2,024 matches
-
infernală, unde bântuiau spiritele răposaților, și de ce apăruse tunsă și sulemenită, la un restaurant de lux, Înconjurată de pahare și de bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nervos, milițianul În slujba dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, o bruscă Înpingând-o către intrarea În duba miliției. Ridică vocea privind-o Încruntat. “Ce te zgâiești așa la mine...? Vezi bine, eu nu glumesc...!” Biata fată schiță un gest de-a dechide poșeta Însă, Își aduse aminte Îngrozită, pașaportul se afla acasă. Înălță din umeri neputincioasă În timp ce de frică dispăru din memorie toate cuvintele Învățate. Încercă totuși să construiască unele propoziții, fără a reuși. Torționarul jubila. “Am bănuit eu, te uiți la mine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mei, nu știu nimic. Credeți-mă...!” “Încetează plânsul femeie...” Pe mine nu mă poți Înduioșa, iar cu artificiu de formă am buzunarele pline. Faptele fiind bine dovedite, va trebui să te arestez. Scoate tot ce ai prin buzunare și golește poșeta aici pe masă. Mișcă-te repede, n’am timp de pierdut...!” Cuvintele asasinului ce nu admitea replică o făcu pe biata femeie să genereze o puternică criză de nervi, după care leșină. Obișnuit cu asemenea scene,Lct.Col.Tudose Ion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Venea la această Întâlnire pregătită. Își aduse aminte de o sticluță cu Cianură de Mercur, o amintire din țara ei natală,pe vremea când disperată de necazurile suportate hotărâse să moară...! Iar pentru mai multă șansă de reușită introduse În poșetă un periculos cuțit de vânătoare, deosebit de ascuțit. Mai venea la această Întâlnire după ce În prealabil culesese suficient de multe informații, Încercând să și-l imagineze, hotărâtă să-l seducă și să-l omoare...! Nu avea ideie de felul cum va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având proaspăt tipărit În memorie impertinența unor oameni, de regulă femei, care ajungând În dreptul casierei, primea produsul solicitatnt În timp ce casiera stătea cu mâna Întinsă după bani. Persoana respectivă care era pierdută În spațiu, Însfârșit când Își revenea, Începea scormonirea prin poșetă și buzunare pentru banii care nu-i mai găsea, punând la grea Încercare nervii următorilor plătitori...! Hotărât să termine repede,Tony Pavone depuse Cec-ul la funcționara dela ghișeu apoi merse la mașina automată unde ridică suma de una sută
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dusese la Columbus Circle și se Învârtise până când Își văzuse iar omul. În patru fascinante rânduri privise cum se săvârșește fapta, nelegiuirea, În prima după-amiază privind fix, În jos, spre mâna masculină venind de la spate, ridicând Închizătoarea și Înclinând ușor poșeta pentru a o face să se deschidă. Sammler văzuse un deget negru, manichiurat, fără grabă, fără vreun tremur delincvent, dând la o parte un portofel de plastic cu carduri de asigurare socială sau de credit, niște pile de unghii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc. De altfel, refuzase să stea lângă ea, chiar dacă biletul indica respectiva ordine. L-a rugat pe un tânăr care mergea pentru un interviu la Micron Technology să facă schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift salut! salut. două siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la dumnealui o servietă cu facturi. gata! datu-mi-s-a o revelație. o șuetă, o poșetă și-o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la dumnealui o servietă cu facturi. gata! datu-mi-s-a o revelație. o șuetă, o poșetă și-o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră de piele cu schelet metalic de culoare galbenă, poate suflat în aur, scoasă din poșeta mică ce-i atârna cu o curea subțire și lungă după umărul drept. - „Mă iertați că vă întreb; De ce ați venit în februarie, adică acum două săptămâni și ceva, precipitată, să mă felicitați pentru rămânerea în funcție, atât de bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, începu, anii au trecut și m-am gândit să fac la mormânt o cruce de marmură, cu o placă pentru toți, un model frumos, o să v-arăt... și scoase din poșetă fotografia unui alt mormânt străjuit de o cruce cu asamblarea unei plăci pe care erau încrustate fotografiile fiilor morți, cu numele fiecăruia și datele de naștere și deces. - Mă gândesc că mâine, poimâine, mă duc și eu. Vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf în beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de câte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumânări și așezai flori la mormântul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mângâiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iată câteva exemple. Bărbații care nu mâncau carne roșie erau Mângâietori Delicați. La fel cei care foloseau balsam după ce se bărbiereau în loc să își tragă o săpuneală zdravănă cu aftershave înțepător peste pielea lor sensibilă. Bărbații care îți observau pantofii și poșeta erau Mângâietori Delicați (sau Băieți Veseli). Și cei care spuneau că pornografia era o formă de exploatare a femeilor erau Mângâietori Delicați (sau mincinoși). Bărbații care ziceau că pornografia era o formă de exploatare a bărbaților și femeilor deopotrivă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a spus: Și iat-o pe Mackenzie. M-am întors și-am văzut o fată mergând de-a lungul holului de parcă mergea pe podium la o prezentare de modă. O Prințesă din Park Avenue, cu păr plin de volum, o poșetă Dior și sandale cu toc cui atât de înalt încât majoritatea oamenilor și-ar fi scrântit (sau luxat, oricare e mai grav) gleznele mergând pe ele. Vine aici? am întrebat. —Vine în fiecare săptămână. După cum arăta, nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-a dreptul ilegal pentru clasa albă dominantă să-și arate emoțiile. Oh, Anna, s-a tânguit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
decât crezusem. —E vorba de o rochie de la Givenchy, a zis. —Unicat sau în serie? —Ohhh. Părea că nu înțelege întrebarea. —Unicat, cred. Și n-a vrut să ți-o cumpere, am sugerat eu, găsind un pachet de șervețele în poșeta în formă de căsuță. Erau imprimate cu pantofi, ceea ce m-a cam șocat. Nu scăpam deloc de accesoriile trăsnite. Nu, a spus, făcând ochii mari. Oh, nu. E pentru că tata a vrut să mi-o dăruiască, și eu am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare! O altă ieșire din rutină! Detta a luat prânzul la restaurant cu „fetele“: alte trei femei, toate cam de-o vârstă cu ea, poate căsătorite și ele cu capi mafioți? Poșete Dior, din acelea în romburi, cu lanțuri de aur pe post de curea, cu adevărat crimă și pedeapsă. Sinistre. Iar a trebuit să stau pe-afară ca un vagabond, uitându-mă pe fereastră și, de data asta, cineva a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
venea să cred. Pur și simplu nu-mi venea să cred. Aveam nevoie să fac asta. De ce îmi erau puse atât de multe piedici? În plin acces de furie, mi-am amintit de ceva. Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Rachel, ne-am întâlnit într-o dimineață la Jenni’s, apoi a doua oară pe strada 41 Vest. Ai putea să mă suni, te rog? Mi-am lăsat numărul de mobil, am închis, am îndesat totul la loc în poșetă și m-am așezat pe treaptă. Nu mai îmi venea nimeni altcineva în minte. Nu mai era nimeni altcineva. Poate ar trebui pur și simplu să mă duc la lucru. Apoi, ca o izbăvire, a sunat telefonul. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cumpărături și aruncam frenetic cu banii. Tocmai îmi luasem salariul și l-am cheltuit pe tot, inclusiv banii de chirie. Nu-mi păsa. Am dat o avere pe două costume negre, pantofi negri cu toc, ciorapi de mătase și o poșetă Chloe. Exagerat de mult. De fiecare dată când semnam pentru o nouă achiziție, îmi aminteam de cele două mii jumate pe care i le plătisem lui Neris Hemming și tresăream. Ar fi trebuit să mă țin după ea și să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i. Pe mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiecare zi, de milioane de ori, dar când îl vezi cu ochii tăi, e un adevărat miracol. Și apoi i-a apărut fața. E un copil, am scâncit. E un copil! — Ce te așteptai să fie? a gâfâit Jacqui. O poșetă Miu Miu? Apoi au apărut umerii și, tras încet, copilul a țâșnit afară. Moașa a numărat zece degete la mâini și la picioare, apoi a zis: —Felicitări, Jacqui, ai o fetiță superbă. Joey Ciufutul era scăldat în lacrimi. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar poate că nu e o idee așa de bună. Deja datorează Magazinului de Modă pentru Doamne 152 de rupii și optezci de paisa. O dată, când domnișoara Jyotsna fusese convocată în biroul lui D.P.S., Sampath avusese ocazia să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
numi pe Baba al Maimuțelor Baba al Maimuțelor, pentru că nu vor mai fi maimuțe. — Trădătorule, strigă ea și, spre uimirea tuturor, mai ales a lui Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până acasă. — Vai, spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă, fata asta avea ea ceva. Era chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aproape arestat douăzeci de ani mai târziu, într-o seară tot din postul Crăciunului și tot pe lângă statuile de la Universitate. Așteptam în stația troleibuzelor, era sâmbătă, pe înserat. Mă uitam fix la o doamnă care tot scotocea după ceva în poșeta deschisă, nu găsea și mai-mai să-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]