3,494 matches
-
specifică masculinului, -Ø/-i, marchează apartenența la clasa masculinelor a substantivelor care denumesc cifrele (acest doi/acești doi), literele (acest m/acești m), sunetele și fonemele (acest r/acești r), notele muzicale (acest fa/acești fa). • Prezența dezinenței -i la pluralul adjectivului determinant al unor substantive pluralia tantum semnalează apartenența lor la genul masculin: Bucegi, ochelari etc. La același gen aparțin substantivele care denumesc lunile anului, dacă adjectivul determinant are la singular dezinența -Ø: acest ianuarie. Genul substantivelor singularia tantum și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
denumesc lunile anului, dacă adjectivul determinant are la singular dezinența -Ø: acest ianuarie. Genul substantivelor singularia tantum și pluralia tantum este mai greu de stabilit, întrucât dezinența de singular a adjectivului determinant indică deopotrivă masculinul și neutrul, iar dezinența de plural indică în același timp femininul și neutrul 8. Ar argumenta în sensul apartenenței la genul neutru enunțurile în care intră mai multe substantive singularia tantum care realizează funcția de subiect multiplu; participiul verbului la diateza pasivă sau adjectivul din structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând subclasei genului personal reacționează în mod specific la categoriile gramaticale ale flexiunii nominale. Substantivele proprii sunt incompatibile cu sensul de plural:Andrei, Maria, Ioana, Ionescu și cu opoziția din interiorul categoriei determinării; se caracterizează prin determinare maximă: Andrei, Maria, Ioana etc. Formele de plural intervin în limbajul popular:„I-am văzut pe Ionești la film.” sau în alte stiluri (științific sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reacționează în mod specific la categoriile gramaticale ale flexiunii nominale. Substantivele proprii sunt incompatibile cu sensul de plural:Andrei, Maria, Ioana, Ionescu și cu opoziția din interiorul categoriei determinării; se caracterizează prin determinare maximă: Andrei, Maria, Ioana etc. Formele de plural intervin în limbajul popular:„I-am văzut pe Ionești la film.” sau în alte stiluri (științific sau beletristic), cu sensul de familie: „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,/Descălecători de țară, dătători de legi și datini.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimiilor; se cuprind aici substantivele masculine și neutre din declinările a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural determină gruparea substantivelor în opt clase flexionare: 1. -Ø/i: student/studenți, seminar/seminarii 2. -u/i: codru/codri, ateu/atei, consiliu/consilii 3. -e/i: frate/frați 4. -ă/i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, ca o a doua variantă flexionară. Tema 1: prezintă omonimia N.Ac., singular: vreme, treabă, tată, papă, pașă Tema 2: prezintă omonimia G.D., singular: vremi(i), tate(i), pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimia G.D., singular: vremi(i), tate(i), pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații: Substantivele feminine au și o formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți dar (niște, unor) vremuri - (unei) vremi. Substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă distinctă de G.D., singular, diferită de N.Ac.G.D. plural, întrucât prezintă două dezinențe, paralele, de plural: vreme/vremi, vremuri; forma vremuri nu apare niciodată la G.D. singular, nu se înscrie adică în omonimia curentă, la substantivele feminine dintre plural (toate cazurile) și singular G.D.: (niște, unor) cărți - (unei) cărți dar (niște, unor) vremuri - (unei) vremi. Substantivele masculine prezintă distincția dezinențială G.D. singular - N.Ac.G.D. plural în condițiile marcării prin articol definit feminin a genitiv-dativului: tată/tate(i) - tați
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativului: tată/tate(i) - tați și omonimia acelorași cazuri în condițiile marcării prin articol nedefinit (sau prin masculinul articolului definit): (un, unui) tată, tată(lui)/tați; formele de genitiv tate(i), pape(i), pașe(i) nu intră în omonimia cu pluralul (toate cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural marchează distribuirea substantivelor în patru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea maschează sensul de determinare minimă, așa cum se întâmplă când diferitele funcții sintactice (subiect și complement direct) sunt realizate prin substantive la plural: „Au venit studenți.” Determinarea minimă semnifică detașarea unui obiect din propria clasă de obiecte, fără ca, obiectul, să primească pentru subiectul vorbitor o identitate distinctă, sau pentru că acesta îl consideră asemenea celorlalte obiecte ale clasei: „Un sultan dintre aceia ce domnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lună”. MORFEMELE CATEGORIEI DETERMINĂRIITC "MORFEMELE CATEGORIEI DETERMIN|RII" Opoziția din interiorul categoriei determinării se exprimă prin morfeme specifice: morfemul Ø și articolul (articolul nehotărât și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât la singular cât și la plural, la nominativul și acuzativul substantivelor: „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă,/ Pe când totul era lipsă de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e la singular primesc morfemul determinării -le: rege-le, nume-le. La substantivele feminine și masculine cu dezinența -ă, la singular, sau -e, realizat ca diftong ie (poezie), articolul se suprapune dezinenței de număr; la nominativ-acuzativ: țară-țar-a, poezie-poezi-a, papă-pap-a. La plural, morfemul determinării definite urmează totdeauna direct dezinența și nu depinde decât de genul substantivului: -i, pentru masculine: studenți-i, frați-i, -le, pentru feminine și neutre: studente-le, poezii-le, popoare-le, sigilii-le etc. Sensul de determinare poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conștiinței, prin abstractizare, la două moduri opuse de a fi: ca exemplar singular sau ca mulțime nedeterminată de exemplare. În legătură cu realitatea extralingvistică și cu modul de a reflecta lingvistic această realitate, categoria numărului se organizează bipolar, prin opoziția singular vs plural: casă/case, bărbat/bărbați, curcubeu/curcubee etc. Termenul neutru al categoriei, din planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu etc. Sensul gramatical de singular rezultă din luarea în considerație, în actul de comunicare lingvistică, a unui singur exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul limbii, are forma singularului nearticulat: casă, bărbat, curcubeu etc. Sensul gramatical de singular rezultă din luarea în considerație, în actul de comunicare lingvistică, a unui singur exemplar dintr-o clasă de obiecte: „A rupt o floare.” Sensul gramatical de plural rezultă din luarea în considerație a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o floare.” Sensul gramatical de plural rezultă din luarea în considerație a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unei mulțimi nedeterminate de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de exemplare din aceeași clasă de obiecte: „A rupt niște flori.” În funcție de apartenența la diferite clase semantice, mai multe substantive nu cunosc opoziția singular vs plural, dezvoltând, sau numai sensul de singular, sau numai sensul de plural. Substantivele defective de plural, care cunosc, adică, numai sensul de singular, formează subclasa substantivelor singularia tantum. Se cuprind aici: • substantive abstracte: bunătate, creativitate, dreptate, gândire, inteligență, înțelepciune, nimicnicie, marxism, somn etc.; • substantive concrete generice: aer, aur, apă, făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la termenul corelativ al opoziției dar concomitent cu modificări semantice lexicale și, uneori, numai în structuri fixe. Substantivul abstract singularia tantum bunătate, de exemplu, denumește, conceptual, o trăsătură morală. Cu acest sens lexical este incompatibil cu sensul gramatical de ‘plural’. Pluralul bunătăți este un substantiv concret exprimând o realitate de natură gastronomică. Alte substantive rămân defective de număr dar pot trece, concomitent cu o mutație semantic-lexicală, în clasa substantivelor dezvoltând sens categorial opus. Astfel, substantivul aer, denumind materia în stare gazoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe ape și aur în aer.” (M. Eminescu, I, p. 37). În locuțiuni precum a-și da (niște) aere sau a avea (niște) aere trece în categoria substantivelor pluralia tantum, odată cu participarea la sensul global de ‘a fi înfumurat’, corespunzând pluralului fumuri, alt substantiv trecut de la statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.” (M. Eminescu, I, p. 231) la statutul de pluralia tantum: „Am să-i scot eu fumurile.”. Substantivul fum cunoaște și poziția substantivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
statutul de singularia tantum: fum: „Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.” (M. Eminescu, I, p. 231) la statutul de pluralia tantum: „Am să-i scot eu fumurile.”. Substantivul fum cunoaște și poziția substantivelor care dezvoltă opoziția singular vs plural, când denumește, metonimic, canalul de trecere a fumului dintr-o sobă spre horn: „sobe cu un fum/sobe cu două fumuri”. Arhinumărultc "Arhinum\rul" Substantivele defective de număr care se caracterizează prin trăsătura semantică ‘discontinuu’ se înscriu în ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
arhinumăr. Prin întrebuințarea cea mai frecventă, ele intră în seria substantivelor singularia tantum: ceapă, pâine, sfeclă etc. sau în seria substantivelor pluralia tantum: cartofi, struguri etc., dar pot fi actualizate în interiorul opoziției singular-plural: Observații: Când substantivele nu se realizează ca plural în opoziție cu singularul, niște nu mai este morfem de număr, corespunzând formelor de singular o sau un, ci este un adjectiv nehotărât, întrebuințat frecvent în sintagme cu substantive singularia și pluralia tantum deopotrivă: niște zahăr, icre etc. EXPRIMAREA OPOZIȚIEI
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]