2,275 matches
-
carnivoră, cetatea dogilor secretă un narcotic ce abolește granițele sesizabile dintre ceea ce este închipuit și ceea ce ar putea fi adevărat. Ca și în ficțiunea Graalului, ca și în ultima aventură scrisă de Pratt și în care figurează Corto Maltese, Mû, poetica textului elimină, deliberat, regulile verosimilității realiste. Scrisul lui Pratt este postmodern și vizionar. Fabula venețiană este încărcată de povara borgesiană a nebuniei, aventurii și tradiției. Începutul ei face aluzie la vălul care se țese în jurul acestui oraș ce este plăsmuit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un gen „canonic” și „respectabil”, eliberat de stigmatul prejudecăților ce leagă banda desenată de minoratul infantil. Milo Manara este marcat de amprenta identitară a emancipării sexuale și revoluției moravurilor. De aici, tentația lui Manara de a trece granițele domeniului erotismului. Poetica lui Manara este aceea a subversiunii, parodiei și reveriei. Corpul feminin și sexualitatea nu mai sunt prezențe marginale, ci expresia unei forțe vitale la fel de puternice și de de vizionare precum lava viselor. Cochetând cu teritoriul interzis și controversat al sexualității
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cărți și se Întrebă cum de nu pricepea. Doar Sam renunțase cu cinci ani În urmă la postul său extrem de bine plătit, ca finanțist, pentru a deveni dramaturg. — Știi, pe vremuri aveam preocupări artistice. Am studiat teatrul, arta și filosofia. Poetica lui Aristotel, un an Întreg. Și pentru ce? Ultimul meu reportaj a fost despre un tip care și-a decapitat nevasta, a pus cadavrul În mașină și a plecat să-l ascundă; a intrat Într-o Toyota Camry, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Umberto Eco a reușit un nou pariu cu romanul prin II pendolo di Foucault (1988), de această dată depășind orice previziuni. Am povestit În altă parte (Semiotica literară italiană, Univers, 1983) cum am asistat Întâmplător la un episod emblematic pentru poetica autorului Operei deschise: eram Într-una din sălile D.A.M.S.-ului din Bologna și, deși mai avea doar câteva minute până să-și Înceapă cursul, profesorul scormonea, ca „ucenicul neascultător“, cu un briceag În viscerele unui ceas electronic, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și moștenitorilor săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă monodiei), simultanul (opus succesivului) și forma plastică (opusă versului liniar). În prelungirea lor, singura referire antebelică a lui Vinea la poetica futurismului italian și a lui Marinetti este făcută indirect, printr-un citat în limba franceză, în original, din studiul lui Barzun. Citatul reflectă - de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a lui Vinea față de futurism are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît orice „adevăr” documental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hedoniste, denunțată ca fiind proprie modernității a-spirituale, „toți se vor lăsa să fie păcăliți cu plăcere”, arta ajungînd astfel „o uriașe potriveală, cuvinte potrivite, culori potrivite, sunete potrivite. De aci pînă la escrocheria de pseudo-avangardă - un pas”. Aluzia la poetica „artizanală” a lui Arghezi e străvezie, iar aici autorul se întîlnește cu Ion Barbu și cu membrii „tinerei generații” interbelice (Eliade, Noica). El vede în „uciderea lui Dumnezeu” opera unui „geniu al sinuciderii”, un simptom al Weltanschauung-ului actual, dominat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căruia „în creier se spărsese o conductă și gîndurile țîșneau în sus, pulverizînd analogii”. Obsesii cinematografice apar și în fapul divers suprarealist „Cățeaua bragagiului”, o altă proză a sa din Urmuz (despre aventurile erotice și sfîrșitul sordid al unei cățele). Poetica imagismului „integralist” și „unist” - o poetică a eliberării miraculosului vizual, - ilustrată de Ilarie Voronca („miliardarul de imagini” și apologetul „imaginațiunii” nu este doar un adept al „pictopoeziei”, ci și al cinepoeziei), Stephane Roll, B. Fondane, Sașa Pană și ceilalți, datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anarhicilor moderni reprezintă o degenerare în plus, nu un „factor regenerator”. Fără îndoială, un spirit clasicizant, conservator, tradiționalist și academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai reputat în materie de artă nouă este d. Const. Brâncuși. Ba, la drept vorbind, reputația pare mondială. Un profesor de la o universitate americană, H. Peyre, îl trece printre cei mai celebri artiști inovatori, alături de Strawinsky, Cézanne, Rousseau le Douanier”. Poetica brâncușiană (cu aspirația ei către primitivism) exprimă „aceeași năzuință de spiritualizare specifică cubismului și expresionismului plastic, dar și anarhismului poetic”, prezentă și în „nuanțările expresioniste” din operele unor artiști prețuiți, precum Paciurea sau Oscar Han. Citînd articole din Gîndirea semnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși: „Că poetul va fi urmărit altceva, și că mai ales a luat alt drum, iarăși se înțelege”. Observațiile privind caracterul centrifugal, neunitar, dizarmonic, fragmentarist al poemelor, dominate de imagini autonome ce se anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
observația privind imanența poeziei acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența” ei. „Levitația poetică” a imaginilor lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1971 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Minerva, București, 1974 Crohmălniceanu, Ov.S, Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001 Culcer, Dan, „Daniil Harms sau poetica faptului divers”, în Harms Daniil, Un spectacol ratat, traducere de Ioan Radin-Peianov, Editura Paideia, București, 1997 Dachy, Marc, Dada & les dadaismes, Gallimard, Paris, 1994 Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1976 Davidescu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mi‑ar fi trecut să neg acest lucru. Pentru a fi cu adevărat chipeș, un bărbat trebuie să fie Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația trecătoare, universul oniric față de realitatea fizică, eroul revoluționar față de filistinul burghez, vizionarismul anarhic față de calmul rațiunii etc. Melancolia precipitată a lui Novalis (1772-1801) sau Lamartine (1790-1869), evaziunile narative în lumea grecească din poetica lui F. Hölderlin (1770-1843) sau Friedrich von Schiller (1759-1805), J. Keats (1795-1821) ori G. de Nerval (1808-1855), recuperarea unor teme biblice la J. Milton (1608-1674) sau A. de Vigny (1797-1863), toate acestea dau mărturie despre o achiziție dezechilibrată a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ale lui Walt Whitman”. SÎnt caracterizări valabile În esență, care comportă, totuși, credem, unele nuanțări. Dincolo de notele generale, surprinse În genere cu justețe de critica momentului, crede că acest volum ar trebui citit În primul rînd ca o amplă ars poetica. Deoarece, dacă În cărțile anterioare problema raporturilor eu-univers, a „definirii” poeziei sub semnul implicării subiectului În spectacolul „baroc” al dinamicii cosmice și al exersării (și exercitării) puterilor imaginative Întru revelarea Înrudirilor secrete dintre obiecte, apărea doar intermitent, În acest volum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. [...] Așa, pămîntul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițînd, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu În care realul și imaginarul, Înaltul și adîncul, trecutul și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de organizare a spațiului imaginar. În varianta sa constructivist-integralistă, exigența, de pildă, a de-subiectivizării poeziei (antisentimentalismul, repudierea retoricii, anecdoticului, cultul „obiectivității
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de elemente atît de disparate - remarca Pompiliu Constantinescu În recenzia citată - Încît se poate spune că nu există figurație mai congestionată În toată lirica noastră ca În poemele sale”. În cronica la Incantații, Șerban Cioculescu Îl caracterizase
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de permutări - ca o tentativă (utopică) de a acoperi intervalul unei ezitări: totalitatea ca aspirație sau totalitatea ca nostalgie. 1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesistc "1.2 Pentru o arheologie a conceptului aristotelic de mimesis" Despre Poetica lui Aristotel s-a spus adeseori că încearcă să reabiliteze mimesis-ul, după denigrarea platonică. În realitate, nici ea nu pare a contrazice - sau nu în totalitate - teza conform căreia arta nu ar fi altceva decât un trompe l’œil elaborat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și modalitățile de reprezentare), ci mai ales întrucât ar fi pus accentul pe acestea din urmă și pe structurarea intrigii (mnvqoz). Deși acest argument a fost considerat de mulți edificator, totuși nu e ușor de stabilit dacă într-adevăr în Poetica avem de-a face cu o deplasare autentică a sensului conceptului de mimesis în această direcție. Rămâne în afara oricărui dubiu faptul că Aristotel manifestă în egală măsură interes pentru „obiectul imitației”2, înțelesul literal pe care îl atribuie mimesis-ului în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
s-ar traduce, tout court, prin „arta imită realitatea”. Fără a evita cu totul capcana unui determinism destul de simplist, Wladislaw Tatarkiewicz, bunăoară, investighează modul în care „straturile” mai vechi, din gândirea greacă primitivă și din cea socratică (platonică) fuzionează în Poetica lui Aristotel. Insistența asupra legăturilor dintre mimesis-ul aristotelic și lumea exterioară este evidentă, dar nu exclude subminarea falsei simonimii „imitație/copie”: Cu doctrina platoniciană despre imitarea realității el șAristotel, n.n.ț, nu era câtuși de puțin de acord, afirmând că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]