1,541 matches
-
normă lingvistică putem vorbi de glume extralingvistice (preponderent factuale, de-construirea vizînd o normă comportamentală) și glume lingvistice (bazate pe demontarea convențiilor lingvistice). Față de prima categorie, mai ușor traductibilă (și receptabilă), glumele lingvistice sînt strict circumscrise unui anumit univers lingvistic (poanta fiind efectul unor demontări-remontări idiomatice). Glumele lingvistice acționează fie la nivelul de suprafață, manifest (jocuri de cuvinte, ambiguități sintactice infra i, ii, iii), fie la nivelul infrastructurii pragmatice (în acest caz avem de-a face cu o tranziție de fază
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
i-am citit nici una din lucrări" (apud U.Eco, 1985:271). Deci în cazul glumei, maximele calității, cantității, relației etc. nu funcționează la unison, ci intră în conflict unele cu celelalte; de regulă principiul cantității este transgresat pentru a asigura poanta glumei (efectul surpriză modelat după schema romanului polițist) și succesul postulatului pertinenței (infra iii, iv): iii) Clientul adresîndu-se proprietarului unui bistrou: "Apa este într-adevăr o mare sursă de bogăție". Proprietarul: Sînteți cumva armator, domnule ?" Clentul: Nu, patron de restaurant
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sec. I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
după unii cercetători, în Renaștere prin intermediul facețiilor, care au un statut apropiat de al reprezentațiilor ("maimuțărelilor") ce urmau, în Antichitate, unei tragedii. Tematic înrudită cu burla, faceția dă "numele latinesc al unei glume concise, adesea de coloratură erotică, cu o poantă finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri"207. Ea împletește elemente ale culturii populare cu infiltrații culte (adesea trimiteri la modele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unul din colegi a vrut să i se adreseze cu "Șefu" în sens ironic, un hâtru din tabăra adversă l-a și botezat: "Jupânul". "Ne-am ars falangele, la jupân trebuie să te duci cu căciula în mână", motiva el. Poanta a prins și de atunci, cât în glumă cât în serios, nu-l mai slăbeau din jupân. Dar porecla s-a menținut numai în anii de liceu, după care s-a diluat în timp și s-a șters aproape definitiv
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bastoane, cum se crăpa de ziuă, îi vezi prin apropierea casei după o pâine sau după o felie de mezel. Dacă-i întrebi, nu țin minte ce au mâncat la cină, însă nu pierd ocazia de a impresiona cu o poantă hazlie, auzită încă din tinerețe, repovestită de zeci de ori. Adevărat. Tu privești însă numai în curtea altora. Gândește-te și la noi! Și nouă ne vine rândul cât de curând. Mă întreb, de ce oare se spun atât de multe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
caracterul fictiv al „lumii de cuvinte“, referentul imaginar etc. Tipuri moderne de finaluri sunt: închiderea pragmatică (final metadiscursiv cu referire la sfârșitul povestirii sau la un nou început: Cel mai iubit dintre pământeni de M. Preda), încheierea dezvăluire (final în poantă care „deturnează“ semnificațiile consolidate dea lungul textului, ca în nuvela fantastică O fotografie veche de 14 ani de M. Eliade) și, mai ales, finalul deschis, care poate suspenda rezolvarea conflictelor, poate ambiguiza situația finală sau o poate proiecta ipotetic, într
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
piatră fantezie despre "adevărul cu privire la insule"; de astădată, "documentele dovedesc cu tărie" cum s-a produs un "cataclism colosal", un "îngrozitor uragan / ce alerga cu o viteză de patruzeci și opt, virgulă, cinci milenii pe secundă..." La prima vedere, paradoxul, poanta, enormitatea par să suscite pur și simplu umorul. La un "frumos joc" de cafenea (Biliard), un jucător își ia capul și-l așează pe masă fiind vorba de "un cap detașabil". Aici, deriziunea, nota de scherzo frizează absurdul. Haideți la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poeți (abia apărut în volum) "va izbuti în poezia serioasă". I Seriozitatea soresciană se vede dincolo de "narativ" în consecventa dinamitare a truismelor și drumurilor bătute; absurdul e un instrument de corecție, un antidot țintind discreditarea idilicului și făcutului. Anecdota savuroasă, poanta deșteaptă, sclipitoare, surâsul năzdrăvan, interludiile fantasmagorice, acestea reunite au câte ceva de divan oriental, de spațiu în care istorisirii i se asociază subiacent, sistematic, înțelepciunea: adică dreapta cumpănă între lucruri! La poetul de relații plurivoce spontane, discursul giocoso se sustrage programatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
socratici minori. Ca și Socrate, și în aceeași măsură ca el, cei doi concentrează o putere de foc considerabilă dacă sunt luați așa cum sunt. Este inutil să fie asociați altei cauze decât a lor: faptul divers provocator, vorba de duh, poanta nu trebuie să ascundă neapărat o adâncime filosofică autentică. Socrate suferă de un exces de texte pline de erori care îi canibalizează adevărata identitate; Diogene și Aristip suferă de excesul invers: lipsa de documente în măsură să le restaureze adevăratul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
necinste; necredință; necunoaștere; nedrept; de neiertat; neloial; neordonat; neplăcut; neputincios; nerespect; neseriozitate; nesiguranță; nesinceritate; nespusă; nevinovată; niciodată; nimeni; obicei; obișnuință; om laș; omis; ipocrit; oribil; pacoste; palavre; pariu; Păcală; păcate; păcălit; părinți; pedepsit; periculos; piatră; picioare scurte; plictisitoare; plîns; politician; poantă; prefăcătorie; prefăcut; prins; promisiune; prost; provocare; ranchiună; răbdare; răutăciune; rece; regret; revoltă; roșu; ruinare; rușinare; rușinoasă; scîrbă; scop; scuze; secrete; slăbiciune; soluție; stricăciune; strîmbă; surplus; șapcă; șiretlic; șmecherie; știri; știu; tîlhar; tîmpenie; peste tot; trist; trișa; trișare; țeapă; urîțenie; utilă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
volum de capital social este mai mare). Urmărind dispunerea lor după prima dimensiune, se observă constituirea unei elite alcătuite din mai mulți universitari (Papahagi, Pop, Zaciu ș.a.). O alta este constituită din ocupanții unor poziții în instanțele instituționalizate ale câmpului (Poantă - redactor și critic la revista Steaua; Opriță - fost redactor-șef adjunct al editurii Dacia, în 1997 diplomat; Bădescu - fost director al Teatrului Național Cluj, cu funcție politică în vechiul regim, aflat în diplomație în 1997; Cubleșan, Buzura, Rău, Savu ș.a.
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
mesaj surâzător, nu încruntat. Utilizarea unui limbaj dur este interpretat ca fiind o glumă. [Grafic: <= reacție distors Transmițător=>canal=>mesaj=>receptor (codifică semnalul) (decodifică semnalul)] Teoria matematică a comunicării Însă ce se întâmplă cu cei care nu se prind de poantă - cu cei care nu decodifică mesajele codificate după regulile masculine? Să luăm de exemplu cazul Lindei. Și ea primește un mesaj de la Tom: „Linda, predau fișele tehnice în după amiaza asta și aș dori să îți pui fundul la bătaie
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
nu mai e posibilă. Finalul, care mie mi se pare foarte elocvent din punct de vedere al ideii, dar extrem de facil din punct de vedere dramaturgic, aproape copilăresc, îi sugerez să-l schimbe numaidecît, pentru că nu poți veni cu asemenea "poantă", în 1981; este aproape un "banc", cu săritul de la trambulină într-un bazin care nu are apă. Eu credeam că va opri piesa cu mult înainte, de la culesul unor flori care de fapt nici nu există, ceea ce este o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale unui modern, deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întărit această legătură care a durat până când ea a plecat de tot dintre noi. Cu dl. Prof. Gottlieb am făcut Mecanica cuantică în anul III și Teoria cuantică a câmpurilor în anul V. Cursurile dumnealui erau „cu cuante și cu poante”. Imi amintesc cu mare bucurie atât cuantele dar mai ales poantele. La Mecanică cuantică ne-a dat la curs, chiar de la început, o formulă kilometrică și ne-a spus să o deducem noi. După ce m-am chinuit câteva zile să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
tot dintre noi. Cu dl. Prof. Gottlieb am făcut Mecanica cuantică în anul III și Teoria cuantică a câmpurilor în anul V. Cursurile dumnealui erau „cu cuante și cu poante”. Imi amintesc cu mare bucurie atât cuantele dar mai ales poantele. La Mecanică cuantică ne-a dat la curs, chiar de la început, o formulă kilometrică și ne-a spus să o deducem noi. După ce m-am chinuit câteva zile să o deduc, la cursul următor, ne-a dat demonstrația spunându-ne
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
colegii și d-na Erzilia Lozneanu (eu sunt a doua din stânga imaginii, între Petrică Humă și Lucia Hagiu) Expoziția de portrete în creion “Am învățat de la ei...” Primul în stânga sus este dl. prof. Ioan Gottlieb, profesorul de “cuante și de poante" iar în continuare, în expoziție și în viață a stat d-na prof. Cleopatra Mociuțci, “mămica” din timpul facultății ...și unii membri și prieteni ai familiei Ce am învățat de la dascălii mei Viața este o “Pânză de păianjen”- Cella Serghi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ci trebuie conjugată cu un sistem în care intră și presiunea spiritului critic și o acumulare a unui sistem al împrejurărilor istorico-literare. Lirica anilor 1950-1960 se caracterizează prin entuziasm, prin "patos și angajare într-un discurs nediferențiat" cum spune Petru Poantă. S-a scris în această perioadă foarte multă poezie ocazională: imnul, oda, balada, satira devin specii frecvente. Poeți ca Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Demostene Botez, Maria Banuș, Nicolae Tăutu, Eugen Frunză au scris o poezie cu o anumită culoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n ore grave". Pe un astfel de fundal, Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a poeziei de după 1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de viciu, o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot urma apoi fie explicații (introduse prin poante), fie o concesivă (deși... cu toate că...), fie o altă afirmativă care urmează să fie cumpănită printr-o opoziție sau explicată 10. Manierismul semnalat de critică, în tratarea unor teme pe care și le impune, există, dar Geo Dumitrescu este un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și ajung rar la o poezie de idei. Considerată în ansamblu, generația perioadei 1960-75 se "detașează de Labiș", poezia înseamnă o deschidere spre latura dramatică a existenței, spre poezia oratorică și civică, și procesul de conștientizare înseamnă, așa cum spune Petru Poantă, "întoarcerea la surse și extinderea registrului liric". Dacă în prima perioadă poezia se caracterizează prin epic, consecință a schimbărilor istorice, expresie a contestării uneori violente, tipică romanticilor, în a doua perioadă poezia se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns râvnit până la mine". În prezentarea satului, elementele picturale sunt sărace; în câteva linii, poetul fixează cadrul dezbaterilor etice. Curgerea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1969, încearcă recrearea unei mitologii autohtone cu implicări în istorie, deschizând drum Zoosophiei și icoanelor pe sticlă. Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este Manimazos, urmărit de la naștere până la moarte, în peregrinările spiritului, prin diferite regnuri. Petru Poantă ("Modalități lirice contemporane") spune că ar fi cartea cea mai realizată a poetului. Eroul trăiește sentimental reîncarnării, precum și legătura cu pământul natal, totul redat într-un ceremonial străvechi, cu implicații de basm. "Manimazos are două brațe care creșteau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]