2,329 matches
-
de reculegere. Cercetă figurile așa numitei comisii penale compusă din tineri ofițeri abea ieșiți de pe băncile școlii și care mai mult ca sigur nu Înțelegeau nimic ba mai mult unii se străduiau să-și pondereze căscatul de somn ori de plictiseală. Jumătate din noapte trecuse iar Tony Pavone Își aduse aminte de Atena care desigur era Îngrijorată. Ceru permisiunea să dea un telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sute de pătrunderi În locuințele bucureștenilor Însușindu-și peste două sute milioane lei...! Zilele se scurgeau cu Încetinitorul și astfel Tony Pavone pierdu din nou noțiunea timpului. Pentru el nu mai avea importanță dacă-i anul două mii ori treizeci de miii...! Plictiseala Îl aduse Într-o stare de prostație totală: imaginea trecutului i se repetase de atâtea ori În memorie Încât creerul său se golise de orice conținut...! Uneori numărarea deținuților În prima oră a dimineții Întârzia iar drept urmare a acestei Întârzieri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se mai lupte cu ei. Îi lăsa să stea cu căștile la urechi și să citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în sinea mea când mă gândesc la cum am fost eu o mamă altruistă. Dar să crești copii nu e același lucru cu... Nu îți dă aceeași satisfacție ca a face lucruri în lume. Orice ai spune tu, e o plictiseală teribilă să nu fi făcut, să nu fi realizat nimic notabil, să fi muncit într-un așa întuneric absolut. Tocmai încercam să îngaim un protest, când m-a întrerupt: — Barbara - îmi pare rău, nu vreau să te bat la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
critici, scriitori, publiciști precum: Răzvan Țupa, Marin Ifrim, Horia Gârbea, Radu Paraschivescu, Paul Cernat, Gellu Dorian, Adrian Botez, Andrei Velea, Teo Cabel. </biography> akedia plouă peștii dipnoi ies din cărămizile nearse se târăsc spre ochiuri de apă în ele demonul plictiselii rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit ai gura cusută când încerci să țipi ațele se întind ca un acordaj corpul devine o cutie de rezonanță sângele se coagulează în semințele fructelor apa urcă prin capilaritate o dungă neagră se mișcă pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-i admir cum se topesc. Zău că n-am chef să ascult cum te prostești. Atunci întreabă-mă ce caut aici, că dacă nu, te iau eu la întrebări! Bine, zise aranjându-și părul într-un gest reflex ce trăda plictiseala, ce cauți aici? Venisem să plâng... ca și tine. Tu plângi? mă întrebă sincer mirată, privindu-mă ca un copil dus pentru prima oară la circ și care vedea un comic de mâna a treia care coboară de pe scenă pentru
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în rest nu contează decât ca oricare dintre noi. I. rezistă. Noi avem cultura țărănească a plângerii, ei pe cea domnească a evaziunii. Naiba știe care e mai bună aici. 19 septembrie Mi-am reluat dialogul cu rutina și cu plictiseala. Parolă pentru Internet continuu să nu am, citesc despre putere. Tot ce e frumos este că afară e încă o vară indiană, că drumurile mele sunt o poezie ecologico-estetică foarte civilizată. În weekend mă simt mai străină și mai singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am întors la 12 noaptea. M-am simțit excelent toată ziua. La asta au contribuit substanțial Dylan și Codruț care, deși ne-au însoțit nonstop (Maria l-a alăptat pe Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam, în ziua aceea... Învățătorul trecu lângă fereastră și, stând în picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite în deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred însă că-l vor ține mult. A fost un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, când lungi, când scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfârșită plictiseală, însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela își trase mâna de sub omoplații mei, și, sprijinită în cotul drept, își ridică într-o rână trupul, că, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrâne ca puterea să le mai ia în seamă, din care cauză se credeau curajoase, încântate de prezența lor în timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, în zona ideilor ce guvernau acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mâinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și când ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din întinderea fără sfârșit a câmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau în curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De, s-ar putea... să nu vă fie cu supărare... Pe-aici, pe la noi, găsim așa o nevastă sprintenă, o fată frumoasă... Hm! și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la plimbare, c-o vorbă scurtă, și așteptam. Dar ce așteptam eu întârzia, și plictiseala îmi înnegura sufletul tot mai mult. Totuși, într-o bună zi prinsei din zbor o vorbă de la Dragomir: Vânat ca-n Iezer nu este nicăieri pe lume... Mă întorsei spre el cu bucurie. Aveam cel puțin o petrecere nouă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
critice, nr. 8 din 25 august 1910, că este „numai o țesătură de lumini și umbre, în care parcă ghicim un înțeles“. Hoțultc "Hoțul" Boierul Costea Forăscu, îngrămădit și încovoiat în mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus Maggie, desfăcând ceva și ieșind cu micuța Holly la subsuoară. Nu puteai să-ți iei un Porsche? —Prea anii ’80. —Un Maserati? — Nu destul de rapid. Mama - și eu care îmi făceam griji că s-ar putea să sufere de plictiseală! - își descoperise brusc o pasiune târzie pentru mașini rapide și senzuale. Se uita la Top Gear și știa (puțin) despre Lamborghini și Aston Martin. Maggie a dispărut din nou pe jumătate în mașină și, desfăcând alte cele, a apărut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun, îmi caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în timpul zilei. Harry lucrează de luni până vineri, de la nouă la cinci. Zice că n-are nici un haz să fii cap mafiot dacă nu poți să-ți faci programul cum vrei. Vecinii cred că lucrează în domeniul confecțiilor. Așa că, deși plictiseala e să-ți tai venele, cel puțin am serile și weekendurile libere. Ps. Cum îți merge? Am un gând care să te înveselească - cel puțin Aidan nu te-a părăsit pentru o altă femeie. Aș prefera mai degrabă să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
responsabilă, și că, deși ea putea anula pentru orice motiv, dacă tu nu erai acolo la ora stabilită, nu-ți mai puteai recupera banii. Mai era și un mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare O ieșire din rutină! Detta s-a dus până la Donnybrook în Beemer-ul cel lipsit de personalitate și a mers la un magazin de țoale crimă și pedeapsă. Știi stilul - buticuri intime pentru babe bogate. Au nume „exotice“ cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
diferiți, m-am gândit, la naiba, sunt duși cu pluta. M-am grăbit spre birou, dornică să-i împărtășesc revelația lui Teenie. În seara aceea am primit un mail de la Helen... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare! O altă ieșire din rutină! Detta a luat prânzul la restaurant cu „fetele“: alte trei femei, toate cam de-o vârstă cu ea, poate căsătorite și ele cu capi mafioți? Poșete Dior, din acelea în romburi, cu lanțuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
zi. Cumpără câte douăzeci în fiecare dimineață după liturghie, dar s-ar putea să mai aibă provizii și acasă. El (bosumflat deodată): Vezi, mă minte. Dar lasă-i telefoanele în pace. Continuă s-o urmărești. Doamne Sfinte, Anna, mor de plictiseală. Mi-a trecut ceva prin cap deodată... Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Colin Helen, cum arată Colin? Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Colin Înalt, bine-făcut, brunet, sexy. Nu-i rău. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fugă până la magazin. Racey - fe dornic de intimitate - are o casă mare, propriul parc, porți electrice și ziduri înalte cu țepușe în vârf. Am parcat pe stradă și n-a ieșit sau intrat nici țipenie de acolo. Nici măcar poștașul. Ce plictiseală. Mi-am făcut serios griji ca nu cumva Racey să fi plecat la Marbella și să trebuiască să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine în carne și oase. Bronzat, ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nici măcar pentru a-i da curaj. Deodată, un zvon. Nu dintre cele care se răspândesc precum ploaia fină căzând dintr-un nor prea mare, ci dintre cele care se năpustesc precum o aversă de vară, acoperind cu tumultul său asurzitor plictiseala zvonurilor zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]