong intră în cameră îmbrăcată într-o rochie din mătase de un verde pal, brodată cu fluturi aurii. Se lasă în genunchi și face o plecăciune. Vocea-i e plină de încântare când spune: — Sunt mândră să fiu rudă imperială. Înainte să apuc să vorbesc cu Rong, un eunuc de afară anunță: — Ducele Kuei Hsiang a venit să o vadă pe doamna Yehonala. — Sunt onorată. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a așezat în scaunul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
În fața mea stă un eunuc cu față de iepure, machiat strident. E ambasadorul, îmbrăcat într-o ținută de un galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte. Primul este un cufăr mic, galben, din care scoate un sul de mătase galbenă. Acesta e decretul. Al doilea este Registrul Căsătoriilor Imperiale. Ultimul este un sigiliu din piatră inscripționat cu numele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ceramică și iese afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că îi aduce aminte de un cap care se înclină. Când poate, încearcă să fie de față ca să primească „plecăciunile“. Celălalt ceas preferat al meu are o formă ciudată. Seamănă cu o familie de rotițe care se îmbrățișează. Se află într-o cutie din sticlă transparentă, care îmi permite să mă uit la componentele sale interne. Întocmai ca într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
se stinge repede. Încep să mă irite limbile lor ca niște ace. Felul atât de în care se târăsc molcom mă face să vreau să le împing înainte. Îi spun lui An-te-hai să le acopere cu o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit bine? se aude vocea lui An-te-hai din curte. Mă ridic în capul oaselor și nu mă ostenesc să-i răspund. — Bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmi dau seama, cu o dezamăgire zdrobitoare, că mă aflu aici numai datorită unei simple formalități. Eunucul-șef mă ajută să îmi găsesc locul, între doamnele Li și Mei. Îmi cer scuze că le deranjez, iar ele îmi întorc politicos plecăciunile, fără să spună nimic. Ne îndreptăm atenția spre operă. Se numește Cele trei bătălii dintre regele Maimuță și Vulpea Albă. Sunt uimită de talentul actorilor, despre care doamna Mei îmi spune că sunt eunuci. Mă cucerește mai ales Vulpea Albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
întoarce spre noi: — Vouă cum vi s-a părut opera? Pricepem aluzia: e rândul nostru să ne oferim partea. Soțiile și concubinele imperiale, printre care și eu, își strecoară mâinile în săculeții pe care îi poartă fiecare. Actorii își fac plecăciunile și se retrag. Majestatea Sa se ridică de pe scaun, și înțelegem că e vremea să plecăm. Ne lăsăm în genunchi și spunem: Până când ne vom revedea, vă dorim un anotimp liniștit! Soacra noastră iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Are o barbă albă precum zăpada, care-i ajunge apoape până la genunchi. Fără să vorbească, îmi dă o sticlă plină cu bețișoare parfumate cu tămâie. Mă conduce spre un șir de altare. Aprind tămâia, mă las în genunchi și fac plecăciuni în fața statuilor. Habar nu am ce strămoș venerez. Deplasânsu-mă prin templu, repet asta de multe ori. După ce îmi aduc omagiul unei duzini de strămoși, mă simt obosită. Călugărul stă într-un colț, cu ochii închiși. Incantează, în timp ce mâna lui lovește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Cealaltă mână mânuiește stângaci un șirag de mătănii. Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să devină mai puțin adânci. Treptat, plecăciunile sunt înlocuite de înclinări ale capului. Mă asigur din priviri că fapta mea nu e descoperită de călugăr. Mă tot uit la el, până când sunetul mooyu-lui său se transformă în tăcere. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Incantația sa lipsită de ton îmi amintește de bocitoarele de profesie pe care le angajam în sat la înmormântări. În templu e foarte cald. Cum nu se uită nimeni, îmi permit ca plecăciunile mele să devină mai puțin adânci. Treptat, plecăciunile sunt înlocuite de înclinări ale capului. Mă asigur din priviri că fapta mea nu e descoperită de călugăr. Mă tot uit la el, până când sunetul mooyu-lui său se transformă în tăcere. Cu siguranță a adormit. Îmi șterg transpirația, dar rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înclinări ale capului. Mă asigur din priviri că fapta mea nu e descoperită de călugăr. Mă tot uit la el, până când sunetul mooyu-lui său se transformă în tăcere. Cu siguranță a adormit. Îmi șterg transpirația, dar rămân în poziție de plecăciune, pentru orice eventualitate. Ochii mei privesc dintr-un colț în celălalt. Templul e plin cu zeități de toate soiurile. Pe lângă zeul manciurian oficial, care se numește Shaman, există zei taoști, budiști și zeul popular chinez, Kuan Kong. — A fost odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
amiază și soarele îmi bate direct în spate. Mă rog ca ceremonia să se sfârșească. După spusele lui An-te-hai, acesta ar trebui să fie ultimul act. Călugărul se află în genunchi lângă mine și barba lui atinge pământul. După trei plecăciuni adânci, se ridică. Deschide un manuscris în care sunt înregistrate faptele strămoșilor și începe să citească, în mandarină, numele acestora, urmate de descrierea vieților lor. Descrierile sunt aproape la fel, toate numai laude și nici o critică. Cuvinte ca „virtute“ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
seamănă cu a unor animale de pradă. Avem o intrusă! se aude o voce tremurătoare, de femeie foarte bătrână. Ce să facem cu ea? — Să o ciupim până moare! e răspunsul ascuțit al mulțimii. Mă arunc la pământ și fac plecăciuni repetate. Le explic că am greșit deranjându-le. Îmi cer scuze și promit că nu mă vor mai vedea niciodată, însă femeile sunt hotărâte să mă sfâșie. Una mă trage de păr, alta îmi dă un pumn în bărbie. Le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
care parcă ar psalmodia. Dacă se află în toane bune, își desfac „rochiile“ verzi-albastre și se iau la întrecere în a se grozăvi cu frumusețea lor. — Fie ca norocul să vă fie alături mereu, doamnă! mă salută An-te-hai cu adânci plecăciuni în dimineața asta. — Fie ca norocul să vă fie alături mereu! Alți eunuci, doamnele de onoare, slujnicele, până și bucătarii devin purtători ai sentimentului de bine în toate colțurile palatului - toată lumea știe de-acum că eu am devenit favorita Majestății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]